ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 386 C. proc. civ. pen..., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul A..

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 375 C. proc. civ. pen... a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa închisorii de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, aplicate prin sentința penală nr. 2798/10.12.2014 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 438/18.03.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani, fără adăugarea vreunui spor.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 a fost dedusă din durata pedepsei principale rezultante perioada executată prin reținere, arest preventiv și deținere, de la 11.07.2014 la 16.01.2017.

II. În baza art. 386 C. proc. civ. pen..., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul B..

În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. ( ), la pedeapsa principală 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen. din 1969, a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 86

3

C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. civ. pen... s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. civ. pen... a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul B..

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. civ. pen..., inculpatul A. fost obligat la plata sumei de 1.700 RON, iar inculpatul B. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2015 din 31.03.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 12-14.01.2013, a pretins de la numitul C., în mod indirect, prin intermediul avocatului B., suma de 1.500 euro în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, în calitate de lucrător de poliție judiciară în cadrul secției 6 de Poliție Rurală Traian, jud. Bacău, respectiv pentru soluționarea favorabilă a sesizării penale formulate la data de 11.01.2013 împotriva acestuia, prin schimbarea declarațiilor date de părți sau neînregistrarea dosarului penal;

- B., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 48 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 12-14.01.2013, a intermediat pretinderea sumei de 1.500 euro de către lucrătorul de poliție judiciară A. de la numitul C. - persoană cercetată într-o sesizare penală primită în cadrul secției 6 de Poliție Rurală Traian, jud. Bacău, în legătură cu atribuțiile de serviciu ale lucrătorului de poliție, respectiv pentru soluționarea favorabilă a sesizării penale formulate la data de 11.01.2013 împotriva acestuia, prin schimbarea declarațiilor date de părți sau neînregistrarea dosarului penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță de fond a reținut că, prin ordonanța nr. 117/P/2015 din data de 02.10.2015, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C., B. și A., în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență, trafic de influență și luare de mită prevăzute de art. 292, art. 291 și art. 289 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din cuprinsul sesizării a rezultat că, pe parcursul efectuării cercetărilor penale în dosarul x/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, la data de 12.01.2013, s-a constatat că numitul C. - care avea calitatea de inculpat în acea cauză - a încercat prin intermediul avocatului B., din cadrul Baroului Bacău, să dea mită lucrătorului de poliție A. - din cadrul Biroului de Poliție Rurală Traian, jud. Bacău, pentru ca acesta din urmă să-l favorizeze în cauza pe care o instrumenta prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, activitățile de dare, respectiv luare de mită, nefiind concretizate datorită faptului că susnumitul nu a reușit să facă rost de suma de bani pretinsă.

Din probele administrate în dosar, s-a reținut că martorul C. a desfășurat, în perioada 2012 - 2013, activități de comercializare a țigaretelor cu proveniență de contrabandă, fapt recunoscut de acesta și constatat prin trimiterile în judecată pentru infracțiuni de contrabandă în dosarele D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava.

S-a arătat că la data de 11.01.2013, într-o zi de vineri, numita D. din jud. Bacău a sesizat telefonic organele de poliție din cadrul secției 6 Poliție Rurală Traian cu privire la faptul că, la locuința ei, s-a prezentat numitul C. care, sub pretextul vânzării unor bunuri contra sumei de 2.000 RON, i-a luat banii fără a-i remite bunurile.

Ca urmare a acestei sesizări, la aceeași dată, 11.01.2013, numitul C. din municipiul Bacău a fost oprit în trafic pe raza comunei Traian, jud. Bacău de către organele de poliție din cadrul Biroului 6 de Poliție Rurală Traian, fiindu-i ridicată suma de 2.000 RON găsită asupra sa, fiindu-i luate declarații sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune. Mare parte din actele din data de 11.01.2013, respectiv procesul-verbal de consemnare a denunțului, procesul-verbal de constatare a faptei, de restituire a prejudiciului părții vătămate, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarația părții vătămate au fost întocmite și semnate de subinspector A., în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară din cadrul secției 6 Poliție Rurală Traian.

S-a mai reținut că, după întocmirea actelor de constatare și după audierea persoanelor implicate, lucrătorul de poliție A. i-a dat de înțeles martorului C. că, dacă vrea să-și rezolve favorabil problema, ar putea să contacteze a doua zi un anume avocat, dându-i în acest sens numele și numărul de telefon al inculpatului B..

Instanța a reținut că aceste aspecte rezultă din coroborarea declarațiilor martorului C. cu interceptările convorbirilor telefonice purtate în data de 12.01.2013 între martorul C. și un prieten de-al său, identificat în persoana martorului E..

S-a arătat că din declarația martorului C., dată în fața Curții de Apel Bacău, a rezultat că i-a solicitat inculpatului A. "să o rezolve", iar acesta i-a spus că îi recomandă un avocat bun, care este prieten cu el și să ia legătura cu acesta. Folosind numărul de telefon dat de inculpatul A., a doua zi, martorul C. l-a sunat pe inculpatul B..

Instanța a reținut că, din convorbirea purtată în ziua de 12.01.2013, la ora 09:54.21, de martorul C. cu martorul E. a rezultat că cei doi poartă discuții cu privire la faptul că ofițerul de poliție A. i-a dat cu o seară înainte numele și numărul de telefon al unui avocat, sugerându-i să discute cu acesta pentru a-și rezolva problema penală, atâta vreme cât plângerea se află în instrumentarea sa.

S-a mai constatat că următoarea discuție purtată în ziua de 12.01.2013, la ora 10:07.32, de către martorul C. cu martorul E. a confirmat faptul că ofițerul de poliție i-a comunicat acestuia numele avocatului cu care urma să ia legătura.

Instanța de fond a mai reținut, din interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice purtate de martorul C. în ziua de 12.01.2013 că, la această dată, susnumitul a discutat "propunerea" făcută de lucrătorul de poliție cu martorul E., comunicându-i acestuia că ofițerul de poliție A. i-a înmânat numele și numărul de telefon al avocatului B., solicitându-i să-l sune a doua zi și dându-i de înțeles că sunt prieteni și că atât timp cât dosarul se află în instrumentarea sa, își poate rezolva favorabil problema.

Din cele două convorbiri menționate anterior instanța a reținut că rezultă cu certitudine că martorul C. a perceput solicitarea ofițerului de poliție de a-l contacta, a doua zi, pe avocat pentru a-și rezolva problema.

În continuare, curtea de apel a constatat că, după purtarea celor două discuții cu martorul E., în ziua de 12.01.2013, la ora 10:33.45, martorul C. l-a contactat pe inculpatul B., care i-a comunicat "da, știu despre ce este vorba" și au stabilit să se întâlnească în localul denumit F..

În cadrul întâlnirii ce a avut loc în cafeneaua susmenționată, avocatul B. i-a pretins martorului C., care era însoțit de martorul E., o sumă de bani, în numele lucrătorului de poliție A., pentru ca acesta să soluționeze în favoarea sa plângerea formulată la data de 11.01.2013 de numita D..

S-a reținut că martorul C. a menționat că nu își mai amintește suma pretinsă, posibil să fi fost vorba de 1.000 euro sau chiar mai mare. În orice caz, acesta a afirmat că i-a oferit în cadrul unei alte întâlniri, din aceeași zi, o sumă de bani apreciată de inculpatul B. prea mică, după care i-a comunicat să îl sune doar dacă mai are, adică să mai adauge la suma oferită în cursul acelei întâlniri.

Instanța a arătat că cele susținute de martorul C. sunt întărite și de prietenul său, martorul E., pe care l-a luat cu el la prima întâlnire . Astfel, avocatul B. i-a comunicat lui C. faptul că îl poate ajuta să soluționeze favorabil plângerea înregistrată cu o seară înainte împotriva sa, în cadrul secției 6 Poliție Rurală Traian, în schimbul sumei de 1.000 euro, care i-ar reveni subinspectorului A. sau la amândoi, pentru ca acesta, în virtutea atribuțiilor de serviciu să nu mai întocmească actele specifice pornirii dosarului penal. Pe lângă pretinderea acestei sume, avocatul i-a precizat martorului C. că onorariul său de avocat pentru a-l reprezenta în cauza respectivă este de 3.000 RON.

În legătură cu afirmația martorilor că avocatul B. cunoștea aspecte legate de plângerea înregistrată cu o seară înainte la Biroul de Poliție Rurală Traian împotriva lui C., instanța a considerat că aceste informații puteau fi obținute doar de la inculpatul A., cu care B. avea o relație de prietenie, la acea dată. De asemenea, s-a reținut că martorii au afirmat cu certitudine că avocatul a pretins o sumă de bani în numele lucrătorului de poliție judiciară, oferind mai multe variante de soluționare a plângerii aflate în instrumentarea acestuia.

Prin sentința apelată s-a reținut cu privire la convorbirea purtată de cei doi martori după întâlnirea cu inculpatul B. în ziua de 12.01.2013, la ora 12:59.43, că aceasta face dovada pretinderii unei anumite sume de bani de către acesta, atâta vreme cât martorul C. și-a exprimat îngrijorarea că nu are de unde să facă rost de banii solicitați, suma pe care o poseda fiind insuficientă. Aceeași convorbire, a considerat instanța, demonstrează faptul că martorul C. nu a făcut nicio promisiune, urmând să dea un răspuns avocatului în două - trei ore.

S-a mai constatat, potrivit convorbirii purtate în ziua de 12.01.2013, la ora 14:16.13, dintre C. și E., că martorul C. s-a întâlnit cu inculpatul B. în apropierea locuinței sale și i-a spus că nu poate face rost de suma pretinsă, precizându-i că are doar suma de 3.000 RON, condiții în care avocatul i-a comunicat că nu poate să-l ajute, pretinzându-i o sumă mai mare, respectiv 1.500 euro pentru ofițerul de poliție și 3.000 RON onorariul său.

Din transcrierile convorbirilor telefonice purtate în perioada 12 - 14.01.2013 de inculpatul B. cu inculpatul A., interceptate autorizat în baza ordonanței provizorii emise de D.I.I.C.O.T. - S.T. Suceava, confirmate de Curtea de Apel Suceava, instanța a reținut că între inculpați a existat o înțelegere prealabilă, în sensul pretinderii unei sume de bani numitului C., pentru a-l ajuta în virtutea atribuțiilor de serviciu ale lucrătorului de poliție judiciară, în sensul soluționării plângerii penale înregistrată pe numele C., în favoarea acestuia.

Astfel, s-a evidențiat covorbirea din ziua de 12.01.2013, la ora 17:30:19, când inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul A., căruia i-a spus: "Am vorbit cu jegu ăla, am discutat, i-am explicat... Urma să se hotărască într-o oră, o oră jumate, au trecut 2 ore, l-am sunat.. Are telefonu închis."

Instanța a motivat că, dacă nu ar fi fost o înțelegere între cei doi inculpați nu se justificau amănuntele pe care inculpatul B. i le-a oferit inculpatului A., din această convorbire considerându-se că reiese cu claritate ceea ce martorul C. a afirmat și în declarații, anume că inculpatul B. "i-a explicat", iar ca urmare a explicațiilor date, martorul trebuia să-i ofere un răspuns.

S-a reținut că răgazul oferit martorului se coroborează perfect cu cealaltă convorbire, menționată anterior, în care C. se sfătuiește cu prietenul său E., iar, în continuare, inculpatul B. și martorul C. stabilesc, prin intermediul mesajelor telefonice scrise, să aibă următorul contact în ziua de luni, adică peste două zile.

Curtea de apel a arătat că această întâlnire nu a mai avut loc, aspect considerat dovedit, fără echivoc, din discuțiile telefonice purtate de cei doi inculpați în data de 14.01.2013, la ora 11:03:39, convorbire din care s-a reținut că rezultă și un alt aspect important, și anume că lucrătorul de poliție și-a coordonat acțiunile profesionale cu răspunsurile comunicate de inculpatul B.. Astfel, când au înțeles că C. a respins oferta lor, inculpatul A. i-a comunicat activitățile pe care urmează să le întreprindă, adică acelea firești în cazul unei sesizări penale: încadrarea juridică a faptei descrise de numita D. și trimiterea lucrării la procuror pentru acordarea numărului unic de dosar.

Prima instanță a apreciat că aceste discuții probează faptul că cei doi inculpați avuseseră, anterior, discuții referitoare la subiect, respectiv că inculpatul B. nu a acționat doar din proprie inițiativă.

Referitor la apărarea inculpatului B. care vizează lipsa dovedirii scopului pentru care inculpatul A. ar fi solicitat mita, respectiv ce ar fi trebuit să facă acesta în schimbul mitei, fie neînregistrarea dosarului, fie schimbarea declarațiilor din dosar, instanța a considerat că neindicarea modalității concrete în care C. urma să fie favorizat în cauza penală deschisă împotriva sa nu afectează în niciun fel existența infracțiunii. S-a precizat că textul incriminator cere ca pretinderea banilor să aibă legătură cu actele care intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului, aspect luat la cunoștință de C., în mod direct, în seara în care a fost reclamat și în care au fost întreprinse în dosar primele acte de către ofițerul de poliție, inculpatul A..

Prin urmare, instanța a arătat că nu e nevoie ca cel care dă mita să cunoască modalitatea concretă în care va fi ajutat de către funcționarul public, deseori aspectele de ordin tehnic fiind dificil de înțeles de părțile din dosare, fiind important să se înțeleagă că banii pretinși au drept scop coruperea funcționarului, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu, într-un sens favorabil corupătorului. S-a menționat că a cere instanței să precizeze, în concret, modalitatea în care urma să fie favorizat C., în cazul în care ar fi dat banii, înseamnă a adăuga la lege condiții pe care aceasta nu le prevede și care nu prezintă relevanță în raport de întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

S-a subliniat că, la momentul în care inculpații au înțeles că C. a respins oferta lor, A. i-a comunicat telefonic inculpatului B. activitățile pe care urma să le întreprindă, adică acelea firești în cazul unei sesizări penale, instanța considerând că, indirect, rezultă că altele ar fi fost măsurile ce s-ar fi luat în cazul în care banii ar fi fost dați.

Instanța a constatat că sensul mărturiilor făcute de C. și E. în fața procurorului este cel consemnat în declarațiile aflate la dosar. Mai mult, s-a reținut că pentru martorul C. cele consemnate se confirmă prin declarația dată în fața instanței de judecată, modificările de detaliu datorându-se timpului destul de mare scurs de la data faptelor.

În principal, Curtea a luat în considerare această ultimă declarație, despre care a apreciat că s-a coroborat perfect cu cele transcrise după convorbirile telefonice indicate.

S-a reținut că, la momentul audierii sale de către instanță de fond, martorul C. fusese deja condamnat definitiv pentru contrabandă cu țigări, iar în prezentul dosar de urmărire penală primise soluție de clasare, instanța considerând că nu se mai poate susține că ar fi fost interesat procesual din cauza propriei sale situații judiciare. În plus, s-a reiterat că cele susținute de martor devin și mai credibile prin coroborarea lor cu discuțiile telefonice.

Judecătorul fondului a mai arătat că martorul E. nu a putut fi găsit pentru a fi audiat în fața instanței, iar, deși apărarea a susținut că acesta nu l-a însoțit pe martorul C. la prima întâlnire din localul F., a subliniat că este de observat că însuși inculpatul B. a confirmat prezența martorului E., la discuții.

În consecință, instanța a constatat că faptele inculpaților sunt probate, constituie infracțiuni și atrag răspunderea penală a acestora.

În drept, curtea de apel a reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada 12-14.01.2013, a pretins de la numitul C., indirect, prin intermediul avocatului B., o sumă de bani în euro (posibil 1.500) în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, în calitate de lucrător de poliție judiciară în cadrul secției 6 de Poliție Rurală Traian, jud. Bacău, respectiv pentru soluționarea favorabilă a sesizării penale formulate la data de 11.01.2013 împotriva acestuia, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului B., constând în aceea că, în perioada 12-14.01.2013, a intermediat pretinderea unei sume de bani în euro (posibil 1.500) de către lucrătorul de poliție judiciară A., de la numitul C., persoană cercetată într-o sesizare penală primită în cadrul secției 6 de Poliție Rurală Traian, jud. Bacău, în legătură cu atribuțiile de serviciu ale lucrătorului de poliție, respectiv pentru soluționarea favorabilă a sesizării penale formulate la data de 11.01.2013 împotriva acestuia, realizează conținutul constitutiv al complicității la infracțiunea de la luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 6 și art. , lit. c) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă celor doi inculpați, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală în vigoare până la data de 01.02.2014, instanța a constatat că dispozițiile art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969, constituie legea penală mai ușoară întrucât limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare, în comparație cu limitele prevăzute de legea în vigoare pentru aceeași infracțiune, de la 4 la 16 ani închisoare.

La individualizarea pedepselor, curtea de apel a avut în vedere că cei doi inculpați aveau o relație apropiată, după cum singur a arătat inculpatul B. în declarațiile date la urmărirea penală și au hotărât să se folosească de funcția publică a inculpatului A., aceea de ofițer de poliție judiciară, pentru a obține venituri ilicite de la martorul C., prin realizarea atribuțiilor de serviciu într-un sens care să-l avantajeze pe cel din urmă.

S-a mai evidențiat că luarea de mită s-a realizat în forma ei cea mai ușoară, a pretinderii, chiar dacă acest lucru nu s-a datorat atitudinii inculpaților, ci exclusiv împrejurării că C. nu a dispus de suma de bani care i-a fost cerută.

În ceea ce privește conduita procesuală a inculpaților, Curtea a constatat că a fost diferită, reținând că inculpatul A. s-a folosit de procedura simplificată, prin recunoașterea în totalitate a situației de fapt expuse în actul de sesizare, potrivit prevederilor art. 375 C. proc. civ. pen... și art. 396 alin. (10) C. proc. civ. pen..., având ca urmare reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, pe când inculpatul B. a ales să respingă acuzația.

Raportat la mijloacele de probă foarte concludente, în special convorbirile telefonice, care surprind întreaga desfășurare a negocierilor pe parcursul celor trei zile de discuții, inclusiv eșecul lor, instanța a reținut că atitudinea procesuală a inculpatului B. denotă o mare rezistență infracțională și necesită aplicarea pedepsei închisorii în limitele prevăzute de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A. și B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2016, având primul termen de judecată, pe fond, la data de 3 mai 2017.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind invocate:

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A. din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv B. din complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. - atâta vreme cât fapta de luare de mită în incriminarea vechiul C. pen. avea forma agravată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a învederat că forma agravată prev. de lit. c) a art. 7 din Legea nr. 78/2000 a fost introdusă odată cu modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 225/19.07.2013.

- greșita înlăturare a lit. c) de la art. 7 din Legea nr. 78/2000, prin încheierea din 23.02.2017 de îndreptare a erorii materiale, arătându-se că schimbarea încadrării juridice nu poate fi apreciată ca fiind eroare materială;

- greșita contopire a pedepsei aplicate inculpatului A. pentru fapta dedusă judecății cu pedeapsa rezultantă aplicată acestuia pentru două infracțiuni concurente prin sentința penală nr. 2798/10.12.2014 a Tribunalului București.

Parchetul a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, pedepsele aplicate prin sentința anterioară trebuiau repuse în individualitatea lor și, apoi, realizată contopirea acestora cu pedeapsa aplicată în cauză și adăugarea sporului aplicat prin sentința rămasă definitivă.

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților B. și A. atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalități de executare raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei și poziția procesuală adoptată.

S-a apreciat că aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, inculpatului B. în condițiile în care acesta a avut o contribuție mai laborioasă la comiterea faptei, apare disproporționată și inechitabilă raportat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare în regim de executare aplicată inculpatului A. - care a recunoscut comiterea faptei și a solicitat aplicarea procedurii simplificate.

S-a considerat că se impune o abordare dialectică a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., urmând ca instanța de apel să reevalueze modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului B. raportat la modalitatea de executare a pedepsei dispuse pentru inculpatul A., având în vedere distincția tratamentului juridic aplicabil celor doi inculpați.

Procurorul a apreciat că, în cazul infracțiunilor de corupție de natura celor deduse judecății în prezenta cauză, reindividualizarea pedepselor se justifică tocmai datorită scopului, mijloacelor de săvârșire, calității persoanelor implicate (care au fost desemnate să contribuie la înfăptuirea activității de justiție) și, nu în ultimul rând, poziției procesuale adoptate.

Astfel, s-a arătat că trebuie avut în vedere că inculpatul B. a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată (complicitate la luare de mită în forma pretinderii unei sume de bani), în calitate de avocat în cadrul Baroului Bacău, folosindu-se de această calitate și că a solicitat suma de bani unei persoane cercetate penal în legătură cu atribuțiile de serviciu ale lucrătorului de poliție judiciară A. - desemnat cu instrumentarea plângerii formulate împotriva acelei persoane.

De asemenea, s-a solicitat să fie avut în vedere că inculpatul B. a negat comiterea faptei, formulând apărări nefondate în contradicție cu probele administrate în cauză, în timp ce inculpatul A. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate, precum și faptul că primul - în calitate de complice - a desfășurat activități mai laborioase decât autorul, întâlnindu-se și discutând de mai mult ori cu martorul C. (persoana de la care s-a pretins mita).

S-a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri în sensul celor invocate.

Apelantul inculpat A., prin apărător ales, a invocat ca motive de apel:

- greșita reținere a agravantei prevăzute de lit. c) a art. 7 din Legea nr. 78/2000, atâta vreme cât această dispoziție legală nu exista la data săvârșirii faptei, respectiv la data de 12.01.2013, fiind introdusă prin Legea nr. 225/19.07.2013;

- greșita dispunere, prin încheierea de ședința din data de 23.02.2017, a unei îndreptări de eroare materială, în sensul înlăturării din încadrarea juridică a dispozițiilor lit. c) a art. 7 din Legea nr. 78/2000, deoarece un asemenea aspect nu poate fi apreciat ca fiind o eroare materială;

- greșita contopire a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că ar fi trebuit să se procedeze la descontopirea pedepselor aplicate prin hotărârea definitivă, repunerea pedepselor în individualitate lor, iar apoi să se procedeze la contopirea acestora cu pedeapsa aplicata în prezenta cauza și să se adauge sporul aplicat prin sentința rămasă definitivă;

- reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la minimul special, potrivit art. 72 C. pen. din 1969, având în vedere limitele de pedeapsă raportat la procedura simplificata urmată de acesta, precum și persoana inculpatului, care nu avea antecedente penale la data săvârșirii faptei, dar și comportarea anterioara în societate, implicarea redusă în săvârșirea faptei, gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite, lipsa prejudiciului material și urmarea produsă.

- menținerea liberării condiționate în raport cu dispozițiile art. 61 C. pen. din 1969, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, în condițiile în care a executat din condamnarea anterioara de 3 ani și 8 luni o fracție mai mare decât cea legală, nefiind sancționat, ci recompensat și având un comportament corespunzător, conform hotărârii judecătorești de liberare condiționată. A mai învederat că, la acest moment, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnat anterior este considerată executată, având în vedere că executarea acesteia a început la data de 11.07.2014.

S-a arătat că rolul educativ al pedepsei este îndeplinit, inculpatul și-a format a atitudine corectă față de regulile sociale și ordinea de drept, că în prezent este încadrat în muncă, s-a reintegrat în societate, iar o eventuală reîncarcerare ar echivala cu o dezintegrare socială și materială a acestuia, efectiv prejudiciabilă pentru acesta, contrară principiului umanității.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, apreciindu-se că, în mod corect, se poate dispune menținerea liberării condiționate prin hotărârea de condamnare, avându-se în vedere și decizia nr. 73 din 05.11.2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cu care aplicabilitatea art. 61 C. pen. din 1969 se va realiza în funcție de particularitatea fiecărui caz.

Apelantul inculpat B., potrivit motivelor scrise de apel și a concluziilor orale formulate în dezbateri, a solicitat prin apărător ales, admiterea apelului desființarea, în parte, a sentinței și, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pen.

În esență, prin apelul formulat, inculpatul B. a susținut că soluția pronunțată de prima instanță s-a bazat pe o interpretare a situației de fapt neconformă probatoriului administrat în cauză și pe ignorarea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită în formele participației penale a autoratului și complicității, în opinia apărării nefiind probate condiții referitoare la:

- conduita inculpatului B. în legătură cu banii sau foloasele destinate funcționarului public a cărui mituire se urmărește;

- conduita inculpatului A. în legătură cu actele de serviciu ținând de îndatoririle sale;

- legătura dintre bani sau foloase și actul de serviciu - respectiv contra echivalentul conduitei pe care A. s-a obligat să o aibă și despre care B. trebuia să cunoască;

- existența unei înțelegeri între autorul infracțiunii de luare de mită și complicele acestuia, ce trebuia realizată anterior săvârșirii faptei.

Apelantul inculpat a mai susținut că prima instanță de fond nu a motivat soluția pronunțată prin sentința împotriva căreia s-a formulat apel, dar și faptul că motivarea hotărârii este incompletă pentru că nu a răspuns tuturor apărărilor inculpatului.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În acord cu prima instanță de fond, Înalta Curte reține că inculpatul A., subinspector în cadrul secției 6 Poliție Rurală Traian, județul Bacău, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu o sesizare formulată de numita D. împotriva numitului C. pentru o pagubă de 2000 RON, a pretins, în perioada 12-14.01.2018, de la C., prin intermediul inculpatului B. - avocat, suma de 1500 euro pentru soluționarea favorabilă a sesizării respective, formulate la data de 11.01.2013.

Apelantul inculpat B. (avocat) a intermediat, în perioada 12-14.01.2014, pretinderea sumei de 1500 euro, de către subinspectorul de poliție A., în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, în sensul rezolvării în mod favorabil martorului C. a sesizării primite la secția 6 Poliție Rurală Traian, județul Bacău, formulată de numita D., la data de 11.01.2013, pentru o pretinsă pagubă de 2000 RON cauzată de martor.

Instanța de apel constată că situația de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate în tot cursul procesului penal, respectiv: declarațiile martorului C., E., G. și H., declarațiile inculpatului B., procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul B. și martorul E., procesele-verbale de redare a în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de C. cu martorul E., inculpatul B. și un alt interlocutor în perioada 12.01.2013-15.01.2013, procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpați în perioada 12.01.2013-14.01.2013, înscrisuri constând în acte de procedură întocmite în cauza nr. x/2013 instrumentată de secția 6 Poliție Rurală Traian, județul Bacău privind pe C. pentru infracțiunea de înșelăciune în dauna persoanei vătămate D., înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr. x/2013 din 17.01.2013 (printre care, procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului telefonic din 11.01.2013, declarația numitei D. din 11.01.2013, procesele-verbale din 11.01.2013 de control corporal privind pe numiții C. și G., procesul-verbal din 11.01.2013 de ridicare bunuri de la D., procesele-verbale din 11.01.2013 de examinare a coletului predat și de recunoaștere a lui C. de către D., procesul-verbal din 11.01.2013 de control al autoturismului x proprietatea lui G., procesul-verbal din 11.01.2013 de ridicare a sumei de 2000 RON de la C. și predare către D., referatul din 17.01.2013 cu propunere de a se aproba înregistrare a sesizării în evidența operativă, referatul din 06.02.2013 de începere a urmăririi penale față de C. pentru infracțiunea de înșelăciune, toate semnate de subinspectorul de poliție A.).

Probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpatul A. a comis infracțiunea de luare de mită în varianta normativă a pretinderii unei sume de bani, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., acuzație adusă prin actul de sesizare a instanței și reținută de prima instanță prin soluția de condamnare pronunțată.

Pretinderea presupune o solicitare, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, a unor sume de bani sau a altor foloase necuvenite, iar fapta constituie infracțiune chiar dacă solicitarea nu a fost satisfăcută.

Instanța de apel consideră că probele dovedesc că pretenția inculpatului A., transmisă prin intermediul inculpatului B., avocat, a fost neechivocă, și anume a fost formulată și realizată de așa manieră încât să fie înțeleasă de martorul C., în raport cu împrejurările faptice și cu mijloacele folosite.

Solicitarea indirectă a inculpatului A. (polițist judiciar) prin intermediul inculpatului B. a fost în măsură să fie înțeleasă de martorul C., având în vedere discuția pe care aceștia au avut-o în seara de 11.01.2013, când C. i-a cerut inculpatului A. "să o rezolvăm", "ceva să nu mai existe dosarul, să nu mai fie o problemă", iar acest inculpat a reacționat oferindu-i numărul de telefon "al unui prieten de-al lui" cu care să ia legătura, și anume inculpatul B. - avocat, care, în data de 12.01.2013, i-a cerut martorului o sumă de bani pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat, banii urmând a fi împărțiți cu inculpatul A.. Astfel, declarând despre cuantumul sumei de bani, pretinsă prin mijlocirea inculpatului B., martorul C. a arătat, în fața primei instanțe, că inculpatul B. i-a comunicat că "trebuie să își oprească și el, să dea și la polițist și la cine mai trebuie acolo, mi-a spus să mă mai gândesc și dacă mai am să îl sun din nou".

În faza de urmărire penală, martorul C. a relatat în același mod, și anume:

"eu am înțeles că urma să împartă cu prietentul său, ofițerul de poliție de la Postul de Poliție Traian, care mi-l recomandase cu o seară înainte", " avocatul s-a exprimat de genul că sunt mai multe mâini și că ar împărți banii. Eu nu am înțeles dacă în afară de acel polițist mai era vreo altă persoană. Arăt că avocatul vorbea destul de codificat, în sensul că nu mi-a spus vreun nume, însă mi-a dat de înțeles că prietenul său era cel cu care urma să discute și să împartă banii".

Martorul E. a menționat cu ocazia confruntării sale, în faza de urmărire penală, cu inculpatul B., că acesta din urmă i-a comunicat martorului C. că:

"i s-a întocmit dosar penal pentru înșelăciune și că poate să-și rezolve problema dacă dă 1000 euro pentru polițistul care avea dosarul, plus onorariul său pe care nu mi-l aduc aminte, parcă 3000 RON, însă nu sunt sigur", "avocatul a spus clar că onorariul era una și suma de 1000 euro pretinsă era pentru a da polițistului sau polițiștilor, nu îmi aduc aminte, în legătură cu ceea ce se întâmpla în dosar (...)", răspunzând la una din întrebările inculpatului B.:

"Îi spuneați lui C., însă eu eram la circa 20 cm distanță". Același martor a precizat că prima întâlnire dintre inculpatul B. și martorul C., din data de 12.01.2013, de la restaurantul "F.", "s-a încheiat urmând ca C. să se gândească la propunerea făcută de avocat".

Faptul că inculpatul B. a acționat ca intermediar al inculpatului A. este probat și prin transcriptul convorbirii telefonice purtate în ziua de 12.01.2013, ora 09:54:21, între martorii C. și E., din conținutul căreia reiese că ofițerul de poliție i-a dat lui C., cu o seară înainte, numele și numărul de telefon al avocatului B., sugerându-i să discute cu acesta pentru a-și rezolva problema plângerii penale formulate de numita D., plângerea fiind în instrumentarea sa. Relevante sunt replicile martorului C.:

"Și mi-o dat un număr de telefon să mă-ntâlnesc cu cineva, știi? Cică... el: Du-te și vorbește cu ăsta mâine!", "El. ..boieru...Deocamdată dosaru-i la mine. Du-te și vorbește cu ăsta.", " Parcă mi-o dat de înțeles, nu?", "El mi-a dat... Cică să-l sun pe ăsta. Cică-i avocat, știi?... (...) Te duci și te-ntâlnești cu el.", " Și ...ăla spune ce faci, știi?", "O zis că: Deocamdată îi la mine.""Cred că mi-o dat de înțeles.".

Transcriptul convorbirii dintre aceiași martori din data de 12.02.2013, ora 10:07:32, confirmă că ofițerul de poliție A. i-a comunicat martorului C. numele avocatului B.:

"(...) E.:Îs curios cine-i.

C.: Aă..B..

E.: B . . . . . . . . . .Bine. Ia stai să dau eu niște telefoane, să văd care-i treaba.

C.: Ia, vezi.

E.: Și pe ăla cum îl cheamă? A.?

C.: Da.

E.: Bine. Hai! Ne auzim.

C.: Hai, Ia, vezi...! (...)".

Pretinderea sumei de bani de către inculpatul B. este probată și prin procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice din 12.01.2013, ora 12:54:43, dintre martorii C. și E.:

(...) C.: Nu știu de unde să fac rost de bani. Că...îs zăpăcit complet.

E.: Nu înțeleg (..)

C.:Nu știu, mă. Am vreo 20 milioane, n-am ce să...(...)

E.: Păi...ce ai...mergi și vorbești: Bă, frate! Uite, atâta am. Nu am mai mult, n-am ce ...nici de unde să iau (...) Nu știu . . . . . . . . . .Zi:Crede-mă, am luat împrumut, n-am găsit să iau mai mult...Înțelegi! Și vezi ce zice.

C.: Da. Da aștept să mă sune el. N-o zis că mă sună el? (...)

E.:Nu, frate. El așteaptă să faci rost și să-l suni tu, înțelegi?

C.: Nu. .. Da n-o zis că mă sună el mai pe seară?

E.: Îî...Nu, mă. O zis că ne-auzim peste două-trei ore. Adică...așteaptă să faci rost, înțelegi... ? Și după aia să-l suni (...) Da nu . . . . . . . . . .vorbește că omu știa dinainte care și cum stă treaba. Crezi că...ei nu s-au întâlnit dinainte și au vorbit și cutare și alea...Înțelegi? (...) Îs mână în mână cum ar veni. Și omu așteaptă acuma să te duci cu mortu".

Preocuparea inculpatului B. de a primi banii solicitați pentru inculpatul A. rezultă cu evidență și din împrejurarea că, după întâlnirea din 12.01.2013, de la restaurantul F., îl contactează pe C. pentru o nouă întrevedere, așa cum reiese din transcriptul convorbirii telefonice din aceeași zi, de la ora 14:16:13:

"(...) B.: Aa. ..! Hai să ne vedem un pic...la I., acolo (...) Sau ...hai că vin eu după tine, ca să nu mai stau după taxiuri și de astea . . . . . . . . . .Unde stai în Șerbănești? (...) J . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ș Unde-i ăla? (...) DA. Da. Da. Hai! Eu, acuma. Sunt în centru, vin spre tine. Ajung în 5 minute. (...)

C.: Bine, tată. Hai! Ne găsim acolo (...)".

Această convorbire și faptul reîntâlnirii acestora, în mașina avocatului, în apropierea locuinței martorului C., la inițiativa inculpatului B., contrazice apărarea acestuia că nu era interesat decât de încheierea unui contract de asistență juridică cu C. căruia i-ar fi cerut numai onorariu de avocat și că a hotârât să nu-i mai acorde asistență juridică constatând că martorul dorea să-l scape de dosar.

În încercarea de a crea convingerea că C. a înțeles greșit că i s-a pretins mită, inculpatul B. a declarat, în fața instanței de apel, că la prima lor întâlnire de la restaurantul F., "mai mult a vorbit E.", deși la urmărire penală a declarat constant că E. "doar a asistat la discuțiile mele cu celălalt bărbat. Nu a intervenit deloc în discuții" (declarația din 03.02.2016), "a stat la masă lângă C. și a ascultat ce am discutat eu cu C. (...) Nu cred că a intervenit în discuții" (declarația din 02.03.2016).

În acest context probatoriu - care demonstrează pretinderea sumei de bani cu titlu de mită și întâlnirea repetată dintre martorul C. și inculpatul B. - faptul că inculpatul a confirmat, prin prima declarație dată la urmărire penală, numai întâlnirea de la restaurantul F. cu C. la care a participat și E., dovedește că inculpatul a încercat să ascundă realitatea ("cu siguranță, nu am mai avut ulterior contact cu acea persoană, nici telefonic, nici personal" - declarația din 03.02.2016).

Cu prilejul unei audieri ulterioare de către organele de urmărire penală, inculpatul B. a menționat că "după ce am văzut interceptările mi-am amintit și de cea de a doua întâlnire de la baza sportivă" ( declarația din 02.03.2016).

Instanța de apel consideră neverosimil ca inculpatul să nu-și fi amintit de cea de a doua întâlnire cu C., în condițiile în care a menționat că momentul la care ar fi luat hotărârea să nu încheie contract de asistență juridică cu martorul C., a fost tocmai această a doua întrevedere, motivat de faptul că martorul ar fi înțeles greșit că "îl va scăpa de dosar". Or, această a doua întâlnire s-a petrecut într-un alt moment al zilei de 12.01.2013 decât cea de la restaurantul F., în altă locație și fără participarea martorului E., iar o astfel de cerință din partea unui posibil client nu putea fi trecută cu vederea, cu ușurință.

Această poziție procesuală denotă că inculpatul B. și-a modificat declarațiile, la urmărire penală, după cum a luat cunoștință de conținutul probelor administrate în cauză, ascunzând realitatea faptelor.

Din aceeași perspectivă a atitudinii procesuale a inculpatului B., se constată că, în fața instanței de apel, a indicat într-un mod neclar scopul celei de-a doua întâlniri cu C., arătând atât că "Discuția a fost ca să ne revedem în aceeași zi, moment până la care C. urma să se hotărască dacă dorește să mă angajeze ca și avocat", cât și că "A doua întâlnire cu C. a avut loc tocmai pentru că după prima întâlnire nu a înțeles nimic din ceea ce i-am spus."

Transcriptul convorbirii telefonice purtate ulterior celei de-a doua întâlniri dintre B. și C., din 12.01.2013, de la ora 15:53:15, dintre acesta din urmă și martorul E., relevă din nou faptul pretinderii unei sume de bani cu titlu de mită și cuantumul acestei sume:

"(...) C.: Băi! Știi cum stă treaba? M-am întâlnit iarăși cu ăsta... (...) Îmi cerea o mie jumătate, ca să...(...) Doar să schimbăm ...aă...declarațiile, știi? (...) Așa...Și mi-a cerut ...ăa...ca să mă apere 20 de milioane (...) 30 normal. Și în câteva zile să-i mai dau 10 (...) Ca să...aă...vedem cum facem, ca să scoată la o amendă administrativă.

E.: Nu știu. Ce să zic... ? Tu știi mai bine. Deci, cât ți-a zis? De o mie jumătate?

C.: Da (...)" - d.u.p.

Așadar, din coroborarea probelor administrate în cauză reiese că B. a intermediat pretinderea, inițial, a sumei de 1000 euro în numele ofițerului de poliție A. și, ulterior, în cadrul celei de-a doua întâlniri cu martorul C., a sumei de 1500 euro, cu același titlu de mită și în aceleași condiții de intermediar.

Referitor la momentul pretinderii sumei de bani, instanța de apel constată că acesta nu a avut loc pe data de 11.01.2013, cum rezultă din coroborarea întregului material probator administrat în cauză. Relevantă este și afirmația martorului C. care, răspunzând la una din întrebările ce i-au fost adresate în prima instanță, a menționat că:

"Nu mi-a cerut, în acea seară (n.n. 11.01.2013), inculpatul A., vreun ban, la postul de poliție. Nu mi-a spus nici că e vorba de schimbarea declarațiilor, ci doar mi-a dat numărul de telefon."

Și în faza de urmărire penală, martorul C. a avut aceleași declarații, arătând:

"Nu am fost de acord să dau nicio declarație (...) și în această situație, ofițerul de poliție mi-a spus că îmi recomandă el un avocat bun, care este prieten cu el și care mă poate reprezenta. În acest timp a luat o hârtiuță de pe birou și a trecut un număr de telefon al avocatului, spunându-mi să îl sun a doua zi și să iau legătura cu el pentru mai multe detalii", "mi-a indicat și numele avocatului pe acea bucată de hârtie (...)".

Relevant sub aspectul acuzațiilor aduse inculpaților este că martorul C. - chiar dacă urmărea să-și rezolve problema juridică în contra dispozițiilor legale, nu a oferit suma de bani, cu titlu de mită, ci i-a fost pretinsă, iar, ulterior, nici nu a remis-o. De altfel, prin actul de sesizare a instanței nr. 200/P/2015 din 31.03.2016 al DNA - Serviciul Teritorial Bacău, față de martorii C. și E. s-a dispus clasarea pentru infracțiunea de dare de mită și complicitate la această infracțiune, pentru că faptele nu există, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pen.

Prin urmare, discuțiile dintre C. și martorul E. în legătură cu înmânarea sumei de bani cerută ca mită, cuantumul acesteia și modalitatea de plată, exced elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită săvârșită în varianta normativă a pretinderii, de care au fost acuzați cei doi inculpați.

Având în vedere motivele de apel ale inculpatului B., Înalta Curte mai notează că aspectele privindu-l pe martorul E. nu formează obiectul judecății în prezenta cauză, după cum nu se poate reține provocarea martorului C. din partea lui E., sub imperiul căreia s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, atâta timp cât probele dovedesc comiterea infracțiunii de luare de mită în varianta pretinderii de către inculpatul A., în mod indirect, prin inculpatul B., iar în această variantă de realizare a elementului material, infracțiunea de luare de mită există independent de realizarea infracțiunii de dare de mită. Infracțiunea de luare de mită este corelativă cu cea de dare de mită numai când luarea de mită se comite în varianta normativă a primirii sumei de bani sau a altor foloase.

În privința titlului cu care inculpatul B. a solicitat suma de bani, martorul C. a relatat în fața curții de apel că "de la început eu i-am cerut să mă reprezinte, însă eu nu îmi aduc aminte să fi discutat ceva de onorariu", " nu îmi aduc aminte ca inculpatul B. să fi cerut să semnez un contract sau să îmi taie o chitanță ori ceva de genul acesta",