ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1783/2013

Asupra contestației în anulare de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin decizia penală nr. 50/R din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale nr. 1036/R din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 3886/280/2012. A obligat contestatorul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A.L. În motivarea contestației în anulare formulată în scris în memoriul depus la dosar s-a arătat în esență că hotărârile contestate sunt nelegale și netemeinice prin nerespectarea prevederilor legale, motiv pentru care a solicitat casarea acestor hotărâri și rejudecarea cauzei.

A mai precizat că a atacat atât decizia penală contestată, cât și sentința penală pronunțată de prima instanță precum și ordonanțele procurorului, întrucât le apreciază ca fiind nelegale și netemeinice fiind date cu nerespectarea legii. A mai învederat, de asemenea, printre altele, că la data de 20 noiembrie 2012 s-a prezentat în fața instanței de recurs însă în decizia pronunțată în cauză se menționează că a lipsit. La termenul de judecată din 20 noiembrie 2012 a solicitat instanței de recurs acordarea unui nou termen pentru a-și motiva recursul declarat însă cererea i-a fost respinsă trecându-se la soluționarea cauzei. Contestația în anulare este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Art. 386 C. proc. pen.

prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare pentru următoarele motive: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ) cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Analizând cererea de contestație în anulare de față în raport de motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Mai mult decât atât, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori în motivarea deciziei penale nr. 50/R din 24 ianuarie 2013 potrivit prevederilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în cazul hotărârilor pronunțate în această materie a plângerii în fața judecătorului, împotriva soluțiilor date de procuror de netrimitere în judecată, cum este și ordonanța din 18 mai 2011, de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților A.L.

și N.A.P., sancționați cu amendă administrativă, precum și de neîncepere a urmăririi penale față de N.A.P., N.C., B.F., R.P., dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, de care contestatorul nu este mulțumit, nu mai poate fi exercitată calea de atac, hotărârea pronunțată în prima instanță fiind definitivă. Ca atare, cum soluția pronunțată de judecător în prima instanță nu mai poate fi atacată cu o cale de atac, întrucât este definitivă, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă, așa cum rezultă, de altfel, și din conținutul deciziei penale nr. 1036/R din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a respins recursul declarat de recurentul A.L. ca inadmisibil, atunci, în mod evident, tot inadmisibilă este și calea extraordinară de atac.

Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.L. împotriva deciziei penale nr. 50/R din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 1026/46/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2013.