ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Argeș, prin sentința penală nr. 6 MF din 6 octombrie 2009, a

condamnat pe inculpații:

- E.G., la 8 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e)

C. pen. pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de de art. 12

alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării acelorași drepturi, pentru infracțiunea

de trafic de persoane minore, prev. de art. 13 alin. (1), (3) din aceeași

lege.

S-a făcut

aplicarea art. 71 li a art. 64 lit. a), b), și e) C. pen.;

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) și a) art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus

contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 8 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) ,b) și e) C. pen..

S-a făcut

aplicarea art. 71 alin. (1),2 cu referire la art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen.;

- E.V., la 5 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prev.

de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.;

- E.E.L., la 6 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prev.

de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41

alin. (2) C. pen..

S-a făcut

aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și e) C. pen..

S-a respins cererea

procurorului, de luare a măsurii confiscării speciale a unor sume de

bani de la inculpați.

Pe latură

civilă, în baza art. 14, a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998

și 1003 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar,

să plătească părții civile P.R.M., suma de 900 euro

sau echivalentul în RON la cursul oficial din ziua plății, aceasta cu

titlu de daune morale.

Inculpații E.G.

și E.E.L., în solidar, au mai fost obligați să

plătească următoarele sume cu același titlu:

-părții

civile D.M.: 800 RON;

-părții

civile D.A.G.: 50.000 RON;

-părții

civile D.C.; 8.000 RON și 1.000 euro sau echivalentul în RON;

Inculpatul E.G. a mai

fost obligat să plătească părții civile D.V.M., 3.500 euro

sau echivalentul în RON cu titlu de daune materiale și părții civile

D.I., 500 euro sau echivalentul în RON, cu același titlu.

S-au respins acțiunile

civile formulate de D.M. și D.C. referitor la despăgubiri materiale.

S-a luat act că R.S.

nu a cerut despăgubiri civile.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

În perioada septembrie

2005 - martie 2007, soții E.G. și E.E.L., alături de aceștia

E.V., tatăl primului, mincinos, au racolat fete și bărbați,

promițându-le găsirea de locuri de muncă în Spania, fie în restaurante,

fie în agricultură, la plantat de puieți și în construcții,

sens în care i-au transportat și cazat în Madrid. P.R.M. a fost transportată

de inculpatul E.G., iar la destinație, inculpata E.E.L. îndemnând-o să

se prostitueze, femeia a fost nevoită să accepte pentru că, deși

i-a amenințat că va dezvălui autorităților, a fost supravegheată

în permanență, iar anii, îi erau luați de cei doi.

Dacă nu câștiga

atât cât preconizaseră inculpații, circa 600-700 euro/noapte, femeia era

lovită. Despre toate acestea, la revenirea în România, P.R.M. a povestit polițiștilor

din localitatea ei de domiciliu, T.R.. Acesta a confirmat susținerile persoanei

vătămată.

În decembrie 2006, inculpatul

E.G. i-a adus în Spania pe frații D.V.M. și D.I., anterior ei fiind încunoștințați

că vor lucra în construcții, plata muncii ajungând la 50 euro/zi. Cazarea

celor doi a fost în locuința inculpaților soți, motiv pentru care

părțile, deși după o săptămână de muncă

ca salahori li s-a spus că nu vor fi plătiți decât cu 20 euro/zi,

de teama insuflată, că vor fi evacuați, au acceptat. După scurgerea

a 2 luni și jumătate de muncă, D.V.M. a aflat de la patronul spaniol,

că el plătește pentru ei 60 euro/zi/muncă.

Inculpații și

cei pe care îi racolase, la aceștia adăugându-se și R.S., concubina

lui D.V.M., au fost dați afară din locuința din Madrid pentru că

nu se achitase chiria, motiv pentru care au fost duși în regiunea Girona, aici

dormind pe străzi sau în autoturismul inculpaților, după care au

fost abandonați în gara Madrid. Singuri, fără a li se da bani, după

ce au contactat-o pe mama concubinei, ei s-au reîntors în țară.

Despre suma plătită

de patronul spaniol, respectiv 60 euro/zi, au relatat martorul C.L.I., martorul

F.I.C., acesta relatând și că inculpatul E.G. a plătit transportul

în Spania, iar M.M.L., contactat de inculpatul E.G. pentru transport, a confirmat.

În casa, ocupată

de inculpați în Spania, în aceeași perioadă, se aflau D.A.G., D.M.

și D.C., prima racolată de E.G., la fel mama ei, D.M., lor spunându-li-se,

mincinos, că vor îngriji bătrâni, iar D.C., racolată de același,

aflase că va „debarasa vase într-un restaurant”.

Inculpatul le-a asigurat

mijlocul de transport, iar în localitatea Torrejon de la Calzada au fost așteptate

de coinculpații E.E.L. și E.V..

Imediat ce au ajuns, minora

D.A.G. și D.C. au fost duse de inculpata E.E.L. într-un club, aici fiind obligate

să se prostitueze.

Pentru că au refuzat,

imediat inculpatul E.G. le-a amenințat cu aruncarea în stradă, acesta

obligându-le pe cele trei să se prostitueze. Banii obținuți le erau

luați de inculpată.

Cele trei s-au prostituat

în beneficiul inculpaților E.G. și E.E.L., aproximativ trei luni, iar

când au fost nevoite să părăsească la fel inculpații, locuința

pentru a se deplasa în regiunea Girona, scăpând de sub supraveghere, s-au dus

la poliție și au declarat ceea ce li se întâmplase.

Inculpații nu au

recunoscut săvârșirea faptelor.

Împotriva sentinței

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș și inculpații.

Parchetul a criticat sentința

sub aspectul omisiunii de a se dispune măsura confiscării speciale a sumelor

de bani rezultate din săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpații

au fost trimiși în judecată și pentru nelegala menținere, în

ce o privește pe inculpata E.E.L., a măsurii preventive a obligării

de a nu părăsi țara, în condițiile în care aceasta fusese luată

în faza urmăririi penale.

În apelurile declarate,

inculpații au criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita

lor condamnare, ei considerându-se nevinovați.

Curtea de Apel Pitești,

prin decizia penală nr. 66/A din 24 iunie 2010, a admis apelul parchetului,

a desființat sentința, a înlăturat dispoziția privind menținerea

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată

față de inculpata E.E.L. și a dispus măsura confiscării

speciale a sumelor de bani dobândite de inculpați din săvârșirea

infracțiunilor: de la inculpatul E.V., echivalentul în RON a 28.166 euro și

de la inculpații E.G. și E.E.L., echivalentul în RON a 64.782 euro.

Apelurile inculpaților

au fost respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei instanței

de apel, au declarat recursuri cei trei inculpați, E.G., E.V. și E.E.L.,

în esență, criticând-o pentru nemotivarea soluției privind măsura

confiscării speciale, pentru eroare gravă de fapt care a avut drept consecință

greșita condamnare, în opinia lor faptele neexistând, pentru greșita încadrare

juridică a faptei, aceasta fiind numai infracțiunea de proxenetism, prev.

de art. 329 alin. (1) C. pen..

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2257

din 2 iunie 2011 a admis recursurile declarate de inculpați, constatându-se

că este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C.

proc. pen., reținându-se că în considerentele deciziei recurate nu s-a

motivat, argumentat, cu referire directă, expusă, la probele administrate,

analizate și coroborate, mi s-au evidențiat considerentele de fapt care

au condus la luarea măsurii, calculul sumelor și nici temeiul legal.

Totodată, instanța

supremă, constatând că nu există temeiuri noi care să justifice

continuarea privării de libertate a inculpatului E.G., a dispus revocarea măsurii

arestării preventive și punerea, de îndată, în libertate dacă

nu este arestat în altă cauză.

În rejudecarea apelurilor,

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 109/A/MF din 11 noiembrie

2011, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeș, a desființat

sentința penală nr. 6MF din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș,

a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi țara luată față de

inculpata E.E.L. și în baza art. 118 C. pen. raportat la art. 19 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, a dispus măsura specială a confiscării sumelor

de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor,

respectiv de la inculpatul E.G., echivalentul în RON a sumei de 31.750 euro, de

la inculpata E.E.L., echivalentul în RON a sumei de 31.750 euro, de la inculpatul

E.V., echivalentul în RON a sumei de 18.000 euro.

Apelurile inculpaților

au fost respinse ca nefondate.

Nemulțumiți

de decizia pronunțată în apel, inculpații, în termenul legal, au

declarat recursuri, nemotivate în scris.

Deși au fost legal

citați, inculpații recurenți nu s-au prezentat în fața instanței,

nu și-au angajat apărători și nu au formulat cereri.

Cazurile de casare invocate

oral de apărătorii desemnați din oficiu în cauză au fost detaliate

în prezenta.

Recursurile nu sunt fondate

pentru considerentele ce se vor detalia.

Din examinarea lucrărilor

și materialului probator, se reține că vinovăția inculpaților

și încadrarea juridică a faptelor săvârșite sunt legale și

corespunzătoare activității infracționale întreprinsă de

fiecare inculpat.

Astfel, pe timpul cât

s-au aflat în țară, inculpații soți E.G. și E.E.L., iar

în ce o privește pe partea vătămată P.R.M., și inculpatul

E.V., în intervalul de timp toamna anului 2005 - 2007, au recrutat pe toate părțile

vătămate, le-au trimis și le-au primit în Spania, pentru a le exploata,

pe de o parte prin obligarea la prostituție și pe de altă parte,

la munci și servicii cu încălcarea normelor privind salarizarea, securitatea

muncii, cazare, inducându-le astfel în eroare.

Inculpații, pentru

a-și atinge scopul exploatării, s-au folosit de mijloace diverse de înșelare,

au recurs la amenințări, la violențe, au obstrucționat dreptul

părților vătămate de a se folosi de actele lor de stare civilă,

de pașapoarte, dar și de bani.

Din coroborarea probelor

administrate, a rezultat vinovăția inculpaților.

Părțile vătămate

D.M., D.A.G., P.R.M., D.C. au fost exploatate prin obligarea lor la prostituție,

sumele obținute fiindu-le luate, în cea mai mare proporție, de către

inculpați, iar D.V.M. și D.I., mincinos, au fost determinați să

accepte însoțirea în Spania, aici fiind obligați la munci de salahori,

iar față de câștigul plătit inculpaților, lor li s-au dat

sume mici, mai mult, au fost abandonați și astfel nevoiți să

revină în țară doar după ce au primit costul transportului achitat

de familie.

Despre modalitatea în

care inculpații au acționat, declarațiile constante ale părților

vătămate sunt edificatoare: cazarea lor în aceeași locuință

cu inculpații, reținerea, de către aceștia din urmă a pașapoartelor,

lipsirea lor de dreptul de a comunica, de mijloace de întreținere materială,

alungarea din locuință, amenințare, probele cauzei fiind legal administrate,

necontradictorii, iar inculpații, în achitarea lor fie pe temeiul disp.art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) (fapta nu există) sau art. 10

lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită) nu au reliefat

o altă stare de fapt decât cea rezultantă la urmărirea penală

și la cercetarea judecătorească.

În ce privește cazul

de casare invocat, respectiv greșita încadrare juridică a faptei (art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen.), inculpații susținând că ar

fi infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen..

Activitatea infracțională

a inculpaților îmbracă formele avute în vedere de textele incriminatorii

prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) și de art. 13 alin. (1) și

(3), ambele din Legea nr. 678/2001, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea,

cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență, altă

formă de constrângere, înșelăciune, în scopul exploatării, de

două sau mai multe persoane împreună și recrutarea, transportarea,

găzduirea unui minor în scopul exploatării acestuia, prin formă de

constrângere, înșelăciune, de două sau mai multe persoane împreună,

consimțământul părților vătămate majore cât și

a minorei fiind obținut prin promisiune mincinoasă, și apoi prin

supunea lor la efectuarea de activități de prostituție, or, libertatea

de mișcare și de acțiune fiind principala valoare socială afectată,

părțile vătămate fiind supuse controlului inculpaților.

Prin decizia nr. XVI/2007,

publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că

distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12

și, respectiv, de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism,

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic

generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială

diferită, protejată de legiuitor. În cazul infracțiunilor din legea

specială, aceasta este apărarea dreptului persoanei la libertatea de voință

și de acțiune, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 329 C.

pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială

și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de apărarea

inculpaților E.V. și E.E.L., nici acesta nu este fondat.

Potrivit criteriilor generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen., orientându-se la pedepsele a căror

executare s-a dispus prin privare de libertate, instanța de fond a avut în

vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii (5-15

ani, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 și 7-18 ani, art. 13

alin. (1), (3) aceeași lege), pericolul social concret al faptelor, în cadrul

acestuia modalitatea și mijloacele infracționale, respectiv folosirea

violenței, amăgirea părților vătămate, împrejurările

în care s-au săvârșit actele infracționale, durata întinsă de

timp, urmările lor asupra libertății de mișcare și de acțiune

a victimelor, iar în ce privește persoana inculpaților, aceștia nu

au cooperat, cuantumul pedepselor fiind corespunzător și realizării

scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen..

În consecință,

decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile

declarate de inculpați, conform disp.art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 cu referire

la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații E.G., E.V. și E.E.L. împotriva deciziei

penale nr. 109/A/MF din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.