ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 88/F-CC-CP din data de 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești,

în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza a IlI-a C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.F. împotriva ordonanței nr. 82/P/2014 din data de 21 mai 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că petiționarul, prin plângerea penală depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a solicitat trimiterea în judecată a unor magistrați, judecători și procurori care au soluționat cauza penală în care acesta a avut calitatea de inculpat, precum și a avocatului care i-a susținut interesele, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 C. pen.

A fost analizată ordonanța procurorului, prin care s-a stabilit că nu există indicii cu privire la comiterea faptelor reclamate și s-a dispus clasarea, concluzia judecătorului învestit cu plângerea împotriva ordonanței de clasare fiind că ordonanța atacată este legală și temeinică.

Drept consecință, plângerea a fost respinsă ca nefondată.

La data de 26 ianuarie 2015, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația în anulare

formulată de contestatorul D.F. împotriva încheierii penale nr. 88/F-CC-CP din 21 octombrie 2014 a acestei instanțe, prin care se solicită anularea acestei încheieri, pe motiv că judecătorul care a pronunțat această soluție s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate.

Au fost invocate prevederile art. 426 alin. (1) pct. d) C. proc. pen.

În

dovedirea cererii de contestație, D.F. a depus la dosar, în copie, decizia penală nr. 366/R din 05 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești.

A fost atașată fișa Ecris a dosarului în care a fost pronunțată încheierea contestată, nr. 88/2014, precum și copie de pe încheierea respectivă. De asemenea, s-a depus, în copie, minuta încheierii nr. 34 din 08 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 27 ianuarie 2015, judecătorul învestit cu soluționarea contestației în anulare a formulat declarație de abținere în cauză, întemeiată pe prevederile art. 64 alin. (3) C. proc. pen., întrucât a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat încheierea a cărei anulare se solicită în cauza pendinte.

Prin încheierea din aceeași dată, declarația a fost respinsă, pe motiv că nu există în speță niciun caz de incompatibilitate, mai ales că instanța este chemată a soluționa în principiu contestația în anulare, iar nu a examina în concret fondul cauzei.

În

ședința de judecată din data de 03 februarie 2015, Curtea de Apel Pitești a pus în discuție, conform art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației.

Prin sentința penală nr. 11/F din 3 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva încheierii nr. 88/F-CC-CP din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 849/46/2014.

A fost obligat contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere următoarele considerente:

În

contestația în anulare formulată, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., apreciind că judecătorul care a soluționat plângerea s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, deoarece soluționase anterior recursul său împotriva sentinței prin care cererea de revizuire i-a fost respinsă, pronunțând decizia nr. 366/R din data de 05 aprilie 2011, atașată la dosarul cauzei.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Pentru a exista caz de incompatibilitate, judecătorul trebuie să se afle întruna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 64 C. proc. pen.

Faptul că anterior judecătorul pronunțase o altă hotărâre, în care D.F., petiționar în Dosarul nr. 849/46/2014 al Curții de Apel Pitești, avusese calitatea de recurent - revizuient, nu atrăgea existența vreunuia din cazurile de incompatibilitate, iar în cauză nu au fost produse dovezi, din cele la care se referă art. 431 alin. (2), cu privire la existența unui asemenea caz.

Împotriva sentinței penale nr. 11/F din 3 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel contestatorul D.F., cauza fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și primind termen de judecată la data de 23 aprilie 2015.

Prezent în fața instanței, apelantul contestator D.F. a formulat concluzii de admisibilitate a apelului formulat.

Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, din examinarea dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., rezultă că încheierea, sentința sau decizia prin care instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare nu este supusă niciunei căi de atac.

Așa fiind, se constată că petentul D.F. a formulat contestație împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește condițiile textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

De asemenea, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că sentința penală nr. 11/F din 3 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, este o hotărâre care nu vizează fondul cauzei, ci doar verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac, și, ca atare, nu poate fi atacată cu apel.

În

aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul D.F.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul D.F. împotriva sentinței penale nr. 11/F din 3 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul contestator D.F. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2015.