ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 69/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 69/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 70 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, in Dosarul penal nr. 5989/118/2008, s-au dispus următoarele:
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul M.I., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.M., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.D., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.F., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare .
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamnă pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., condamna pe inculpatul C.V., pentru infracțiunea de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, condamna pe același inculpat pentru infracțiunea de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., admite, acțiunile civile exercitate de părțile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I.:
În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpații în solidar către părțile civile A.I., R.I., M.A., S.V., A.S., A.A., M.D., A.S., D.C., M.I., M.A., M.I. la contravaloarea în lei la data executării plății a sumei de 500 euro.
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.A.:
În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., obligă inculpații în solidar către partea civilă B.A., la contravaloarea in lei la data executării plății a sumei de 500 euro.
la act că părțile vătămate S.G., S.B., P.C., M.B., M.P., N.G., C.R., S.R., L.D., S.V., M.C., M.F., N.G., S.B.A., S.G., S.B.B., M.B., nu s-au constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 312/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpaților M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V. pentru infracțiunile de trafic de persoane în vederea exploatării la muncă, faptă prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și constituire a unui grup organizat, faptă prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Potrivit rechizitoriului, s-a reținut că, în cursul anului 2007, pe teritoriul României și al Spaniei, inculpații M.I., C.M., C.D., C.C.F., C.V., au constituit un grup infracțional organizat care se ocupa cu recrutarea unor persoane și, sub promisiunea oferirii unui loc de muncă în agricultură bine remunerat în Spania, cazare și masă asigurate, îi exploatau pe acești cetățeni. Această grupare, formată din cetățeni români, este implicată în activități de crimă organizată pe linia traficului de persoane în vederea exploatării la muncă în străinătate, iar cetățenii exploatați erau recrutați de pe raza județelor Giurgiu, Constanța și municipiului București.
Din materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
La începutul lunii septembrie 2007, inculpatul M.I. - în înțelegere cu ceilalți inculpați și în scopul materializării hotărârii infracționale - cunoscut drept I., s-a prezentat in localitatea Mangalia unde, pe stradă, a acostat mai multe persoane de etnie rromă cărora Ie-a propus să meargă în Spania, la cules de măsline. Astfel, partea vătămată A.S. recrutată cu această ocazie i-a cerut mai multe amănunte despre această ofertă și i s-a adus la cunoștința că transportul este gratuit, condiții de cazare decente în locuințe sau corturi, că li se vor plăti 5 euro pentru o lădiță de măsline și 60 de euro la începutul perioadei de muncă, pentru alimente. Cu aceeași ocazie, I. i-a spus că va trebui să plătească suma de 300 euro, în trei luni, eșalonat, după ce va începe munca, reprezentând comisI..
Pentru mai multe informații despre munca în străinătate, a fost invitat să meargă la patronul M., care locuiește în localitatea Bolintin. împreună cu alți 12 bărbați, partea vătămată a mers la Bolintin și au purtat o discuție cu inculpatul C.M., zis M., care Ie-a spus că la locul de muncă, în Spania, vor încheia un contract de muncă în care vor fi precizate toate aspectele, însă ulterior acest lucru nu s-a mai realizat.
Întrucât era interesat sa muncească pentru a-si întreține familia, partea vătămată A.S. a dormit o noapte în locuința lui M., unde se mai aflau alți 42 bărbați, toți pregătiți și racolați de M. și I. pentru muncă în Spania.
A doua zi dimineața au plecat, cu un autocar, toți cei 42 de bărbați și familia lui M., respectiv soția și mama acestuia. Au ajuns în Spania în data de 05 septembrie 2007 în jurul orelor 07,00 când M. Ie-a spus să coboare lângă o plantație de măslini. Lângă livadă nu era nici o clădire și atunci părțile vătămate l-au întrebat pe inculpatul C.M. unde sunt locurile de cazare promise în țară, însă acesta și-a schimbat atitudinea față de muncitori, la început fiind violent verbal, ulterior chiar lovindu-i pe câțiva dintre ei. Când i s-au solicitat cei 60 de euro promiși pentru alimente, acesta Ie-a răspuns că nu are bani, iar când i s-a amintit de încheierea contractului de muncă, M. s-a supărat și i-a amenințat că-i taie cu sabia.
Fiind o livada de măslini, unde nu existau locuri de cazare, părțile vătămate au improvizat niște corturi din resturi de materiale de construcție și folii din celofan, pentru a fi feriți de ploaie.
A doua zi, potrivit declarației părții civile A.S. acesta a cules 9 lădițe de măsline, pentru care trebuia să primească suma de 45 de euro, însă nu a primit nimic.
Hrana era asigurată de inculpatul C. M. și consta în conserve cu termenul de garanție expirat și mezeluri pe care le aducea din gunoaie.
Cei care au îndrăznit să ceară bani pentru munca prestată au fost loviți de acesta, situație ce se regăsea și în cazul în care munceau mai încet, ocazie cu care erau loviți de acesta cu sabia sau cu un lemn, pentru a grăbi ritmul.
Din declarația părții civile susmenționate rezultă totodată că, uneori, mai trecea pe la livadă un cetățean spaniol care îi dădea bani lui M. pentru munca prestată, iar când banii erau primiți personal de către muncitori, erau luați de M. și de soția acestuia.
Părțile vătămate erau păzite în permanență de numiții I., C., D. și chiar de soțiile acestora, iar starea generată de I. și M. era una de teroare și frică.
A mai rezultat totodată din materialul probator administrat că, într-o noapte, inculpații au consumat băuturi alcoolice și, profitând de neatenția datorată de starea de ebrietate în care se aflau aceștia, toate victimele ce erau cazate acolo au fugit până la o benzinărie din apropiere și au anunțat autoritățile spaniole care le-au recuperat actele de identitate de la M. A doua zi, părțile vătămate au ajuns la Consulatul României din Sevilla, fiind sprijiniți să revină în țară.
Ca urmare a acestui fapt au fost audiați 27 de cetățeni români, dintre care unii în calitate de părți vătămate, iar alții în calitate de martori. Cetățenii români ce au fost audiați sunt: B.A., M.I., Mamentali Ismail, M.A., S.G., A.S., M.A., S.R., R.I., A.S., A.I., M.D., A.A., M.F., M.P., L.P.D., S.V., M.B., N.G., D.C., M.C., M.B., S.B., P.C., S.B.A., ca părți vătămate și numitul A.I., ca martor.
Partea vătămată A.S. l-a recunoscut pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia D., în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. La fiecare recunoaștere au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.
Partea vătămată A.I. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești că la începutul lunii septembrie, l-a cunoscut pe numitul M.I. într-un cartier din Mangalia și acesta i-a spus că-i poate găsi de muncă în Spania la cules de măsline. Fiind de acord cu această propunere, partea vătămată a plecat din Mangalia împreună cu încă 33 - 34 persoane și a mers în B. la domiciliul numitului M.
La întâlnirea cu M., acesta Ie-a precizat că trebuie să plătească 300 de euro comisI. pentru găsirea locului de muncă, bani ce trebuiau achitați din ceea ce urma să câștige în Spania. Tot M. Ie-a promis că vor avea asigurată cazarea și masa și că în Spania vor primi suma de 60 de euro pentru cheltuieli cu transportul și 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă. Taxa de 100 de euro pentru transport a fost plătită de M., precum și asigurarea de sănătate. în momentul în care au ieșit din România, M. Ie-a luat actele de identitate spunând că va avea el grijă de ele.
Ajunși în Spania pe un câmp, M. Ie-a spus părților vătămate că le va amenaja corturi cu saltele, dar, în realitate, muncitorii și-au improvizat niște corturi din folii de plastic și resturi de la materiale de construcție. în momentul în care victimele s-au declarat nemulțumite de condițiile mizere în care locuiau, M. Ie-a amenințat că, dacă vor fugi, „le taie tendoanele". Tot M. Ie-a spus că-i sunt datori cu câte 1.000 de euro, deși la plecare primise asigurarea că urmează a returna doar 200 euro, 100 euro pentru transport si 100 euro pentru că Ie-a facilitat deplasarea la munca în străinătate.
Programul de lucru era de la ora 04.00 la ora 20,00, iar cu privire la hrana oferită, aceasta era alterată sau luata din gunoaie, dormeau în aer liber, pe pământ.
Partea vătămată a mai arătat că, alături de grupul din care făcea parte, era un alt grup de circa 50 de persoane, persoane care se aflau sechestrate ca si ei, iar numărul supraveghetorilor, persoane ce făceau parte din familiile inculpaților era de 20 persoane. Potrivit declarației date de partea vătămata în cursul cercetării judecătorești, erau supravegheați permanent și nici telefoane nu le era permis să folosească. Pentru toată perioada cât a stat în Spania, partea vătămată A.I. nu a primit nici o suma de bani.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.
Potrivit declarației părții vătămate A.A. a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2007, în cartierul în care locuia în Mangalia, a venit un bărbat pe care nu-l cunoștea și l-a întrebat dacă vrea să meargă la muncă în Spania la cules de măsline, spunând că nu o să plătească transportul. De fapt, erau doar bărbați M. și I.M., care erau cu un microbuz în care se mai aflau 2 bărbațion
Partea vătămată a fost de acord cu propunerea celor doi și a plecat împreună cu aceștia cu microbuzul și mai mulți bărbați, în localitatea Bolintin Vale, unde au fost cazați la locuința lui M.
În locuința acestuia se mai aflau în jur de 34 de persoane care, au plecat cu un autocar spre Spania nu înainte însă ca inculpatul C.M. sa le precizeze ca vor primi câte 300 de euro pentru 10 zile de muncă, iar dacă vor munci bine, vor primi câte 1.000 de euro pe lună. De asemenea, Ie-a promis că o să le dea câte 60 de euro la fiecare pentru mâncare.
Când au ajuns în Spania, M. Ie-a spus că nu are bani și Ie-a dat la fiecare câte 4-5 euro, trecând aceste cheltuieli într-un caiet. Părțile vătămate au fost cazate sub cerul liber, pe saltele rupte și murdare, iar ulterior au fost și au adunat din gunoaie mai multe materiale din care și-au confecționat corturi. Au fost hrăniți cu mâncare alterată, adunată din gunoaie și nu au fost lăsați să părăsească plantația, fiind păziți în permanență de M., fratele și cumnatul acestuia care îi amenințau cu săbiile și cuțitele.
După 10 zile de muncă, M. Ie-a dat câte 10 euro la fiecare deși le promisese câte 300 de euro.
În data de 16 septembrie 2007, în jurul orelor 2,00 victimele au reușit să fugă de pe plantație, profitând de starea de ebrietate în care se aflau inculpații și rudele acestora care realizau o supraveghere permanentă.
După ce au fugit în jur de 8 - 10 km, pe câmp, au ajuns la o benzinărie, unde s-au oprit și au anunțat organele de poliție spaniole.
În dimineața următoare, în jurul orelor 4,00 a venit o dubă în care se aflau M., fratele acestuia și 2 cumnați și i-au întrebat de ce au fugit cerându-le să se întoarcă. între timp, un alt băiat a sunat la poliție, care a trimis un echipaj pentru a vedea care este situația. Echipajul de poliție l-a trimis pe M. să aducă în 40 de minute cărțile de identitate ale victimelor, iar acesta s-a conformat.
De aici, părțile vătămate au plecat la Consulatul României de la Sevilla, unde au solicitat sprijin pentru întoarcerea în țară și au fost trimiși în România.
Din declarația părții vătămate A.A., rezultă că acesta a reușit să filmeze cu telefonul mobil mai multe aspecte ale șederii în Spania.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M. și pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată A.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania.
Partea vătămată M.I. a arătat că în data de 04 septembrie 2007 în timp ce se afla pe stradă împreună cu mai mulți vecini și cunoscuți, au fost contactați de inculpatul M.I., pe care îl cunoștea și acesta Ie-a propus la toți să meargă să lucreze în Spania la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că se asigură transportul și cazarea precum și suma de 50 de euro când ajung la destinație, iar pentru munca ce urma să o presteze, vor fi plătiți cu 5 euro pentru fiecare lădiță de 12 kg de măsline culese. Pentru aceasta, trebuia să plătească fiecare câte 300 euro, cu titlu comisI., iar acești bani urmau să fie achitați din banii primiți pe munca prestată, timp de trei luni.
Partea vătămată M.I. și încă 12 persoane au fost de acord cu propunerea lui M.I. și au plecat cu un microbuz în orașul Bolintin, acasă la un prieten al acestuia, pe nume M. În casa lui M. se mai aflau 30 - 40 de persoane care acceptaseră să meargă să muncească în Spania.
În data de 05 septembrie 2007 dimineața, în fața casei a sosit un autocar în care au fost urcați toți muncitorii și au plecat spre Spania, iar înainte de trecerea frontierei, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a păstrat pe toată perioada șederii acestora în Spania. S-a mai arătat în declarația acestuia că drumul până în Spania a durat 4 zile, timp în care nu au primit hrană sau apă. Ajunși la destinație, victimele au fost lăsate să doarmă în livadă, iar timp de o săptămână au lucrat de la ora 05,00 dimineața până seara în jurul orelor 19,00 - 20,00. De asemenea, nu Ie-a fost asigurat un loc de cazare, motiv pentru care și-au improvizat ulterior niște corturi din folie de plastic, iar hrană au primit foarte rar și aceasta era alterată.
Toți lucrătorii erau supravegheați de I. M. și de cei 2 cumnați ai lui, pe nume C. și „D.", iar M. era cel care primea banii de la un cetățean spaniol, pentru munca prestată de muncitori. În a 7 - a zi de muncă, în momentul în care aceștia au cerut să fie plătiți, un văr de-al lui M. i-a amenințat cu o sabie, însă au primit suma de 10 euro pentru patru persoane, pentru a cumpăra ceva de mâncare. Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți cei 27 de muncitori au hotărât să fugă și astfel, într-o seară în care traficanții au consumat băuturi alcoolice, au reușit să fugă, au ajuns într-o stație de benzinărie și au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea documentelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României de la Sevilla, pentru a solicita sprijin și a se întoarce în țară.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată M.I. l-a indicat pe numitul M. în persoana inculpatului C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana inculpatului C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia efectuării recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată M.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar în cursul cercetării judecătorești a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 500 euro. Potrivit declarației părții vătămate B.A. a rezultat că în data de 01 septembrie 2007 inculpatul M.I. a venit pe strada G.E. din Municipiul Mangalia unde acesta era cu mai multe persoane și Ie-a propus să meargă să lucreze în Spania, la cules de măsline, că vor primi 5 euro pentru o lădiță de măsline și o primă de instalare de 50 - 60 euro, iar aceștia urmau să plătească un comisI. de 300 de euro pe care-l vor achita în termen de trei luni. Partea vătămată B.A., împreună cu alte 22 de persoane din aceeași localitate, au plecat cu un microbuz împreună cu M.I. în orașul B. V. și au mers la domiciliul unei persoane care s-a prezentat cu numele de M., iar în domiciliul acestuia au stat circa trei zile.
În data de 04 septembrie 2007 a mai venit un grup de 13 persoane. în data de 05 septembrie 2007 a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, iar în București a făcut o oprire și s-au mai urcat încă trei persoane fiind însoțiți de M., mama acestuia și cei doi copii ai săi, M.I. și soția acestuia. În apropiere de vamă, M. Ie-a luat actele de identitate, pe care Ie-a ținut la el pe toată perioada șederii victimelor în Spania.
După patru zile de mers cu autocarul au ajuns în Spania, iar de aici, au fost îmbarcați într-o dubită condusă de cumnatul lui M., pe nume C. și au fost duși la o livadă de măsline. Acolo au întâlnit o persoană mai în vârstă și care a vorbit cu M. în limba spaniolă, după care M. Ie-a spus că vor lucra la cules de măsline în livadă și vor fi plătiți cu 5 euro pentru o lădiță, iar atunci când M. a fost întrebat unde vor fi cazați, acesta Ie-a spus că o să locuiască pe câmp.
A doua zi, M. și C. le-au spus că programul de lucru este de 12 -14 ore pe zi și că trebuie să culeagă cât mai multe lădițe pentru a achita comisI.ul de 300 de euro, care între timp a fost mărit la 1.000 de euro. în permanență, muncitorii erau supravegheați de I. M. și cei doi cumnați ai săi, pe nume C. și „D.". M. era cel care primea banii pentru munca prestată de toți muncitorii de la un cetățean spaniol în vârstă. în ziua în care M. a primit banii, Ie-a dat 10 euro la patru persoane, pentru hrană.
Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți cei 27 de muncitori au hotărât să fugă și astfel au ajuns într-o stație de benzinărie și au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea actelor de identitate de la M., au mers la Consulatul României din Sevilla și au fost ajutați pentru a se întoarce în țară.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografii, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cele trei persoane pe care Ie-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă. Partea vătămată B.A. se constituie parte civilă cu suma de 300 euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Spania, iar in cursul cercetării judecătorești a arătat ca se constituie parte civila cu suma de 500 euro.
Fiind audiat, numitul P.C. în calitate de parte vătămată, acesta a arătat că a fost sunat de un prieten din Mangalia pe nume M.D., care i-a spus că, știe un individ care se ocupă cu plasarea forței de muncă în Spania și i-a cerut să-i comunice dacă dorește să meargă și el. După câteva zile a fost sunat de M.D. care i-a spus să vină în Autogara Militari, pentru plecare. Partea vătămată P.C. s-a întâlnit cu M.I. care era însoțit de încă 20 de bărbați și au fost duși în localitatea Bolintin la casa unui bărbat pe nume M.
Cu această ocazie, a aflat că urma să plece în Spania, la cules de măsline, iar M. s-a oferit să plătească toate cheltuielile, urmând să-i restituie la primul salariu suma de 300 de euro. După trei zile, a venit un autocar în care M. i-a îmbarcat pe toți, soția și cei doi copii ai săi. Cu același autocar a mers și M.I. care vorbea cu M. în țigănește și tot timpul acesta îl striga cu numele de „M.". Drumul până în Spania a durat 4 zile și a primit de la M. 50 RON pentru a cumpăra ceva de mâncare, iar de dormit au dormit în autocar.
Au ajuns în localitatea Bolullus la o plantație de măslini, unde se mai aflau circa 20 de persoane de etnie rromă, care lucrau la cumnatul lui M., pe nume C.. Timp de 3 săptămâni, victimele au dormit pe niște saltele așezate direct pe pământ, în câmp. în tot acest timp, M. le aducea mâncare de prin gunoaie și le trecea într-un caiet ca având datorii pe care urma să le achite la salariu. După 10 zile, au primit 10 euro, restul fiind opriți de M. pentru mâncarea pe care Ie-a dat-o, țigări sau alte cheltuieli. După o săptămână, 4 persoane au reușit să fugă și au mers la organele de poliție, care au venit pe plantație să recupereze actele de identitate ale celor patru. întrucât erau amenințați și păziți în permanență de către M. și cumnații acestuia, nimeni nu a zis nimic pentru că nu știau limba spaniolă.
Pe data de 16 septembrie, când M. și cumnații lui au adormit ca urmare a faptului că aceștia consumaseră băuturi alcoolice, toți cei 27 bărbați au fugit pe câmp până la o benzinărie, unde au solicitat sprijinul organelor de poliției spaniole. La scurt timp, a venit un echipaj de poliție, care l-a trimis pe M. pe plantație să aducă documentele de identitate pe care acesta le reținuse la venirea în Spania. Părțile vătămate au fost îndrumate să se adreseze misiunii diplomatice române de la Sevilla, care Ie-a facilitat transportul cu un autocar până în România.
Partea vătămată M.B., a declarat că în data de 01 septembrie 2007, la domiciliul său a venit inculpatul M.I., care i-a spus că-l poate lua la muncă în Spania, la cules de măsline și pentru aceasta trebuie să-i plătească un comisI. de 300 de euro. I-a precizat că va fi plătit cu 5 euro/ lădiță culeasă, iar cazarea și masa sunt asigurate de către el. Partea vătămată a fost de acord cu această propunere, rămânând stabilit ca a doua zi să vină și să-l ia, pentru a pleca în Spania.
Conform înțelegerii, în data de 02 septembrie 2007 M.I. a venit din nou și I-a luat atât pe el, cât și pe alte 22 de persoane din Mangalia pentru a-i duce la muncă în Spania, cu un microbuz. Au fost duși în comuna B. V. și cazați la domiciliul unui anume M. în care locuia și familia acestuia. Au rămas la acea locuință până în data de 05 septembrie 2007, întrucât atât I., cât și M. le spunea că nu pot pleca deoarece trebuie să mai aștepte și alte persoane ca să formeze un grup mai mare. în zilele următoare, au mai fost aduse de către M.I. încă 13 persoane la locuința numitului M. După ce au format grupul de 36 de persoane, M. a luat legătura cu o firmă de transport, un autocar transportându-i până în Spania.
La destinație, au fost coborâți din autocarul cu care fuseseră aduși și urcați într-un microbuz cu care s-au deplasat până în localitatea Boululus, fiind coborâți într-un în câmp. M. Ie-a precizat că vor rămâne în acel loc, pentru că nu are unde să-i cazeze, urmând să-și facă singuri niște corturi. Tot acesta a fost cel care i-a amenințat, spunându-le că nu au voie să părăsească acel loc, iar dacă vor face acest lucru, „vor plăti cu capul". în același timp, li s-a spus că nu mai trebuie să plătească un comisI. de 300 de euro, ci de 1.000 de euro, bani pe care urmau să-i achite din sumele câștigate în urma muncii depuse.
Astfel, victimele au fost nevoite să-și amenajeze corturi din folii din plastic, pungi și alte obiecte găsite pe acel câmp, iar după ce au reușit să-și facă un adăpost, a venit un alt cetățean român, care vorbea țigănește cu M. și I. și care avea o sabie în mână, spunându-le :"cine e tare să iasă în față". Întrucât nimeni nu a avut curaj să facă acest lucru, Ie-a cerut să intre în corturi și să nu mai iasă, lucru pe care l-au și făcut.
Partea vătămată arată că în acel loc se aflau circa 70 - 80 de persoane, însă nu poate preciza dacă toți aceștia erau din România.
A doua zi, la orele 04.00 dimineața a fost adus microbuzul și părțile vătămate au fost transportate la muncă, fiind duși la diverse plantații de măslini unde munceau câte 2 - 3 zile, după care se schimba locația. Zilnic, munceau de la orele 4 dimineață până la 21-21.30 și aveau stabilită o normă de 13 - 15 lădițe pe zi. în timpul lucrului, erau supravegheați de către soțiile lui M. și I., persoane care se aflau în Spania, acestea având tot timpul în mână câte o rangă din fier, iar în cazul în care nu realizau norma, erau lovițion
Partea vătămată a mai precizat că nu primea de mâncare zilnic, ci acest lucru se întâmpla odată la 4 zile, iar mâncarea era luată din gunoaie. Partea vătămată a mai precizat că și-a dat seama de acest aspect, întrucât mâncarea ce Ie-a fost dată mirosea foarte urât și era strânsă de soțiile cetățenilor de etnie rromă din gunoaie.
Cu toate că cei care îi supravegheau primeau zilnic bani pentru munca prestată, aceștia nu le plăteau sumele ce li se cuveneau și le dădeau doar la un interval de câteva zile 10 euro pentru 4 persoane. întrucât nu au mai suportat condițiile în care erau obligați să lucreze, partea vătămată a hotărât, împreună cu ceilalți cetățeni români cu care venise, să fugă. Pentru a duce la îndeplinire acest plan, au hotărât ca din banii primiți să le cumpere băuturi alcoolice traficanților și, în momentul în care aceștia erau în stare de ebrietate, să fugă.
Părțile vătămate au plecat în grupuri de câte 2-3 persoane și s-au deplasat pe câmp până la o benzinărie, de unde au anunțat organele de poliție, cărora le-au povestit ce s-a întâmplat. Nu după mult timp, au venit la benzinărie M., I. și doi cumnați ai acestora. Imediat, a venit un al doilea echipaj de poliție care i-a trimis pe cei 4 să aducă documentele de identitate ale părților vătămate, care le fuseseră luate imediat după ajungerea în Spania, de către M. Partea vătămată M.B. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, cu o sumă pe care o va preciza ulterior în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a arătat ca nu se constituie parte civila împotriva inculpaților.
Analizând și declarația părții vătămate S.R. a rezultat că la sfârșitul lunii august 2007, la locuința sa s-a prezentat numitul M.I., care locuia cu chirie într-un apartament, vecin cu el, și i-a propus să meargă să muncească în Spania, la cules de măsline. Cu acea ocazie, a fost asigurat că o să lucreze cu contract de muncă, pe care îl va încheia în Spania, iar pentru fiecare lădiță de măsline culeasă va primi suma de 4 euro. Așa fiind, în data de 02 septembrie 2007, împreună cu M.I. și alte persoane doritoare să lucreze în Spania au plecat cu un microbuz spre Bolintin la o persoană care urma să se ocupe de plecarea lor, pe nume M. După circa 2 zile, au plecat spre Spania cu un autocar însoțiți fiind de M.I. și M. Toate cheltuielile de transport au fost suportate de M., acesta spunându-le că ca trebuie să-i achite suma de 300 de euro, eșalonat, din primele venituri obținute. în data de 08 septembrie 2007, au ajuns în Spania, au fost luați cu un microbuz condus de cumnatul lui M. și au fost duși la o plantație de măslini. Părțile vătămate au fost abandonate într-un câmp, unde au fost nevoite să-și confecționeze corturi din saci menajeri și au băut apă dintr-o fântână în care se aflau reziduuri menajere. Programul de lucru era de la ora 04,00 până seara la ora 20,00.
După aproximativ 10 zile de muncă și supraviețuire în condițiile arătate, profitând de neatenția și de starea de ebrietate a persoanelor care-i supravegheau, au reușit să fugă, ajungând la o benzinărie de unde au anunțat organele de poliție. A doua zi, la acea benzinărie a sosit M. împreună cu alte persoane, care-i căutau și cu un echipaj de poliție, care Ie-a recuperat actele de identitate. Au ajuns la Consulatul României din Sevilia și de acolo au fost transportați cu un autocar în România.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.
Văzând si declarația părții vătămate C.R., a rezultat că, în urmă cu 5 ani, I-a cunoscut pe numitul M.I. din Clejani. Pe data de 02 septembrie 2007, acesta a venit cu un microbuz în cartierul „B." din Mangalia și a întrebat dacă sunt persoane ce doresc să meargă să muncească în Spania, cu loc de muncă legal, la cules de măsline, că vor avea cazarea și hrana asigurată, vor primi 60 de euro ca primă de instalare și că vor primi 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, iar ulterior va trebui să-i restituie suma de 300 euro, reprezentând un comision pentru serviciul făcut.
Fiind de acord cu aceste aspecte, 13 persoane au fost urcate într-un microbuz și au fost duse în localitatea Bolintin la un anume M. Acesta, împreună cu M.I. le-au repetat aceleași promisiuni și în total în curtea lui M. s-au adunat 40 de persoane. A doua zi de dimineață, a venit un autocar în care au fost îmbarcate toate persoanele, fiind însoțite de M., mama acestuia și doi copii minori. Biletele de transport au fost plătite șoferilor de către M.
După ce au ajuns în Spania, victimele au fost transportate cu un microbuz la o fermă de lângă Sevilia. La sosirea în fermă, M. Ie-a cerut actele de identitate și Ie-a dat mamei sale, cu ei locuind în permanență M.I. și C.. A doua zi dimineață M.I., C., „D." ș.a, le-au cerut ca, în termen de o lună să-i restituie fiecare câte 1.000 de euro, spunându-le că a cheltuit acești bani pentru ei. Proprietarul fermei făcea plata lunar, dar banii erau luați de către M. Când i-au fost ceruți lui M. banii, acesta îi amenința și chiar îi lovea. în cursul nopții de 16 septembrie 2007, părțile vătămate au reușit să fugă și au ajuns la o stație de benzină unde au cerut ajutor organelor de poliție. Polițiștii i-au îndrumat către un comisariat de poliție unde să depună plângeri și le-au oferit informații cum să ajungă la Consulatul României.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.
Potrivit declarației părții vătămate D.C. rezultă că la sfârșitul lunii august, M.I.V. a venit la domiciliul său din T. J. și i-a spus că a primit un telefon de la o rudă de-a lui din C., pe nume M.I., care i-a propus să meargă la cules de struguri, în Spania. La rândul său, M.I.V. I-a sunat pe M.I. din C., care i-a spus că se pot întâlni în București. Pe data de 29/ 30 august, au plecat din T. J. împreună cu M.I.V., cu un autocar.
Ajungând în București, M.I.V. s-a întâlnit cu M.I. din Clejani s-au urcat într-un microbuz și au plecat la Bolintin. După ce s-au adunat aproximativ 38 de persoane, M. Ie-a spus că o să-i ducă la un loc de muncă stabil, la cules de măsline și că vor primi 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, că o să primească 60 de euro ca primă de instalare, iar pentru serviciile lui va trebui să plătească fiecare câte 300 de euro, eșalonat, pe timp de 3 luni. După ce au ajuns în Sevilia, au fost preluați de fratele lui M. pe nume „D.", care avea un microbuz de culoare albă și cu care a făcut mai multe curse. Programul de lucru era de la 4 dimineața până seara la 20,00. Văzând condițiile de muncă, fără cazare, fără hrană, fără a fi plătiți, toți muncitori au hotărât să fugă și astfel au ajuns într-o stație de benzinărie, de unde au cerut ajutorul autorităților spaniole. După recuperarea actelor de la M., au mers la Consulatul României, pentru a fi ajutați să se întoarcă în țară.
Partea vătămată Ș.B. declară că în data de 29 septembrie 2007, a venit la domiciliul său M.I. din C. și i-a spus lui și altor vecini că-i poate ajuta să plece în străinătate la muncă, la cules de măsline. Acesta Ie-a spus că în Spania, pentru munca prestată vor primi 10 euro pe un coș de măsline, că vor primi salariu pentru munca depusă la interval de 10 zile, că vor dormi în corturi în condiții bune. Tot acesta Ie-a spus că trebuie să se strângă un grup de 50 de persoane pentru a putea pleca în Spania. în ziua de 02 septembrie 2007, în jurul orei 9,00, M.I. a venit cu un microbuz în care au fost îmbarcate 25 de persoane care au plecat către Bolintin Vale. Ajunși aici, au fost cazați la un prieten de-al lui M.I., pe nume M., care Ie-a spus că transportul va fi asigurat de el, dar în Spania va trebui să-i înapoieze suma de 300 de euro reprezentând comisI.ul său pentru serviciul efectuat.
Pe drum către Spania, au fost însoțiți de M., mama acestuia și cei doi copii și M.I. și soția sa. Programul de lucru era de la orele 8 dimineața, până seara la orele 20,00. După un timp, patronul Ie-a dat plicul cu salariul, dar imediat după plecarea acestuia plicurile le-au fost luate de M. După ce au ajuns în Spania, M. Ie-a luat actele de identitate și Ie-a spus că, de fapt, datoria către el s-a ridicat la suma de 1300 de euro, reprezentând comisI.ul lui. A doua oară când au fost plătiți de patronul spaniol, banii le-au fost luați din nou de către M. și familia sa, și datorită condițiilor de cazare, hrană și a programului de muncă s-au hotărât să fugă. Când M. și familia lui se aflau în stare de ebrietate au reușit să fugă pe câmp până au ajuns la o benzinărie unde au fost ajutați de organele de poliție pentru a-și recupera actele de identitate și îndrumați către Consulatul României din Sevilia.
În cauză s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., precum și pe cumnatul lui M. în persoana lui C.C. Pentru fiecare recunoaștere în parte, au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că cei trei pe care i-a indicat și numitul M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.
Partea vătămată N.G. declară că, în data de 02 septembrie 2007 în timp ce se afla la domiciliu, a fost vizitat de numitul M.I. care i-a propus să plece în Spania, la muncă.
I s-a spus că deplasarea până în Spania se va face gratuit, că locurile de cazare sunt decente, condițiile de muncă umane și că vor fi plătiți cu 4 euro pentru o lădiță de măsline culeasă, iar la destinație vor primi pentru început 60 euro pentru a-și cumpăra alimente și ulterior, când vor primi salariul urma să oprească de la fiecare suma de 300 euro în trei luni. în ziua de 02 septembrie 2007, au plecat din municipiul Mangalia în jur de 26 de persoane, însoțite de M.I. în orașul Bolintin Deal la locuința unui bărbat pe nume M. în locuința respectivă au stat două zile, timp în care acesta a mai racolat bărbați care doreau să muncească în străinătate. în vamă, la ieșirea din România, M. și M.I. Ie-a adunat actele de identitate pe care Ie-a prezentat autorităților vamale române. Când au ajuns în Spania, au constatat că nimic din ceea ce le spusese în România nu era adevărat.
Au fost cazați în livadă în corturi improvizate și au primit alimente adunate din gunoaie. Părțile vătămate au muncit timp de 9 zile și nu au primit nici un ban, iar atunci când îi întrebau pe M. și I. erau amenințai cu sabia și li se spunea că trebuie să muncească 6 luni și să-i restituie 1.000 de euro pentru transport și comisionul cuvenit pentru deplasare.
După nouă zile de muncă în condiții inumane, de cazare și de lipsa remunerației, s-au hotărât să fugă de pe plantație și să se întoarcă în țară. într-o noapte, în jurul orei 01.30 au mers pe jos circa șase kilometri până la o stație de benzină, iar lucrătorii din stație au anunțat patrulele de poliție care l-au găsit pe M. și i-au luat actele de identitate ale tuturor bărbaților cu care venise din țară. Polițiștii spanioli le-au înmânat actele de identitate și i-au îndrumat către Consulatul României.
În cauză, s-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere după fotografie, ocazie cu care partea vătămată l-a indicat pe numitul M. în persoana lui C.M., pe fratele acestuia „D.", în persoana lui C.D., iar cu privire la numitul C., cumnatul lui M., partea vătămată nu a putut indica nici o persoană din fotografiile prezentate precizând că nu mai reține cu exactitate semnalmentele acestuia. Pentru fiecare recunoaștere în parte au fost întocmite procese verbale și au fost anexate planșele foto întocmite cu ocazia recunoașterii. Tot cu această ocazie, partea vătămată a precizat că numiții C.M., C.D., C. și M.I. sunt principalii vinovați de traficarea lui în Spania și exploatarea lui la muncă.
Din declarația vătămate M.C. a rezultat că, pe la jumătatea lunii august 2007, în timp ce se afla la verii săi M.P. și M.D. din Mangalia, a aflat că se caută muncitori cu ziua pentru curățarea plajei. între timp, fratele acestuia, M.I., zis „ I." din localitatea C. a venit în Mangalia cu scopul de a recruta oameni dornici să meargă la lucru în Spania, la cules măsline. Astfel, a aflat de la acesta că un lucrător urma să primească câte 4 euro pentru fiecare lădiță de măsline culeasă, cazare într-o casă cu toate utilitățile, iar la sosirea în Spania va primi suma de 60 euro pentru mâncare.
Fratele său i-a spus că cel care se va ocupa de toate acestea, este un prieten de-al său din B. V., pe nume M. Când a fost întrebat cât trebuie să plătească pentru aceasta, M.I. i-a spus că la întoarcerea în România va trebui să-i plătească lui M. suma de 300 de euro fiecare. Astfel, în data de 02 septembrie 2007, au plecat din Mangalia cu un microbuz închiriat de M.I., până în localitatea B. V. la domiciliul lui M., unde se mai aflau în jur de 36 de persoane. M. Ie-a confirmat încă o dată oferta lui M.I., precizându-le că nu le va cere nici un ban înainte, ci numai după întoarcerea în România și, cu aceeași ocazie, Ie-a cerut cărțile de identitate, spunându-le că îi trebuie pentru a le cumpăra bilete pentru transport.
În data de 05 septembrie 2