ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, a fost condamnat inculpatul M.G. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și lit. c) C. pen. în condițiile și pe durata prev.de art. 71 alin. (2) C. pen.. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul B.C. la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev.de art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inspectorul de poliție M.G. (în perioada ianuarie 2009 avea gradul profesional de subinspector de poliție) face parte din structurile poliției judiciare iar la data de 16 ianuarie 2009 ocupa funcția de ofițer II (criminalitate judiciară) în cadrul Poliției municipiului Bacău, poziția din organigrama I.J.P. Bacău, desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului Poliției Rurale.

În baza planului de acțiune întocmit la nivelul Poliției Municipiului Bacău - Biroul Poliției Rurale, la data de 16 ianuarie 2009, a fost organizată și executată o acțiune pe linia prevenirii și combaterii faptelor comise cu violență, furturi din societăți comerciale, asigurarea cu pază a agenților economici conform Legii nr. 333/2003, precum și pentru combaterea actelor ilegale de comerț în barurile și restaurantele de pe raza de competență, acționându-se în acest scop pe raza mai multor comune din județul Bacău. Ofițerul de poliție M.G. a fost desemnat să coordoneze echipele ce au acționat pe raza comunelor Horgești, Ungureni și Parincea. În acest sens, conform planului de acțiune desecretizat sub nr. 60158/1 din 29 aprilie 2010, a fost stabilită echipa nr. 3, formată din: sinsp.

M.G. - ofițer criminalitate judiciară - Biroul Poliției Rurale din cadrul Poliției municipiului Bacău; ag. T.I. și ag. S.V. - din cadrul Postului de Poliție comunal Horgești; ag. șef adj. B.V. și ag. șef adj. Z.R. - din cadrul Postului de Poliție comunal Ungureni; ag. pr. S.G., ag. S.A.G. și ag. N.V. - din cadrul Postului de Poliție comunal Parincea. Totodată, prin planul de acțiune s-a stabilit că vor fi efectuate controale la mai multe baruri și restaurante, fiind individualizat și barul “A.B.” din satul Viforeni, comuna Ungureni. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în satul Viforeni, comuna Ungureni erau desfășurate activități comerciale într-un imobil de către B.C., unde funcționa o unitate de alimentație publică (bar).

În cursul lunii ianuarie 2009, la această unitate lucra ca și vânzător-gestionar numitul L.M., rudă cu B.C.. În cursul urmăririi penale L.M. a declarat faptul că își amintește că în luna ianuarie 2009 a fost efectuat un control la această unitate de organele de poliție, recunoscând printre persoanele care au fost în control și pe ofițerul de poliție M.G.. L.M. a declarat faptul că în urma controlului efectuat au fost identificate câteva pachete de țigarete marca P. și M. pentru care nu avea documente legale de proveniență, fiind țigări fără timbru, mărfuri ce îi fuseseră predate spre comercializare de către B.C.. În urma controlului efectuat, pachetele de țigări au fost ridicate în vederea luării măsurilor legale, însă nu a fost întocmit niciun proces-verbal ori un alt document în acest sens.

Lucrătorii de poliție care au participat la efectuarea controlului - ag. pr. S.G. și ag. S.A.G. - au declarat faptul că a fost efectuat un control la această unitate comercială, constatându-se că gestionarul L.M. nu a prezentat niciun document legal pentru mărfurile ce erau comercializate. Cu ocazia controlului, din dispoziția ofițerului de poliție M.G., ag. S.A.G. a completat o citație prin care administratorul societății, B.C., era chemat la sediul Poliției municipiului Bacău luni, 19.01.2009, la biroul ofițerului de poliție. Cei doi agenți de poliție au declarat că la acel punct de lucru erau comercializate țigări, însă nu au reținut marca acestora. În cursul judecății, martorul S.A.G. declară că nu s-au găsit țigări la acel bar.

Inculpatul B.C. a declarat că obișnuia să vândă la acest punct de lucru țigări marca P. și M., fără timbru și fără documente legale de proveniență, mărfuri pe care le preda gestionarului L.M.. După efectuarea controlului, L.M. l-a anunțat pe inculpatul B.C. despre aspectele constatate de către organele de poliție. La data de 16 ianuarie 2009, martorul N.I. făcea parte din structurile poliției judiciare, ocupând funcția de șef Birou Ordine Publică în cadrul Poliției municipiului Bacău, poziția din organigrama I.J.P. Bacău, având gradul profesional de comisar șef de poliție. Subinspectorul M.G. se afla în subordinea comisarului șef N.I.. Între N.I. și B.C. exista o relație de amiciție, cei doi cunoscându-se de peste 15 ani de zile.

În aceste condiții, la data de 16 ianuarie 2009, la orele 17:24:38, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic pe martorul N.I., spunându-i acestuia că la barul său a fost efectuat un control de către ofițerul de poliție M.G., că au fost identificate 4 (patru) pachete de țigări fără timbru, că i-a fost lăsată o invitație pentru a se prezenta la Poliția municipiului Bacău luni, 19 ianuarie 2009. Cu această ocazie l-a rugat să discute cu acesta pentru ca “să mă lese mai moale”, afirmând că “m-oi achita eu într-un fel de el”. La data de 18 ianuarie 2009, orele 17:52:50, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic pe martorul N.I., acesta din urmă spunându-i ca a doua zi, la orele 08.30, să se prezinte la el la birou.

La data de 19 ianuarie 2009, orele 08:45:22, inculpatul B.C. s-a prezentat la sediul Poliției municipiului Bacău și l-a contactat telefonic pe martorul N.I., acesta din urmă spunându-i să transmită ofițerului de serviciu că este chemat la biroul său. Potrivit Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, constituie contravenție „efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii” (art. 1 lit. e). În art. 2 lit. c) din același act normativ se prevede că această faptă se sancționează cu amendă de la 1.000 RON la 1.500 RON, iar conform art. 2 alin. (5), contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal jumătate din minimul amenzii.

În aceste condiții, sancțiunea contravențională pentru fapta comisă de inculpatul B.C., putea fi o amendă în cuantum de 500 RON. Potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, inculpatul B.C. putea fi sancționat și cu „avertisment”, aceasta fiind una din sancțiunile contravenționale principale definite de actul normativ (art. 5 pct. 1 lit. a). Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act normativ, „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”. Potrivit art. 7 alin. (2), “avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.

În aceste condiții, inculpatul B.C. putea fi sancționat și cu „avertisment”. Potrivit O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția” (art. 15 alin. (1)). Conform art. 21 alin. (1), „în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare, aplică și sancțiunea”.

Conform art. 21 alin. (2) „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”. Din aceste prevederi legale, rezultă indubitabil faptul că ofițerul de poliție M.G. trebuia să întocmească un proces-verbal prin care să constate și să sancționeze fapta constatată în urma controlului efectuat pe data de 16 ianuarie 2009, la barul aparținând B.D..

Referitor la pachetele de țigări identificate la societatea comercială și pentru care nu au fost prezentate documente legale de proveniență, conform art. 6 din Legea nr. 12/1990, „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”. În același timp, în art. 24 din O.G. nr. 2/2001, se prevede că „Persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții.

În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul verbal”. Astfel, ofițerul de poliție M.G. trebuia să dispună confiscarea pachetelor de țigări identificate și să încheie un proces-verbal în acest sens. Din cele de mai sus, rezultă că ofițerul de poliție M.G. trebuia să întocmească un proces-verbal prin care să constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, să dispună confiscarea mărfurilor pentru care nu au fost prezentate documente legale de proveniență și să aplice o sancțiune contravențională, care putea fi avertisment sau amendă în sumă de 500 RON.

Poliția municipiului Bacău, prin adresa din 12 aprilie 2010, a comunicat faptul că “subinspectorul de poliție M.G. nu a întocmit și predat procese-verbale de contravenție în perioada 01 ianuarie 2009 - 28 februarie 2009”. Se constată că inculpatul M.G. nu a luat măsuri legale cu privire la faptele constatate în urma controlului efectuat le data de 16 ianuarie 2009. Martorul N.I. a declarat că, la data de 19 ianuarie 2009, inculpatul B.C. s-a prezentat la biroul său, unde era și inculpatul M.G., după care cei doi au mers în biroul acestuia din urmă. La data de 20 ianuarie 2009, orele 18:17:06, martorul N.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.C. care nu i-a răspuns, iar la orele 19:58:06 a fost sunat de către inculpatul B.C..

Cu această ocazie, martorul N.I. i-a reproșat inculpatului B.C. că i-a dat mită inculpatului M.G., având în vedere că el discutase cu ofițerul de poliție să îi dea un avertisment, arătându-se deranjat de atitudinea acestuia. Inculpatul B.C. a spus că a dat mită pentru că așa a considerat necesar. Cei doi au purtat următorul dialog telefonic: “N.I.: Alo! B.C.: Alo! Trăiți dom’ colonel! M-ați sunat? B.C. sunt! N.I.: Salut băi C.! Ce faci băi? B.C.: Citesc! Eram la baie șî…D.(…)nevastă-mea zice: Băi, mi se pare c-o sunat telefonul. Zic: Dumneavoastră m-ați sunat, nu? N.I.: Da’ te-am sunat mai demult măi, acu’ vreo două ore! B.C.: Da! Da’ eu (…)bine! Dormeam, după aia (…) ăă (…) în fine! Nu mai are rost scuzele.

Ăă (…)l-am găsit pe telefon. Da’(…)acu’ l-am văzut că m-ați sunat! Da! N.I.: Băi C.! B.C.: Da! N.I.: Da’ de ce i-ai dat lu’ ăla parale, băi? B.C.: Păi (…) că (…) așa (…) îs eu B.C.! Așa am vrut! De ce? Da’ nu trebuia? Da’ nu ți-am făcut semn că (…) Mata ai zîs: Da! Descurcă-te cu el! Treaba ta! De ce? Nu trebuia să-i dau? N.I.: Oăi da’ cât i-ai dat oăi lu’ ăsta? B.C.: Să-ți spun sincer? Tu știi că io-s sincer față de tine! N.I.:Da! Da! B.C.: Patru! De ce? N.I.: Da’ nu trebuia să-i dai băi nimic! Băi, da tu(…)Băi! Da’ eu te-ajut pe tine ca să-i dai bani lu’ ăla, băi? B.C.: Păi (…) șî (…) ce mata (…)? N.I.: Nu trebuia! B.C.: Nu trebuia dat? N.I.: Păi nu trebuia băi să dai nimic, băi! B.C.: Ei …! Lasă băi!

Da’(…) mănâncă șî el o friptură, o sticlă de vin! N.I.: Băi! Dă-l băi în (...) (folosește un cuvânt vulgar - n.n.) (…) mamii lui că (…) Păi da n-am înțeles! Da’ chiar așa, băi? Dacă (…) B.C.: (...) (neinteligibil)(…) N.I.: Cum îl (…)? Cum să-și permită chestia asta, bă? Băi C.! Dă-o-n (...) (folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…) mă-și, bă! B.C.: Taci din gură dom’ colonel! Da’ eu i-am dat din sufletul meu de(…) N.I.: Băi! Dă-o-n (...)(folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-și, băi! La mine să nu mai vii așa! B.C.: Gata! Lasă (…)! Nu! Păi nu (…) mai fac! Dacă(…) N.I.: Păi la mine să nu mai vii așa, băi! Păi da’(…)Cum băi? Te duci la ăsta (…) tu să-i dai, băi? Dă-l în (...) (folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mamii lui!

Da’ n-am înțeles! B.C.: Dom’ colonel! Da’ dumneavoastră m-ați ajutat, eu-mi a(…) N.I.: Cum da’(…) (vorbește concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…) B.C.: Mi-ai făcut semn, eu așa am înțeles! N.I.: Băi! Eu te-am (…)Băi! Eu te-am ajutat(…) B.C.:Da! N.I.: Să-ți dea un avertisment, da’ nicidecum că să-i dai tu bani lui! F(...) (înjură - n.n.)(…) mamii lui! Că(…)îl(…) B.C.: Da’ de ce? Ți-o spus el după aia? N.I.: Îl trântesc de nu se vede! B.C.: Că eu i-am zîs (…)Păi da-l inviți și pe dom’ colonel la (…)un șpriț! O zis: Da, dom’ B.C.! Lasă, taci din gură! Știu eu ce-am de făcut! N.I.: Băi (…) Băi lasă! Băi (…) (vorbește concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…) B.C.: Taci, băi!

Lasă, băi! Trebuia să-i dau! Dă-l în(…) N.I.: Băi C.! Băi! Dă-o-n (...)(folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-și, băi! Da’ ce? Ăă(…)ăă(…) În ambele faze ale procesului penal, inculpații nu recunosc darea, respectiv primirea sumei de 400 RON în scopul nesancționării, potrivit legii, a faptei contravenționale constatate. B.C. și M.G. confirmă efectuarea controlului la data de 16 ianuarie 2009, dar și întâlnirea din data de 19 ianuarie 2009 în biroul martorului N.I. și, ulterior, în biroul inculpatului M.G.. Acest lucru a intervenit după prezentarea înregistrărilor convorbirilor telefonice, inițial motivând că nu-și mai aduc aminte. Semnificativ este faptul că, martorul N.I. și inculpatul B.C.

nu contestă realitatea convorbirilor telefonice interceptate în mod legal de organele de urmărire penală, fapt ce l-a determinat pe administratorul de fapt al barului A.B., să confirme comercializarea de țigări „de la ruși” în acel punct comercial. Același lucru este declarat și de martorul L.M., vânzătorul de la bar din momentul controlului, aspect ce se coroborează perfect cu conținutul discuțiilor telefonice redate în procesele-verbale aflate la dosar. Același martor arată că organele de control au sigilat pachetele de țigări găsite, lucru adus la cunoștința inculpatului B.C. și confirmat de acesta. Totodată, i-au lăsat o invitație pentru a se prezenta la sediul I.J.P. Bacău. Atât din declarația inițială a martorului L.M., cât și din discuțiile telefonice dintre inculpatul B.C.

și martorul N.I., rezultă în mod clar că scopul invitației era legat de pachetele de țigări găsite la comercializare, fără documente legale de proveniență. În cursul judecății, martorul L.M. vine cu o nouă explicație, nesusținută până la acel moment de inculpatul B.C., anume că țigările „3 pachete de P. și 5 de M.”, erau destinate oamenilor ce ar fi fost la lucru la B.C. și ar fi fost găsite în haina acestuia. Neveridicitatea acestei ipoteze este cât se poate de evidentă, în primul rând pentru că intervine în mod singular, la terminarea cercetării judecătorești și este contrazisă de discuțiile telefonice redate la dosar. Dacă ar fi fost reală, în mod rezonabil se poate deduce că ar fi constituit prima apărare a inculpatului B.C.

în fața organelor de cercetare, inclusiv la momentul în care l-a sunat pe martorul N.I.. Mai mult, în declarația sa inițială, inculpatul B.C. arată în mod clar că țigările erau destinate comercializării, nefiind pentru prima dată când la barul administrat de el au fost găsite asemenea mărfuri. În acest context, apărarea inculpatului M.G. în sensul că invitația lăsată la bar pentru administrator avea drept scop verificarea actelor societății, este lipsită de orice fundament faptic și probator. Nici modul de desfășurare a controlului la acea dată, nici rezultatele constatate nu au făcut obiectul întocmirii vreunui înscris oficial sau neoficial, împrejurare care i-a oferit prilejul prielnic primirii sumei de 400 RON, cu titlul de mită, de la inculpatul B.C..

Acțiunile materiale de dare, respectiv primire, sunt evidențiate precis în discuțiile telefonice purtate între martorul N.I. și inculpatul B.C. a doua zi, 20 ianuarie 2009, orele 19.58. Din conținutul lor reiese că la săvârșirea infracțiunilor nu a asistat martorul, acesta aflând de la inculpat cele întâmplate cu o zi înainte, nicio replică folosită de cei 2 interlocutori nefiind de natură a pune la îndoială faptele de corupție. Dimpotrivă, obiectul disputei îl reprezintă nemulțumirea martorului că inculpatul M.G. și-a permis să primească bani, deși pentru neîndeplinirea atribuției de serviciu ar fi trebuit să fie suficientă intervenția sa. Instanța nu găsește niciun motiv pentru care să apreciaze că obiectul acestei discuții telefonice nu se bazează pe fapte reale, atâta timp cât ea se coroborează perfect cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, privind modul cum au decurs activitățile de control, ajutorul solicitat martorului N.I.

de către inculpatul B.C., intervenția martorului față de inculpatul M.G. și întâlnirea dintre cei doi inculpați. În ceea ce privește declarațiile date de martorii B.E.R. și B.I.S., colegi de serviciu ai inculpatului M.G., așa cum s-a arătat mai sus, instanța reține că obiectul invitației lăsată la bar îl constituie contravenția privind comercializarea de țigări fără documente legale de proveniență, iar nu clarificarea actelor societății, așa cum declară inculpatul că și-a adus aminte după ce a fost trimis în judecată. În același mod surprinzător inculpatul B.C. și-a amintit doar în cursul judecății că a fost în birou la inculpatul M.G..Însă nu mai știe ce discuții au purtat, doar că trebuie să se prezinte fratele său.

În concluzie, faptele care reies din discuțiile telefonice redate la dosar sunt confirmate și de inculpatul M.G., cu excepția scopului în care a lăsat invitația la bar și a naturii discuției purtate cu inculpatul B.C. în biroul său. Însușirea unei astfel de ipoteze ar însemna o fragmentare a veridicității convorbirilor telefonice în întregul lor, fragmentare ce nu se bazează pe nicio altă probă ce poate fi apreciată drept credibilă. Inculpatul B.C. încearcă să ofere o explicație în declarația dată în fața instanței, în sensul că partea legată de bani a spus-o pentru a se lăuda și pentru că era băut. Numai că această ”laudă” nu a fost apreciată de interlocutorul său, fiind chiar certat de acesta din urmă.

Pentru aceste motive instanța a reținut că inculpatul B.C. i-a dat bani inculpatului M.G. la data de 19 ianuarie 2010, în scopul de a nu întocmi un proces-verbal de contravenție, de a nu confisca țigările pentru care nu deținea documente legale de proveniență și de a mai aplica o sancțiune contravențională principală pentru care avea competențe legale de control în calitatea sa de subofițer de poliție la acea dată în cadrul I.J.P. Bacău. La individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale arătate de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă stabilite de textele incriminatoare,de persoana inculpaților care nu au antecedente penale și de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, care nu poate fi apreciat ca unul ridicat.

Dimpotrivă, instanța reține că, deși inculpatul M.G. deținea gradul profesional de subinspector corespunzător calității de ofițer de poliție, elementele concrete ale faptelor deduse judecății se situează în zona corupției mici, determinate de identificarea a unui număr de patru pachete de țigări fără documente legale de proveniență, la un bar situat în mediul rural, oarecum izolat, ceea ce ar fi putut atrage o răspundere contravențională de o însemnătate redusă, inclusiv sub forma ” avertismentului”. Astfel, relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea celor două infracțiuni, privind desfășurarea atribuțiilor de serviciu în condiții de corectitudine și legalitate, fără influențe exterioare, de ordin material, au fost afectate, în circumstanțele concrete ale cauzei, într-o modalitate la fel de redusă, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă judiciară, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen..

Împotriva sentinței penale nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații M.G. și B.C.. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, în ceea ce privește cuantumul acestora, prin reținerea în mod nejustificat a circumstanței atenuante constând în gradul de pericol social redus al infracțiunilor comise cu consecința unei atingeri minime a relațiilor sociale protejate de lege.

Inculpații M.G. și B.C. critică sentința recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării pentru infracțiunile de luare și dare de mită, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc săvârșirea faptelor de către aceștia. În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen.. Cu ocazia judecării recursurilor, inculpații nu au dorit să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.. Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform cerințelor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de procuror este nefondat, iar recursurile inculpaților sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a încadrat în mod corespunzător în drept faptele inculpaților în infracțiunile de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, dare de mită prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul B.C.. În fapt, la data de 19 ianuarie 2009, inculpatul B.C. a oferit suma de 400 RON inculpatului M.G., iar acesta, în calitate de ofițer de poliție, a primit suma de bani cu scopul de a nu întocmi un proces-verbal de contravenție și aplica o sancțiune contravențională principală, precum și pentru a nu confisca țigările pentru care nu deținea documente legale de proveniență, inculpatul M.G.

având atribuții de control în cadrul I.J.P. Bacău. Ambii inculpați au invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială- să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de prima instanță și care nu se impune a fi reluată, nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții inculpați se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Semnificative sunt declarațiile martorului N.I. ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între acest martor și inculpatul B.C. la datele de 16 ianuarie 2009 orele 17:24:38 și 20 ianuarie 2009 orele 18:17:06, convorbiri al căror conținut nu a fost contestat de către martor și inculpat și care au fost interceptate și înregistrate, redate și certificate cu respectarea dispozițiilor art. 91 1 -91 3 C. proc.

pen.. De asemenea, martorul L.M., vânzătorul de la bar, în momentul efectuării controlului, a arătat în cursul urmăririi penale că au fost găsite câteva pachete de țigări P. și M. fără timbru pentru care nu a putut prezenta documente legale și care îi fuseseră aduse de către B.C. pentru a le vinde. La cercetarea judecătorească, martorul a revenit asupra acestei declarații susținând că la bar nu avea de vânzare țigări și s-au găsit țigări doar în haina inculpatului B.C., respectiv 3 pachete de „P.” și 5 de „M.” destinate oamenilor pe care îi avea la lucru. Martorul explică această revenire prin aceea că „s-a fîstîcit” la poliție, declarând că țigările erau de vânzare. În mod justificat prima instanță a înlăturat din materialul probator declarația dată de martor în cursul judecății întrucât acesta nu a oferit motive plauzibile pentru o astfel de revenire, iar pe de altă parte declarația dată în acest stadiu procesual nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

Faptul că la A.B. s-au găsit țigări pentru care nu au putut fi prezentate actele de proveniență rezultă și din declarațiile martorului S.G., ce a participat la efectuarea controlului și care confirmă faptul că inculpatul M.G. a dispus emiterea unei citații către patronul societății pentru a se prezenta la sediul I.P.J. Bacău, la biroul său în vederea luării măsurilor legale. Citația respectivă a fost completată de către martorul agent S.A.G.. Martorul S.A.G. confirmă acest aspect, precum și împrejurarea că pentru marfa expusă nu au putut fi prezentate documente legale de proveniență. Declarațiile martorilor și înregistrările convorbirilor telefonice se coroborează și cu adresa din 12 aprilie 2010 a I.J.P.

Bacău din care rezultă că inculpatul M.G. nu a întocmit și predat procese-verbale de contravenție și perioada 1 ianuarie 2009-28 februarie 2009. De asemenea, inculpatul B.C. a recunoscut la urmărirea penală că obișnuia să cumpere țigări de la ruși, pe care i le dădea martorului L.M. să le vândă, respectiv țigări „P.” și „M.”. În apărarea sa, inculpatul M.G. a propus audierea martorilor B.E.R. și B.I.S., însă declarațiile acestora nu sunt în măsură să ducă la o altă concluzie cu privire la situația de fapt; în condițiile în care din celelalte probe administrate și care au fost analizate rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut corect în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.

referitoare la circumstanțele atenuante și a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, nu se poate ignora faptul că inculpatul M.G. a depistat cu ocazia controlului efectuat la A.B. o cantitate redusă de țigări, pentru care nu au putut fi prezentate actele de proveniență (4 pachete) ce ar fi putut atrage o sancțiune contravențională a avertismentului alternativ cu amenda de la 1.000 la 1.500 RON, contravenientul având posibilitatea să achite în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii. În acest context, așa cum a reținut și prima instanță, relațiile sociale protejate de leg prin incriminarea celor două infracțiuni au fost lezate, însă într-o modalitate redusă. Pe lângă gradul de pericol social redus al faptelor comise, Înalta Curte mai are în vedere și cuantumul sumei ce a format obiectul dării și, respectiv, luării de mită (400 RON), dar și datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Astfel, inculpatul M.G. era la data respectivă ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Bacău, este tânăr, căsătorit, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră. Inculpatul B.C. este, de asemenea, la prima încălcare a legii penale, căsătorit, cu doi copii minori în întreținere și nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată însă a arătat că la barul respectiv comercializează țigări fără timbru pe care le cumpăra de la ruși, marca „P.” și „M.” și pentru care nu avea documente legale de proveniență. Față de toate acestea, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen.

pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpați sub acest aspect, va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând: În baza art. 81 C. pen. va suspenda condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.. Conform art. 359 C. proc. pen. se va atrage atenția inculpaților asupra disp.art. 83 C. pen.. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor se va suspenda și executarea pedepsei accesorii. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de procuror. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.G. și B.C. împotriva sentinței penale nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând: În baza art. 81 C. pen. suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților M.G. și B.C.. Conform art. 82 C. pen. stabilește termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru inculpatul M.G. și de 2 ani și 4 luni pentru inculpatul B.C.. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiași sentinței. Onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.