ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Petentul G.I. s
-a adresat instanței de judecată cu o plângere
întemeiată pe
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. împotriva
rezoluției 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apei
Galați, la data de 04 septembrie 2012, sub
nr. 988/44/2012.
Prin
plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr.
721/11/2/2012 și nr. 237/P/2012 și cercetarea
intimaților M.C.T. și V.C.V.
pentru
săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, înșelăciune și șantaj.
În vederea soluționării plângerii s-a atașat
dosarul nr. 237/P/2012 și lucrarea nr. 721/ll/2/2012 ale Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Galați.
Prin rezoluția nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a
Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel
Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.C.T., S.C.E.
și V.C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 322 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290
alin. (1) C. pen.
, art. 194 alin. (1)
C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de făptuitorul G.R.
.
executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C.
pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 194 alin.
(1) C. pen. ș
i art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale, s-a
întemeiat pe dispozițiile art. 228 alin. (
4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., respectiv art. 228 alin. (4)
raportat la art.
10 lit. b) C. pen.
Pentru
a dispune astfel, parchetul a reținut următoarele:
Persoana vătămată G.I. a formulat plângere penală
împotriva făptuitorilor
V.C.V., S.C.E.,
M.C.T. (notar public) și
G.R.
(executor judecătoresc), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.
323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C.
pen., art. 290 alin. (1) C. pen.
, art.
194 alin. (1) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011.
În motivarea plângerii persoana vătămată a arătat
că la data de 30 aprilie 2009, l.
G.,
reprezentantul SC R. SRL Timișoara a luat cu împrumut suma de 10.000
euro de la notarul public M.C.T. pentru care a
garantat cu o autoutilitară
.
Persoana vătămată a susținut că notarul public M.C.T.
a dorit ca
acest contract de împrumut cu gaj să fie semnat între
împrumutat iar la rubrica
împrumutător să
figureze fosta sa prietenă și actuala soție S.C.E.
deoarece notarul nu
dorea să apară numele său în contract.
Persoana vătămată a susținut în plângere că a
semnat și ea acel contract alături de l.G. pentru faptul că autoutilitara se
afla în depozit în curtea
sa.
Persoana vătămată a susținut de asemenea că la
data de 26 iulie 2010 a primit o
notificare
de la executorul judecătoresc G.R. din Tecuci prin care i se solicita să
achite
suma din contract. Aceasta a susținut că i-a explicat executorului că nu avea
legături cu contracte și că executorul i-ar fi
cerut să meargă la notarul M.T. să
modifice
puțin contractul deoarece S.C.E. nu mai dorea să figureze în
contract,
Persoana vătămată a precizat că a fost de acord cu
propunerea și la data de
30
septembrie 2010 s-a deplasat la biroul notarului M.T. unde a semnat alături de
l.G.
un alt contract din 30 septembrie 2010 în care în calitate de împrumutat apărea
făptuitorul V.C.V., din Ploiești.
Persoana vătămată a afirmat că a semnat
contractul fără să-l citească și că V.C.V.
nu era de față la întocmirea contractului și nu a primit în realitate
niciun
ban de la V.C.V.
La
data de 21 februarie 2011 persoana vătămată a primit somația de la
executorul judecătoresc G.R., prin care i se cerea
să achite suma de 12.000
euro plus 6.654 lei RON cheltuieli de executare.
Persoana vătămată a susținut că l-ar fi rugat pe
notarul M.C.T. să-
i acorde o amânare
și cu această ocazie, în luna iunie 2011, notarul l-ar fi chemat la
birou și l-ar fi șantajat, determinându-l să
semneze o declarație în care să menționeze că a primit banii de ia V.C.V. și că
renunța ia judecata în dosarele civile și la plângerile penale împotriva lui V.C.V.
și a executorului judecătoresc G.R.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că
faptele sesizate de persoana
vătămată
au făcut obiectul dosarului nr. 373/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Galați, soluționat la data de 05 octombrie 2011 prin soluția de neîncepere
a urmăririi penale
față de M.C.T., S.C.E.,
V.C.V. și l.
G.
Prin rezoluția nr. 721/11/2/2012 din 03 august 2012
s-a respins plângerea formulată de
petentul
G.I. împotriva rezoluției nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 ca nefondată.
Prin sentința penală nr. 187/F din 06 decembrie 2012,
Curtea de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a respins, ca
neîntemeiată, cererea formulată
de
petentul G.I. privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii.
A respins, ca tardivă, plângerea formulată de
petentul G.I., împotriva
rezoluției
237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În
baza art. 278
1
alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția
din rezoluția atacată.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a
obligat petentul G.I. la
plata sumei
de 2.480 lei către intimatul G.R. și la plata sumei de 980 lei către
intimatul
M.C.T., cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a
obligat petentul G.I. la
plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel a reținut că plângerea
petentului G.I. este tardiv
formulată.
Astfel, rezoluția nr. 721/11/2/2012 din 03 august
2012 a fost comunicată petentului
G.I.
la data de 08 august 2012, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a
procedurii
de comunicare aflată la fila 10.
Petentul a formulat prezenta plângere, adresa:ă
instanței de judecată, la data de
04 septembrie 2012.
S-a reținut că potrivit art. 278
1
alin.
(1) C. proc. pen., după respingerea
plângerii
făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale dată de procuror, persoana vătămată poate
face plângere, în termen de 20 de
zile
de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul
de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de a judeca cauza
în primă instanță.
La data de 21
septembrie 2012 petentul G.I. a solicitat repunerea în termenul legal de
formulare a plângerii susținând că în perioada 01 februarie 2012 - 31 august 2012
a lipsit de la
domiciliu, rezoluția a
fost lăsată de factorul poștal administratorului Asociației de Locatari,
iar
acesta i-a înmânat-o la data de 01 septembrie 2012.
Cererea
formulată de petent vizând repunerea în termenul de formulare a plângerii s-a
constatat că este neîntemeiată.
Dispozițiile legale în materie (art. 278
1
C. proc. pen.) nu reglementează în mod expres posibilitatea părții interesate
de a formula o cerere privind repunerea în termenul legal de formulare a
plângerii, așa cum este situația căilor ordinare de atac.
Actele și lucrările dosarului nu au susținut
afirmațiile petentului în condițiile în care
acesta nu a dovedit cu
certitudine lipsa de la domiciliu în perioada 01 februarie 2012 -31 august 2012,
iar comunicarea rezoluției s-a realizat prin afișare pe ușa principală a
locuinței destinatarului întrucât acesta nu a
fost găsit (a se vedea dovada de comunicare
aflată la fila 10).
În condițiile în care comunicarea s-ar fi realizat
prin intermediul administratorului
Asociației de Locatari, ar fi existat
această mențiune pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Revenind la momentul formulării plângerii de către
petent, în condițiile în care a
fost
depusă la instanța de judecată la data de 04 septembrie 2012, cu depășirea
termenului de 20
zile de la data
comunicării rezoluției, respectiv 08 august 2012, s-a considerat că aceasta
este
tardivă.
Împotriva
sentinței penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a Curții de Apel
Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a
declarat recurs petentul G.I.,
cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei
Curți sub nr. 988/44/2012.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel
cum impun dispozițiile art. 385
6
alin. ultim C. proc. pen.,
înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
lit. a)
teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de
recurentul petent G.I., este inadmisibil, având în
vedere că decizia pronunțată de
Curtea
de Apel Galați este definitivă.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea
reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate
în proces efectuează un act pe care legea nu îl
prevede sau îl exclude,
precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept
epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar
printr-un act neprocesual.
Dispozițiile
art. 385
1
C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,
care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ
reglementate prin norma procesual
penală,
cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,
cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentința penală nr. 187/F
din 06 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu
Minori a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.I. privind
repunerea în termenul legal de
formulare a plângerii.
A respins, ca tardivă, plângerea formulată de
petentul G.I., împotriva rezoluției 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În
baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția
din
rezoluția atacată, în condițiile în care
textul de lege prevăzut la art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen.
nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual,
hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras
inadmisibilitatea controlului judiciar prin
recursul solicitat de petiționară în fața înaltei
Curți de Casație și
Justiție.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara
condițiilor stabilite de lege, demersul
astfel realizat va fi sancționat
cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, înalta Curte, în
conformitate cu dispozițiile
art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca
inadmisibil,
recursul declarat de
petentul G.I. împotriva sentinței penale nr. 187/F din 06
decembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția
Penală și pentru Cauze cu Minori.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., înalta Curte, va obliga
recurentul petent la plata
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat
de petentul G.I.
împotriva sentinței penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a curții de Apel
Galați - Secția Penală
și pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul petent
la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2013.