ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1211/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, a fost condamnat

inculpatul M.G. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c)

C. pen..

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și

lit. c) C. pen. în condițiile și pe durata prev.de art. 71 alin. (2) C. pen..

Prin aceeași sentință

a fost condamnat inculpatul B.C. la 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prev.de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit.

c) C. pen..

S-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen..

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inspectorul de

poliție M.G. (în perioada ianuarie 2009 avea gradul profesional de subinspector

de poliție) face parte din structurile poliției judiciare iar la data de 16

ianuarie 2009 ocupa funcția de ofițer II (criminalitate judiciară) în cadrul

Poliției municipiului Bacău, poziția din organigrama I.J.P. Bacău,

desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului Poliției Rurale.

În baza planului de acțiune

întocmit la nivelul Poliției Municipiului Bacău - Biroul Poliției Rurale, la data

de 16 ianuarie 2009, a fost organizată și executată o acțiune pe linia prevenirii

și combaterii faptelor comise cu violență, furturi din societăți comerciale, asigurarea

cu pază a agenților economici conform Legii nr. 333/2003, precum și pentru combaterea

actelor ilegale de comerț în barurile și restaurantele de pe raza de competență,

acționându-se în acest scop pe raza mai multor comune din județul Bacău. Ofițerul

de poliție M.G. a fost desemnat să coordoneze echipele ce au acționat pe raza comunelor

Horgești, Ungureni și Parincea.

În acest sens, conform

planului de acțiune desecretizat sub nr. 60158/1 din 29 aprilie 2010, a fost stabilită

echipa nr. 3, formată din:

sinsp. M.G. - ofițer criminalitate

judiciară - Biroul Poliției Rurale din cadrul Poliției municipiului Bacău;

ag. T.I. și ag. S.V. -

din cadrul Postului de Poliție comunal Horgești;

ag. șef adj. B.V. și ag.

șef adj. Z.R. - din cadrul Postului de Poliție comunal Ungureni;

ag. pr. S.G., ag. S.A.G.

și ag. N.V. - din cadrul Postului de Poliție comunal Parincea.

Totodată, prin planul

de acțiune s-a stabilit că vor fi efectuate controale la mai multe baruri și restaurante,

fiind individualizat și barul “A.B.” din satul Viforeni, comuna Ungureni.

În urma cercetărilor efectuate

s-a stabilit că în satul Viforeni, comuna Ungureni erau desfășurate activități comerciale

într-un imobil de către B.C., unde funcționa o unitate de alimentație publică (bar).

În cursul lunii ianuarie 2009, la această unitate lucra ca și vânzător-gestionar

numitul L.M., rudă cu B.C.. În cursul urmăririi penale L.M. a declarat faptul că

își amintește că în luna ianuarie 2009 a fost efectuat un control la această unitate

de organele de poliție, recunoscând printre persoanele care au fost în control și

pe ofițerul de poliție M.G.. L.M. a declarat faptul că în urma controlului efectuat

au fost identificate câteva pachete de țigarete marca P. și M. pentru care nu avea

documente legale de proveniență, fiind țigări fără timbru, mărfuri ce îi fuseseră

predate spre comercializare de către B.C.. În urma controlului efectuat, pachetele

de țigări au fost ridicate în vederea luării măsurilor legale, însă nu a fost întocmit

niciun proces-verbal ori un alt document în acest sens.

Lucrătorii de poliție

care au participat la efectuarea controlului - ag. pr. S.G. și ag. S.A.G. - au declarat

faptul că a fost efectuat un control la această unitate comercială, constatându-se

că gestionarul L.M. nu a prezentat niciun document legal pentru mărfurile ce erau

comercializate. Cu ocazia controlului, din dispoziția ofițerului de poliție M.G.,

ag. S.A.G. a completat o citație prin care administratorul societății, B.C., era

chemat la sediul Poliției municipiului Bacău luni, 19.01.2009, la biroul ofițerului

de poliție. Cei doi agenți de poliție au declarat că la acel punct de lucru erau

comercializate țigări, însă nu au reținut marca acestora. În cursul judecății, martorul

S.A.G. declară că nu s-au găsit țigări la acel bar.

Inculpatul B.C. a declarat

că obișnuia să vândă la acest punct de lucru țigări marca P. și M., fără timbru

și fără documente legale de proveniență, mărfuri pe care le preda gestionarului

L.M..

După efectuarea controlului,

L.M. l-a anunțat pe inculpatul B.C. despre aspectele constatate de către organele

de poliție.

La data de 16

ianuarie 2009, martorul N.I. făcea parte din structurile poliției judiciare, ocupând

funcția de șef Birou Ordine Publică în cadrul Poliției municipiului Bacău, poziția

din organigrama I.J.P. Bacău, având gradul profesional de comisar șef de poliție.

Subinspectorul M.G. se afla în subordinea comisarului șef N.I..

Între N.I. și B.C. exista

o relație de amiciție, cei doi cunoscându-se de peste 15 ani de zile.

În aceste condiții, la

data de 16 ianuarie 2009, la orele 17:24:38, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic

pe martorul N.I., spunându-i acestuia că la barul său a fost efectuat un control

de către ofițerul de poliție M.G., că au fost identificate 4 (patru) pachete de

țigări fără timbru, că i-a fost lăsată o invitație pentru a se prezenta la Poliția

municipiului Bacău luni, 19 ianuarie 2009. Cu această ocazie l-a rugat să discute

cu acesta pentru ca “să mă lese mai moale”, afirmând că “m-oi achita eu într-un

fel de el”.

La data de 18

ianuarie 2009, orele 17:52:50, inculpatul B.C. l-a contactat telefonic pe martorul

N.I., acesta din urmă spunându-i ca a doua zi, la orele 08.30, să se prezinte la

el la birou.

La data de 19

ianuarie 2009, orele 08:45:22, inculpatul B.C. s-a prezentat la sediul Poliției

municipiului Bacău și l-a contactat telefonic pe martorul N.I., acesta din urmă

spunându-i să transmită ofițerului de serviciu că este chemat la biroul său.

Potrivit Legii nr. 12/1990

privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, cu modificările

și completările ulterioare, așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009,

constituie contravenție „efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror

proveniență nu este dovedită în condițiile legii” (art. 1 lit. e). În art. 2

lit. c) din același act normativ se prevede că această faptă se sancționează cu

amendă de la 1.000 RON la 1.500 RON, iar conform art. 2 alin. (5), contravenientul

poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului

verbal jumătate din minimul amenzii. În aceste condiții, sancțiunea contravențională

pentru fapta comisă de inculpatul B.C., putea fi o amendă în cuantum de 500 RON.

Potrivit O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare,

așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, inculpatul B.C. putea fi sancționat

și cu „avertisment”, aceasta fiind una din sancțiunile contravenționale principale

definite de actul normativ (art. 5 pct. 1 lit. a). Potrivit art. 6 pct. 1 din acest

act normativ, „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient

persoană fizică sau juridică”. Potrivit art. 7 alin. (2), “avertismentul se aplică

în cazul în care fapta este de gravitate redusă”. În aceste condiții, inculpatul

B.C. putea fi sancționat și cu „avertisment”.

Potrivit O.G. nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare,

așa cum era în vigoare la data de 16 ianuarie 2009, „contravenția se constată printr-un

proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește

și sancționează contravenția” (art. 15 alin. (1)). Conform art. 21 alin. (1), „în

cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor

nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul verbal de constatare, aplică

și sancțiunea”. Conform art. 21 alin. (2) „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute

de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol al faptei

săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de

modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă,

precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date

înscrise în procesul verbal”.

Din aceste prevederi legale,

rezultă indubitabil faptul că ofițerul de poliție M.G. trebuia să întocmească un

proces-verbal prin care să constate și să sancționeze fapta constatată în urma controlului

efectuat pe data de 16 ianuarie 2009, la barul aparținând B.D..

Referitor la pachetele

de țigări identificate la societatea comercială și pentru care nu au fost prezentate

documente legale de proveniență, conform art. 6 din Legea nr. 12/1990, „Mărfurile

sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea uneia

dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale

contravenientului sau ale agentului economic, precum și sumele de bani și lucrurile

dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile

legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale”.

În același timp, în art. 24 din O.G. nr. 2/2001, se prevede că „Persoana împuternicită

să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate

din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul

verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare

sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul

verbal”.

Astfel, ofițerul de poliție

M.G. trebuia să dispună confiscarea pachetelor de țigări identificate și să încheie

un proces-verbal în acest sens.

Din cele de mai sus, rezultă

că ofițerul de poliție M.G. trebuia să întocmească un proces-verbal prin care să

constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990,

să dispună confiscarea mărfurilor pentru care nu au fost prezentate documente legale

de proveniență și să aplice o sancțiune contravențională, care putea fi avertisment

sau amendă în sumă de 500 RON.

Poliția municipiului Bacău,

prin adresa din 12 aprilie 2010, a comunicat faptul că “subinspectorul de poliție

M.G. nu a întocmit și predat procese-verbale de contravenție în perioada 01

ianuarie 2009 - 28 februarie 2009”. Se constată că inculpatul M.G. nu a luat măsuri

legale cu privire la faptele constatate în urma controlului efectuat le data de

16 ianuarie 2009.

Martorul N.I. a declarat

că, la data de 19 ianuarie 2009, inculpatul B.C. s-a prezentat la biroul său, unde

era și inculpatul M.G., după care cei doi au mers în biroul acestuia din urmă.

La data de 20

ianuarie 2009, orele 18:17:06, martorul N.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul

B.C. care nu i-a răspuns, iar la orele 19:58:06 a fost sunat de către inculpatul

B.C.. Cu această ocazie, martorul N.I. i-a reproșat inculpatului B.C. că i-a dat

mită inculpatului M.G., având în vedere că el discutase cu ofițerul de poliție să

îi dea un avertisment, arătându-se deranjat de atitudinea acestuia. Inculpatul B.C.

a spus că a dat mită pentru că așa a considerat necesar.

Cei doi au purtat următorul

dialog telefonic:

“N.I.: Alo!

B.C.: Alo! Trăiți dom’

colonel! M-ați sunat? B.C. sunt!

N.I.: Salut băi C.! Ce

faci băi?

B.C.: Citesc! Eram la

baie șî…D.(…)nevastă-mea zice: Băi, mi se pare c-o sunat telefonul. Zic: Dumneavoastră

m-ați sunat, nu?

N.I.: Da’ te-am sunat

mai demult măi, acu’ vreo două ore!

B.C.: Da! Da’ eu (…)bine!

Dormeam, după aia (…) ăă (…) în fine! Nu mai are rost scuzele. Ăă (…)l-am găsit

pe telefon. Da’(…)acu’ l-am văzut că m-ați sunat! Da!

N.I.: Băi C.!

B.C.: Da!

N.I.: Da’ de ce i-ai dat

lu’ ăla parale, băi?

B.C.: Păi (…) că (…) așa

(…) îs eu B.C.! Așa am vrut! De ce? Da’ nu trebuia? Da’ nu ți-am făcut semn că (…)

Mata ai zîs: Da! Descurcă-te cu el! Treaba ta! De ce? Nu trebuia să-i dau?

N.I.: Oăi da’ cât i-ai

dat oăi lu’ ăsta?

B.C.: Să-ți spun sincer?

Tu știi că io-s sincer față de tine!

N.I.:Da! Da!

B.C.: Patru! De ce?

N.I.: Da’ nu trebuia să-i

dai băi nimic! Băi, da tu(…)Băi! Da’ eu te-ajut pe tine ca să-i dai bani lu’ ăla,

băi?

B.C.: Păi (…) șî (…) ce

mata (…)?

N.I.: Nu trebuia!

B.C.: Nu trebuia dat?

N.I.: Păi nu trebuia băi

să dai nimic, băi!

B.C.: Ei …! Lasă băi!

Da’(…) mănâncă șî el o friptură, o sticlă de vin!

N.I.: Băi! Dă-l băi în

(...) (folosește un cuvânt vulgar - n.n.) (…) mamii lui că (…) Păi da n-am înțeles!

Da’ chiar așa, băi? Dacă (…)

B.C.: (...) (neinteligibil)(…)

N.I.: Cum îl (…)? Cum

să-și permită chestia asta, bă? Băi C.! Dă-o-n (...) (folosește un cuvânt vulgar

- n.n.)(…) mă-și, bă!

B.C.: Taci din gură dom’

colonel! Da’ eu i-am dat din sufletul meu de(…)

N.I.: Băi! Dă-o-n (...)(folosește

un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-și, băi! La mine să nu mai vii așa!

B.C.: Gata! Lasă (…)!

Nu! Păi nu (…) mai fac! Dacă(…)

N.I.: Păi la mine să nu

mai vii așa, băi! Păi da’(…)Cum băi? Te duci la ăsta (…) tu să-i dai, băi? Dă-l

în (...) (folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mamii lui! Da’ n-am înțeles!

B.C.: Dom’ colonel! Da’

dumneavoastră m-ați ajutat, eu-mi a(…)

N.I.: Cum da’(…) (vorbește

concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…)

B.C.: Mi-ai făcut semn,

eu așa am înțeles!

N.I.: Băi! Eu te-am (…)Băi!

Eu te-am ajutat(…)

B.C.:Da!

N.I.: Să-ți dea un avertisment,

da’ nicidecum că să-i dai tu bani lui! F(...) (înjură - n.n.)(…) mamii lui! Că(…)îl(…)

B.C.: Da’ de ce? Ți-o

spus el după aia?

N.I.: Îl trântesc de nu

se vede!

B.C.: Că eu i-am zîs (…)Păi

da-l inviți și pe dom’ colonel la (…)un șpriț! O zis: Da, dom’ B.C.! Lasă, taci

din gură! Știu eu ce-am de făcut!

N.I.: Băi (…) Băi lasă!

Băi (…) (vorbește concomitent cu interlocutorul său, neinteligibil - n.n.)(…)

B.C.: Taci, băi! Lasă,

băi! Trebuia să-i dau! Dă-l în(…)

N.I.: Băi C.! Băi! Dă-o-n

(...)(folosește un cuvânt vulgar - n.n.)(…)mă-și, băi! Da’ ce? Ăă(…)ăă(…)

În ambele faze ale procesului

penal, inculpații nu recunosc darea, respectiv primirea sumei de 400 RON în scopul

nesancționării, potrivit legii, a faptei contravenționale constatate.

B.C. și M.G. confirmă

efectuarea controlului la data de 16 ianuarie 2009, dar și întâlnirea din data de

19 ianuarie 2009 în biroul martorului N.I. și, ulterior, în biroul inculpatului

M.G.. Acest lucru a intervenit după prezentarea înregistrărilor convorbirilor telefonice,

inițial motivând că nu-și mai aduc aminte.

Semnificativ este faptul

că, martorul N.I. și inculpatul B.C. nu contestă realitatea convorbirilor telefonice

interceptate în mod legal de organele de urmărire penală, fapt ce l-a determinat

pe administratorul de fapt al barului A.B., să confirme comercializarea de țigări

„de la ruși” în acel punct comercial. Același lucru este declarat și de martorul

L.M., vânzătorul de la bar din momentul controlului, aspect ce se coroborează perfect

cu conținutul discuțiilor telefonice redate în procesele-verbale aflate la dosar.

Același martor arată că organele de control au sigilat pachetele de țigări găsite,

lucru adus la cunoștința inculpatului B.C. și confirmat de acesta. Totodată, i-au

lăsat o invitație pentru a se prezenta la sediul I.J.P. Bacău.

Atât din declarația inițială

a martorului L.M., cât și din discuțiile telefonice dintre inculpatul B.C. și martorul

N.I., rezultă în mod clar că scopul invitației era legat de pachetele de țigări

găsite la comercializare, fără documente legale de proveniență.

În cursul judecății, martorul

L.M. vine cu o nouă explicație, nesusținută până la acel moment de inculpatul B.C.,

anume că țigările „3 pachete de P. și 5 de M.”, erau destinate oamenilor ce ar fi

fost la lucru la B.C. și ar fi fost găsite în haina acestuia.

Neveridicitatea acestei

ipoteze este cât se poate de evidentă, în primul rând pentru că intervine în mod

singular, la terminarea cercetării judecătorești și este contrazisă de discuțiile

telefonice redate la dosar. Dacă ar fi fost reală, în mod rezonabil se poate deduce

că ar fi constituit prima apărare a inculpatului B.C. în fața organelor de cercetare,

inclusiv la momentul în care l-a sunat pe martorul N.I.. Mai mult, în declarația

sa inițială, inculpatul B.C. arată în mod clar că țigările erau destinate comercializării,

nefiind pentru prima dată când la barul administrat de el au fost găsite asemenea

mărfuri.

În acest context, apărarea

inculpatului M.G. în sensul că invitația lăsată la bar pentru administrator avea

drept scop verificarea actelor societății, este lipsită de orice fundament faptic

și probator.

Nici modul de desfășurare

a controlului la acea dată, nici rezultatele constatate nu au făcut obiectul întocmirii

vreunui înscris oficial sau neoficial, împrejurare care i-a oferit prilejul prielnic

primirii sumei de 400 RON, cu titlul de mită, de la inculpatul B.C.. Acțiunile materiale

de dare, respectiv primire, sunt evidențiate precis în discuțiile telefonice purtate

între martorul N.I. și inculpatul B.C. a doua zi, 20 ianuarie 2009, orele 19.58.

Din conținutul lor reiese

că la săvârșirea infracțiunilor nu a asistat martorul, acesta aflând de la inculpat

cele întâmplate cu o zi înainte, nicio replică folosită de cei 2 interlocutori nefiind

de natură a pune la îndoială faptele de corupție. Dimpotrivă, obiectul disputei

îl reprezintă nemulțumirea martorului că inculpatul M.G. și-a permis să primească

bani, deși pentru neîndeplinirea atribuției de serviciu ar fi trebuit să fie suficientă

intervenția sa.

Instanța nu găsește niciun

motiv pentru care să apreciaze că obiectul acestei discuții telefonice nu se bazează

pe fapte reale, atâta timp cât ea se coroborează perfect cu celelalte mijloace de

probă aflate la dosar, privind modul cum au decurs activitățile de control, ajutorul

solicitat martorului N.I. de către inculpatul B.C., intervenția martorului față

de inculpatul M.G. și întâlnirea dintre cei doi inculpați.

În ceea ce privește declarațiile

date de martorii B.E.R. și B.I.S., colegi de serviciu ai inculpatului M.G., așa

cum s-a arătat mai sus, instanța reține că obiectul invitației lăsată la bar îl

constituie contravenția privind comercializarea de țigări fără documente legale

de proveniență, iar nu clarificarea actelor societății, așa cum declară inculpatul

că și-a adus aminte după ce a fost trimis în judecată. În același mod surprinzător

inculpatul B.C. și-a amintit doar în cursul judecății că a fost în birou la inculpatul

M.G..Însă nu mai știe ce discuții au purtat, doar că trebuie să se prezinte fratele

său.

În concluzie, faptele

care reies din discuțiile telefonice redate la dosar sunt confirmate și de inculpatul

M.G., cu excepția scopului în care a lăsat invitația la bar și a naturii discuției

purtate cu inculpatul B.C. în biroul său. Însușirea unei astfel de ipoteze ar însemna

o fragmentare a veridicității convorbirilor telefonice în întregul lor, fragmentare

ce nu se bazează pe nicio altă probă ce poate fi apreciată drept credibilă. Inculpatul

B.C. încearcă să ofere o explicație în declarația dată în fața instanței, în sensul

că partea legată de bani a spus-o pentru a se lăuda și pentru că era băut. Numai

că această ”laudă” nu a fost apreciată de interlocutorul său, fiind chiar certat

de acesta din urmă.

Pentru aceste motive instanța

a reținut că inculpatul B.C. i-a dat bani inculpatului M.G. la data de 19

ianuarie 2010, în scopul de a nu întocmi un proces-verbal de contravenție, de a

nu confisca țigările pentru care nu deținea documente legale de proveniență și de

a mai aplica o sancțiune contravențională principală pentru care avea competențe

legale de control în calitatea sa de subofițer de poliție la acea dată în cadrul

I.J.P. Bacău.

La individualizarea juridică

a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale

arătate de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă stabilite de textele

incriminatoare,de persoana inculpaților care nu au antecedente penale și de gradul

de pericol social concret al faptelor săvârșite, care nu poate fi apreciat ca unul

ridicat. Dimpotrivă, instanța reține că, deși inculpatul M.G. deținea gradul profesional

de subinspector corespunzător calității de ofițer de poliție, elementele concrete

ale faptelor deduse judecății se situează în zona corupției mici, determinate de

identificarea a unui număr de patru pachete de țigări fără documente legale de proveniență,

la un bar situat în mediul rural, oarecum izolat, ceea ce ar fi putut atrage o răspundere

contravențională de o însemnătate redusă, inclusiv sub forma ” avertismentului”.

Astfel, relațiile sociale protejate de lege prin incriminarea celor două infracțiuni,

privind desfășurarea atribuțiilor de serviciu în condiții de corectitudine și legalitate,

fără influențe exterioare, de ordin material, au fost afectate, în circumstanțele

concrete ale cauzei, într-o modalitate la fel de redusă, ceea ce constituie o circumstanță

atenuantă judiciară, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen..

Împotriva sentinței penale

nr. 152 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău în termen legal au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații M.G. și B.C..

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Bacău critică hotărârea recurată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate celor doi inculpați, în ceea ce privește cuantumul acestora,

prin reținerea în mod nejustificat a circumstanței atenuante constând în gradul

de pericol social redus al infracțiunilor comise cu consecința unei atingeri minime

a relațiilor sociale protejate de lege.

Inculpații M.G. și B.C.

critică sentința recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării pentru infracțiunile

de luare și dare de mită, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât probele administrate în cauză

nu dovedesc săvârșirea faptelor de către aceștia.

În drept, recursurile

au fost întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc.

pen..

Cu ocazia judecării recursurilor,

inculpații nu au dorit să facă declarații, prevalându-se de dispozițiile art. 70

alin. (2) C. proc. pen..

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform

cerințelor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul declarat de procuror este nefondat, iar recursurile inculpaților sunt întemeiate

pentru considerentele ce urmează:

Instanța de fond a reținut

corect situația de fapt, a încadrat în mod corespunzător în drept faptele inculpaților

în infracțiunile de luare de mită prev.de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat

la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, dare de mită prev.de art. 255

alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul

B.C..

În fapt, la data de 19

ianuarie 2009, inculpatul B.C. a oferit suma de 400 RON inculpatului M.G., iar acesta,

în calitate de ofițer de poliție, a primit suma de bani cu scopul de a nu întocmi

un proces-verbal de contravenție și aplica o sancțiune contravențională principală,

precum și pentru a nu confisca țigările pentru care nu deținea documente legale

de proveniență, inculpatul M.G. având atribuții de control în cadrul I.J.P. Bacău.

Ambii inculpați au invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis

o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de condamnare.

Potrivit dispozițiilor

legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de

condamnare.

Pentru a constitui caz

de casare în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt

trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit

și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială- să conducă

la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în

prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de prima instanță

și care nu se impune a fi reluată, nu este contrară probelor administrate, din analiza

coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții inculpați se fac vinovați

de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Semnificative sunt declarațiile

martorului N.I. ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor

telefonice purtate între acest martor și inculpatul B.C. la datele de 16

ianuarie 2009 orele 17:24:38 și 20 ianuarie 2009 orele 18:17:06, convorbiri al căror

conținut nu a fost contestat de către martor și inculpat și care au fost interceptate

și înregistrate, redate și certificate cu respectarea dispozițiilor art. 91

1

-91

3

C. proc. pen..

De asemenea, martorul

L.M., vânzătorul de la bar, în momentul efectuării controlului, a arătat în cursul

urmăririi penale că au fost găsite câteva pachete de țigări P. și M. fără timbru

pentru care nu a putut prezenta documente legale și care îi fuseseră aduse de către

B.C. pentru a le vinde.

La cercetarea judecătorească,

martorul a revenit asupra acestei declarații susținând că la bar nu avea de vânzare

țigări și s-au găsit țigări doar în haina inculpatului B.C., respectiv 3 pachete

de „P.” și 5 de „M.” destinate oamenilor pe care îi avea la lucru.

Martorul explică această

revenire prin aceea că „s-a fîstîcit” la poliție, declarând că țigările erau de

vânzare.

În mod justificat prima

instanță a înlăturat din materialul probator declarația dată de martor în cursul

judecății întrucât acesta nu a oferit motive plauzibile pentru o astfel de revenire,

iar pe de altă parte declarația dată în acest stadiu procesual nu se coroborează

cu alte mijloace de probă.

Faptul că la A.B. s-au

găsit țigări pentru care nu au putut fi prezentate actele de proveniență rezultă

și din declarațiile martorului S.G., ce a participat la efectuarea controlului și

care confirmă faptul că inculpatul M.G. a dispus emiterea unei citații către patronul

societății pentru a se prezenta la sediul I.P.J. Bacău, la biroul său în vederea

luării măsurilor legale. Citația respectivă a fost completată de către martorul

agent S.A.G..

Martorul S.A.G. confirmă

acest aspect, precum și împrejurarea că pentru marfa expusă nu au putut fi prezentate

documente legale de proveniență.

Declarațiile martorilor

și înregistrările convorbirilor telefonice se coroborează și cu adresa din 12

aprilie 2010 a I.J.P. Bacău din care rezultă că inculpatul M.G. nu a întocmit și

predat procese-verbale de contravenție și perioada 1 ianuarie 2009-28 februarie

2009.

De asemenea, inculpatul

B.C. a recunoscut la urmărirea penală că obișnuia să cumpere țigări de la ruși,

pe care i le dădea martorului L.M. să le vândă, respectiv țigări „P.” și „M.”.

În apărarea sa, inculpatul

M.G. a propus audierea martorilor B.E.R. și B.I.S., însă declarațiile acestora nu

sunt în măsură să ducă la o altă concluzie cu privire la situația de fapt; în condițiile

în care din celelalte probe administrate și care au fost analizate rezultă că inculpații

au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut corect în favoarea

inculpaților dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. referitoare la circumstanțele

atenuante și a redus pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, nu se poate ignora

faptul că inculpatul M.G. a depistat cu ocazia controlului efectuat la A.B. o cantitate

redusă de țigări, pentru care nu au putut fi prezentate actele de proveniență (4

pachete) ce ar fi putut atrage o sancțiune contravențională a avertismentului alternativ

cu amenda de la 1.000 la 1.500 RON, contravenientul având posibilitatea să achite

în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii.

În acest context, așa

cum a reținut și prima instanță, relațiile sociale protejate de leg prin incriminarea

celor două infracțiuni au fost lezate, însă într-o modalitate redusă.

Pe lângă gradul de pericol

social redus al faptelor comise, Înalta Curte mai are în vedere și cuantumul sumei

ce a format obiectul dării și, respectiv, luării de mită (400 RON), dar și datele

care circumstanțiază persoana inculpaților.

Astfel, inculpatul M.G.

era la data respectivă ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Bacău, este

tânăr, căsătorit, fără antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut

o atitudine nesinceră.

Inculpatul B.C. este,

de asemenea, la prima încălcare a legii penale, căsătorit, cu doi copii minori în

întreținere și nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată însă

a arătat că la barul respectiv comercializează țigări fără timbru pe care le cumpăra

de la ruși, marca „P.” și „M.” și pentru care nu avea documente legale de proveniență.

Față de toate acestea,

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia,

fiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată

a executării pedepselor.

În consecință, în temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile

declarate de inculpați sub acest aspect, va casa în parte sentința penală recurată

și, rejudecând:

În baza art. 81 C.

pen. va suspenda condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților pe durata

unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen..

Conform art. 359 C.

proc. pen. se va atrage atenția inculpaților asupra disp.art. 83 C. pen..

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor se va suspenda

și executarea pedepsei accesorii.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de procuror.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații M.G. și B.C. împotriva sentinței penale nr. 152 din 10 decembrie 2010

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie.

Casează în parte sentința

penală recurată și, rejudecând:

În baza art. 81 C.

pen. suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților M.G. și B.C..

Conform art. 82 C.

pen. stabilește termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru inculpatul M.G. și

de 2 ani și 4 luni pentru inculpatul B.C..

Atrage atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen..

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor se suspendă

și executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale recurate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiași

sentinței.

Onorariul

parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, în sumă de câte 50 RON pentru fiecare

inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.