ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 121 din 6.06.2024, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2023, în baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară aferentă pedepsei principale, exercitarea drepturilor a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a conduce pe drumurile publice orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, cu mențiunea că pedeapsa complementară se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a conduce pe drumurile publice orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, ce se va executa numai în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară aferentă pedepsei principale, exercitarea drepturilor a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a conduce pe drumurile publice orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o perioadă de 2 ani, cu mențiunea că pedeapsa complementară se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a conduce pe drumurile publice orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, ce se va executa numai în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale mai sus aplicate și s-a stabilit în sarcina inculpatului A., o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul), pe o durată de 2 ani, cu mențiunea că pedeapsa complementară se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. în referire la art. art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice fel de autovehicul), ce se va executa numai în măsura în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani care constituie termen de supraveghere, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., termen ce se calculează de la data când prezenta hotărâre rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, căruia i se încredințează supravegherea inculpatului, la datele ce vor fi stabilite de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

Datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune Olt.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Olt sau organizat în colaborare cu instituții de comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Tătulești sau Spineni, jud. Olt, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În art. 404 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 91 alin. (4) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau atunci când, cu rea-credință, inculpatul nu respectă măsurile de supraveghere sau a obligațiilor prevăzute mai sus stabilite în sarcina sa.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă totală de 500 RON, din care suma de 300 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1140/A din 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în baza art. 395 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de apelantul-inculpat A..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 06.06.2024, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei nr. 1140 din data de 10.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire invocând temeiul prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., situație față de care, având în vedere și susținerile apărătorului ales, la termenul de judecată din data de 31.03.2025 Curtea a calificat cererea drept contestație în anulare.

Prin decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024 în baza dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1140 din data de 10.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

În esență, Curtea a constatat că persoana condamnată a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri definitive, și este introdusă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv Curtea de Apel Pitești.

În ceea ce privește cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea a reținut că, este necesar ca la dosarul cauzei să fi existat probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită să fi omis să constate intervenită acea cauză de încetare.

Prin urmare, numai în situația în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunțare imputabilă instanței care, prejudiciind interesele legitime ale părții, îi dă dreptul să formuleze contestație în anulare.

Curtea a reținut că instanța de apel a dezbătut și analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal invocată de către contestator în prezenta cauză, respectiv incidența prescripției, expunând pe larg argumentele care au fundamentat această concluzie, situație față de care s-a apreciat că aceste aspecte nu mai pot fi supuse analizei instanței pe calea contestației în anulare.

S-a mai arătat că prin decizia nr. 10/HP/2017, instanța supremă a considerat că instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.

Observând faptul că se invocă doar în mod formal incidența cazului de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., în condițiile în care în considerentele deciziei penale nr. 1140 din data de 10.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești este analizată cauza de încetare a procesului penal prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a apreciat că nu există situația premisă pentru a se trece la admisibilitatea în principiu a contestației în anlare.

Împotriva deciziei penale nr. 378/A din data de 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024 a formulat apel contestatorul A..

Examinând cauza prin prisma excepției vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 378/A din data de 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1140 din data de 10.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Așadar, prin sentința penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatorul A., respingând cererea acesteia, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul sentinței penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub aceste aspecte, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015, respectiv:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Se constată, așadar, că apelantu-contestator A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de aceasta, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelanta B. este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378/A din data de 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378/A din data de 31 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.