ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2015

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4250 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.(1968) s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta R.G.C.,  în contradictoriu cu intimații I.F., H.F.C. și P.E.M., împotriva rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 7612/P/2011 din data de 07 decembrie 2012, pe care a menținut-o ca legală și temeinică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.(1968) a fost obligată petenta să achite către stat suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținu că la data de 01 octombrie 2013 a fost înregistrată la Judecătoria Pitești plângerea formulată de petenta R.G.C. împotriva soluției dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 7612/P/2011, după ce a formulat o plângere în condițiile art. 275 și următoarele C. proc. pen.

Petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției, iar pe fond, trimiterea cauzei la procuror, pentru a începe urmărirea penală a întregului complex faptic cu pluralitate de făptuitori, în scopul strângerii de probe definite de art. 63 C. proc. pen. pentru aflarea adevărului definit de art. 3 C. proc. pen., în condițiile art. 200 C. proc. pen., actele premergătoare invocate de procuror neîndeplinind condițiile cerute de lege pentru a fi valabile.

S-a reținut că a precizat petenta că probele pe care le solicită sunt:

- cercetare la fața locului la toate cele cinci imobile, pentru a se observa distrugerile ce au fost provocate, confruntare;

- a se elucida pe bază de probe moartea suspectă a tatălui său, în Rm. Vâlcea, distrugerea bunurilor din patrimoniul transmis la 30 octombrie 1996 de I.F. - bunica sa, în mod special legatul pe care i l-a transmis prin testamentul cu titlu universal din 1996 care a început sa producă efecte din 30 octombrie 1996, și,

- să se demonstreze de ce nu-i sunt respectate drepturile expres prevăzute în lege

În temeiul art. 170 C. proc. pen. a solicitat restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor de către învinuite cu respectarea dispozițiilor C. civ. care prevede în mod expres instituțiile de ordine publica

A menționat petenta că H.F.C. nu a semnat actul de vânzare-cumpărare din 06 februarie 1997, nu a depus procura pe numele M.G., identificata de notar, actul nefiindu-i opozabil ei, fiind lovit de nulitate absoluta (motivele explicite se regăsesc in dosar).

A mai arătat că a formulat plângere împotriva Rezoluției pronunțata în Dosarul nr. 7612/P/2011, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea și continuarea cercetărilor întrucât, în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăriri penale, față de numitele I.F., H.F.C. și P.E.M., cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen., furt calificat prev. de art. 208-209 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

A precizat petenta că rezoluția emisă este incompletă, netemeinica, nelegală și nedovedita, îndeplinind condițiile de nulitate expres prevăzute de art. 197 C. proc. pen., deoarece - este întocmită posibil datorită unui număr mare de dosare, în grabă, sau din ordinul unui sef ierarhic superior, fără ca procurorul să țină cont de Contextul European privind protecția drepturilor ei, context care are un caracter obiectiv neexclusiv și evolutiv pe de o parte iar, pe de altă parte, este întocmită fără să se țină cont de dispozițiile art. 1 și 3 C. pen.

S-a precizat că din examinarea Rezoluției și a argumentelor procurorului, prin prisma situației de fapt a petentei, a rezultat că niciuna din dispozițiile legii invocate mai sus nu este respectată, motiv pentru care Rezoluția este o dovada a faptului ca petenta nu este numai o victimă a învinuitelor l.F. din Rm. Vâlcea, H.F.C. din Germania, P.E. din Pitești, dar și o victimă a conflictului neconstituțional dintre procuror si puterea legislativa, acesta nerespectând actele normative emise de puterea legislativă.

Astfel, s-a arătat că întocmirea rezoluției s-a făcut fără sa se țină cont că drepturile petentei sunt prevăzute în mod expres în lege și că legea este încălcată de învinuite și nici de:

a. situația de fapt și de drept care demonstrează că în cauză există unitatea infracționala continuata cu pluritate de făptuitori, prevăzuta de lege sub denumirea de "Infracțiuni contra patrimoniului" (distrugerea, furtul, abuzul de încredere, etc.) infracțiuni continuate cu,

b. unitatea infracționala recunoscuta de asemenea de lege, sub denumirea de infracțiuni, contra libertății subsemnatei, (amenințarea, șantajul, etc.) la care au participat mai multe persoane, (intimatei l.F., fiica sa H.F.C., și complicii, avocați executori, experți, etc.) care au săvârșit mai multe acte și fapte materiale de asemenea,

c). continuata cu unitatea infracționala recunoscuta de lege cu denumirea de infracțiuni care împiedica înfăptuirea justiției, cele mai relevante fiind cele din ultima perioada descris de legea penala in art. 264 C. pen., 267

1

, 261 C. pen. încercarea de a determina mărturia mincinoasa, împiedicarea participării la expertize, omisiunea sesizării organelor judiciare, 286 C. pen. - posibila falsificare a ștampilei de pe procura din Germania, uzul de fals - cu scopul de a se îmbogăți fără just temei etc.

A mai susținut petenta că un exemplu în acest sens a fost că infracțiunea contra patrimoniului său este continuata de învinuitele l.F., fiica sa H.F.C. și P.E.M., cu unitatea infracționala cu pluritate de făptuitori prevăzută de lege sub denumirea prin Infracțiuni care să îngreuneze înfăptuirea justiției, precum instigarea lui C.L. din satul Cochinesti județul Argeș sa depună înscrisuri în care să facă declarații mincinoase la instanțe, (v. Dosarul nr. 7081/280/2011 aparat ilegal etc.) să facă uz de acte inopozabile ei care îndeplinesc condițiile de nulitate absolută, (a se vedea actul din 05 mai 1998, săvârșind infracțiunile prevăzute de lege, să ascundă că a făcut evaziune fiscală deoarece imobilele, terenul si construcții au alte caracteristici decât cele prezentate de aceasta în actul de vânzare inopozabil petentei și a cărui nulitate absoluta a solicitat să fie constatată.

A arătat în continuare că, întrucât fraudarea sa este evidentă, infracțiunile învinuitelor fiind continuate, petenta necunoscând de existenta Dosarului nr. 7683/P/2010 a precizat că nu este aplicabil principiul de drept ne bis in idem întrucât faptele contra patrimoniului sunt continuate, motiv pentru care se impune cercetarea în continuare a intimatelor și a întregului complex faptic cu pluritate de făptuitori, în continuare arătând ca nu a intervenit prescripția nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cum eronat susține procurorul, deoarece puterea legislativă a prevăzut în mod expres în art. 122 alin. (2) din cap. II cu titlul "Prescripția" ca aceasta se aplica " în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni".

Întrucât învinuitele, după ce au săvârșit infracțiunile contra patrimoniului asupra căruia petenta are drepturi, garantate de lege, constituție si C.E.D.O., o parte de infracțiuni enumerate de procuror, învinuitele au continuat această infracțiune în fața instanțelor de judecată, prin acte si fapte care au îngreunat înfăptuirea justiției si respectarea legii de către instanțe, ultima dintre infracțiunile de fals în declarații fiind făcută în fila 76 a Dosarului nr. 5666/109/2011 existent pe rolul Tribunalului Argeș Pitești.

De aceea, a susținut că se impune reluarea și continuarea cercetărilor deoarece, daca se făceau cercetări în dosarele civile aflate pe rolul instanțelor de judecata se constata că învinuitele au făcut declarații neconforme cu realitatea îngreunând de această dată înfăptuirea justiției, nemaivorbind de distrugerile bunului pe care i l-a transmis bunica sa, bun asupra căruia are un drept real de proprietate.

De asemenea, nici raportul de expertiza din data de 18 ianuarie 2001 invocat de procuror, nu poate fi luat în seamă deoarece expertul nu a examinat scrisul și semnătura învinuitelor ci numai doua înscrisuri autentice de la notarul V.P. din Vilcea care a înscris date false.

A mai arătat că prin mandantul său, la organul de politie, petenta, în contradictoriu și în demonstrarea nevalabilității raportului de expertiză, a demonstrat cu înscrisul autentic, emis de notarul P.E. și originalul existent la aceasta, respectiv că semnătura de pe o cerere a tatălui său este diferita cu semnăturile de pe actele din 06 februarie 1997 și din 05 mai 1998 defăimate inopozabile lovite de nulitate absoluta pentru motivele expres prevăzute de lege și de aceea se impune efectuarea de expertize grafologice si grafoscopice.

În contradictoriu cu susținerile procurorului, a arătat petenta că în Dosarul nr. 2697/P/2000 a fost depusa o procura tradusa pe numele M.G., deși conform mențiunilor făcute în procesul verbal de autentificare din 06 februarie 1997, de notarul V.P. acesta a identificat pe M.G. ca semnatara a actului de vinzare - cumpărare defăimat fals și lovit de nulitate absoluta din 1997 persoana pentru care învinuitele nu au depus procura emisa în B.H. Germania.

Mai mult nici autorizația traducătoarei nu are numărul 88 înscris de d-ul notar V.P.

Totodată, conform adresei din 01 iunie 2007 emisa de M.A.E. prin consulul general al României a rezultat că a fost fraudată atât legea germană cât și cea română, cât și Convenția de la Haga din 1961 referitoare la obligativitatea legalizării si supra legalizării actelor emise de o țară străină, nimeni neputând-o obliga să recunosc o asemenea hotărâre străină, înscris cu care învinuitele au înșelat autoritățile române și i-au încălcat dreptul real de proprietate, posesie și folosința și rezerva legala.

Mai mult, a arătat că au instigat și pe C.L. să săvârșească infracțiunea de înșelătorie a instanțelor de judecata prin prezentarea la mai multe cicluri procesuale în care petenta a pierdut. Ca este așa rezultă din Dosarele civile existente pe rolul instanțelor nr. 7081/280/2011; nr. 1020/1/2010, nr. 6399/280/2006 etc.

Pe aceasta cale a arătat că ultima infracțiune, intimatele au săvârșit-o la data 25 februarie 2013 prin declarațiile din fila 76 a Dosarului nr. 5666/109/2011 nemaivorbind de utilizarea de chitanțe fără toate datele de identificare utilizate prin complici în fața instanțelor de judecata în cauză fiind înșelat și statul, făcând evaziune fiscala neplătind nici taxele de timbru.

A concluzionat petenta că din cele de mai sus rezultă că nu s-au făcut cercetări în cauză, că prescripția a fost întreruptă prin acte emise și fapte comise de făptuitoarele care au continuat infracțiunile contra patrimoniului cu infracțiunea care a dus la îngreunarea înfăptuirii justiției și de aceea se impune desființarea rezoluției cu trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 222, 275-278 C. proc. pen.

La dosarul cauzei, petenta a depus concluzii scrise și înscrisuri, singura probă admisă și administrată de instanță, față de prevederile clare ale art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.(1969).

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că potrivit Referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și documentelor din dosarul de urmărire penală, la data de 11 noiembrie 2011 numita R.G.C., prin mandatarul R.E.M. din Pitești, a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești o plângere penala prin care solicita efectuarea de cercetări față de numitele I.F., H.F.C. și P.E.M. și C.L., care au acționat cu alte persoane descrise în Dosarele penale nr. 2697/P/2000 al Parchetului de pe lingă Judecătoria Pitești și nr. 423/P/2008 al Parchetului de pe lingă Curtea de Apel Pitești pentru comiterea mai multor infracțiuni.

Prin falsuri în acte oficiale (contracte de vânzare cumpărare) făptuitorii au înstrăinat fără drept în anii 1996-1998, bunurile cuvenite numitei R.G.C. în urma defuncților I.F. și I.E.E.M.

Prin procesul verbal încheiat la 31 iulie 2012 i s-a adus la cunoștință acestuia prevederile art. 222 C. proc. pen., solicitându-i-se să facă declarații scrise in fata organului de urmărire penala și să indice probe pentru susținerea plângerii, inclusiv să precizeze faptele reclamate, reclamantul arătând ca se va prezenta la 08 august 2012 pentru audieri.

Astfel reclamantul, care a fost invitat pentru a da declarații în mod repetat, a depus la dosar mai multe seturi de documente la data de 07 mai 2012 și 08 august 2012, menționând și istoricul faptelor ce le reclama, fapte petrecute în perioada 30 octombrie 1996 - august 1999, aspecte confirmate și de declarațiile numitului R.M. din Dosarul nr. 4015/P/2009.

Cu ocazia audierilor efectuate in cauza, la data de 08 august 2012, numitul R.E.M. a declarat ca cele doua contracte de vânzare cumpărare din 06 februarie 1997 și din 05 mai 1998, sunt false, prezentând și motivele de nulitate absolută.

De asemenea, a solicitat efectuarea de cercetări cu privire autentificarea notariala încheiată la 16 ianuarie 1997 la B.N.P., P.V. Rm. Vâlcea și la procura întocmita în limba germană de făptuitoarea H.F. care a făcut obiectul acestui act notarial, procura prin care numita M.G. era împuternicită să facă acte de dispoziție în numele său.

S-a reținut că reclamantul menționa că în aceste acte a fost scris greșit numele mandatarului și contestând ștampila de autentificare. Reclamantul arata că cele trei făptuitoare au făcut declarații mincinoase în fața Curții de Apel Pitești, făcând mențiune la Decizia nr. 1866/A/2004 a acestei instanțe. In cele din urma se reclama faptul ca cele 3 făptuitoare au sustras mai multe obiecte de mobilier pe care mama mandantei sale i le transmisese acesteia din urmai actele de proprietate ale bunurilor mandantei sale, R.G.C.

Prin rezoluția din data de 07 decembrie 2012 dispusă în Dosarul nr. 7612/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de pe numitele l.F., H.F.C. și P.E.M. cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., a infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., a infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen., a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 C. pen. și a infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

În motivarea Rezoluției s-a reținut că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) și g) C. proc. pen., astfel încât propunerea organelor de cercetare penală este legală și temeinică.

Astfel în speță urmează a se dispune în baza art. 10 lit. f) teza finală C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numitele l.F., H.F.C. și P.E.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., a infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen., a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 C. pen. și a infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. întrucât aspectele sesizate cu privire la aceste fapte au mai făcut obiectul cauzei penale nr. 7683/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești ce a fost soluționată prin rezoluția din data de 02 noiembrie 2011, în speță fiind aplicabil principiul de drept ne bis in idem (nimeni nu poate fi tras la răspundere de două ori pentru aceeași fapta).

De asemenea în ceea ce privește fapta de falsificare a contractului de vânzare-cumpărare din 06 februarie 1997 autentificat la B.N.P., V.P. sesizată de către numitul R.M. arătăm că aceasta a format obiectul Dosarului penal nr. 2697/P/2000 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, cauza penală ce a fost soluționată prin Rezoluția nr. 2697/P/2000 din data de 27 martie 2001 prin care s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. clasarea cauzei penale întrucât prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 18 ianuarie 2001 s-a constatat faptul că înscrisul mai sus menționat nu a fost falsificat.

Cu privire la celelalte înscrisuri reclamate de către numitul R.M. ca fiind false s-a arătat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție al infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., faptele reclamate fiind săvârșite în perioada 1996-2000, din actele premergătoare efectuate în cauză reieșind că în speță sunt incidente dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. conform cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare un an dar care nu depășește 5 ani, urmând a se dispune în cauză în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numitele l.F., H.F.C. și P.E.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 288 C. pen.

Analizând actele dosarului, instanța a apreciat ca fiind necesar trasarea în mod concret a limitelor judecății, pentru o mai bună înțelegere a soluției dispuse.

Astfel, procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.(1968) este una specială, având ca obiect, în mod limitativ contestarea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală și încetarea urmăririi penale.

Limitele judecării acestor plângeri se pot stabili prin interpretarea sistematică a art. 278

1

C. proc. pen. Astfel se observă că în alin. (1) este clar specificată calitatea procesuală activă, având posibilitatea de a formula plângere persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, s-a arătat că aceasta trebuie dedusă pe cale de interpretare din cuprinsul alineatului 4, fiind obligatorie introducerea în cauză în calitate de intimați a persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale.

Totodată alineatul 7 stabilește fără echivoc că judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza probelor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Soluțiile ce pot fi dispuse sunt de asemenea limitativ reglementate de alin. (8), nefiind indicată posibilitatea extinderii procesului penal sau conexarea anumitor dosare.

În aceste condiții trebuie observat că solicitările petentului de constatare a nulității absolute a anumitor contracte, sau cercetarea altor fapte, care nu au făcut obiectul cercetării în cadrul dosarului de urmărire penală, apare ca fiind inadmisibilă, sens în care instanța nu le va analiza.

Sub acest aspect, este de menționat că petentul are posibilitatea formulării unei alte plângeri penale pentru cercetarea morții suspecte despre care face vorbire în plângere.

De altfel, competența nu aparține instanței sesizate privitor la această infracțiune.

În continuare instanța a reținut faptul că aspectele cu care petenta a înțeles să sesizeze organele de poliție au fost clarificate prin declarația pe care acesta a dat-o în fața organelor de poliție la data de 08 august 2012 prin mandatarul său, având în vedere că plângerile formulate în scris sunt redactate prin folosirea neadecvată a instituțiilor de drept, fiind de natură a crea confuzii și dificultăți în înțelegerea acestora.

În consecință, în mod corect procurorul a reținut incidența principiului ne bis in idem și a prescripției răspunderii penale.

De asemenea, în mod corect s-a reținut neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, deoarece intimatele aveau calitatea de părți în dosarele civile respective.

De asemenea, s-a reținut că nu se pot susține argumentele petentei, potrivit cărora, intimatele au săvârșit infracțiuni continuate, sens în care prescripția răspunderii penale a intervenit, astfel cum s-a arătat în Rezoluția atacată.

Astfel, infracțiunea continuată reprezintă unitatea legală de infracțiune, alcătuită din mai multe acte materiale, întrunind elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, săvârșite la un interval de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

S-a arătat că nu se poate vorbi de infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale ca fiind continuată, deoarece aceste înscrisuri, în varianta descrisă de petentă, au fost falsificate printr-un singur act material.

Mai mult decât atât, contractul de vânzare cumpărare din 06 februarie 1997 a făcut obiectul Dosarului nr. 2697/P/2010, stabilindu-se că nu a fost falsificat.

De asemenea nici în cazul infracțiunii de uz de fals nu se poate reține forma continuată, deoarece, astfel cum s-a arătat s-a stabilit că un înscris nu a fost falsificat, iar în cazul celorlalte înscrisuri a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de fals material.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, s-a reținut că petenta a precizat că este vorba de sustragerea unor obiecte de mobilier, sens în care nu se poate pune problema de existența unei infracțiuni continuate. Și această faptă a făcut obiectul unei cercetări penale anterioare, fiind soluționată definitiv.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a constatat că soluția pronunțată de procurorul de caz este legală și temeinică, urmând a fi respinsă plângerea petentei ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta R.G.C. care a considerat că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 1111/A din 11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca inadmisibil apelul petentei R.G.C., împotriva sentinței penale nr. 4250 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în Dosarul nr. 20983/280/2013.

A fost obligată apelanta - petenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, examinând hotărârea apelată, din perspectiva dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., rap. la alin. 6 lit. a) al aceluiași articol, a constatat că încheierea prin care judecătorul fondului a respins ca nefondată plângerea apelantei, este definitivă.

Constatând că apelanta a exercitat o cale de atac neprevăzută de legea penală, Curtea a respins ca inadmisibil apelul, potrivit art. 421 pct. l lit. a) C. proc. pen., cu consecința obligării apelantei la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, petenta R.G.C. a formulat apel, fără să-l motiveze.

Examinând apelul declarat de petenta în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Petenta R.G.C. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 177/A din 11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 4250 din 13 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, hotărârea pronunțată în apel fiind definitivă

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Limitând calea de atac a apelului exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că apelul declarat de petenta R.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din 11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil, urmând a fi respins în baza art. 421 pct. l lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta R.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 177/A din data de 11 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelanta petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2015.