ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2013

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Petentul G.I. s -a adresat instanței de judecată cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apei Galați, la data de 04 septembrie 2012, sub nr. 988/44/2012. Prin plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 721/11/2/2012 și nr. 237/P/2012 și cercetarea intimaților M.C.T. și V.C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, înșelăciune și șantaj. În vederea soluționării plângerii s-a atașat dosarul nr. 237/P/2012 și lucrarea nr. 721/ll/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluția nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.C.T., S.C.E. și V.C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 322 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. , art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G.R. . executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. ș i art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 228 alin. ( 4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc.

pen., respectiv art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. pen. Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut următoarele: Persoana vătămată G.I. a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor V.C.V., S.C.E., M.C.T. (notar public) și G.R. (executor judecătoresc), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. , art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011. În motivarea plângerii persoana vătămată a arătat că la data de 30 aprilie 2009, l. G., reprezentantul SC R. SRL Timișoara a luat cu împrumut suma de 10.000 euro de la notarul public M.C.T. pentru care a garantat cu o autoutilitară . Persoana vătămată a susținut că notarul public M.C.T.

a dorit ca acest contract de împrumut cu gaj să fie semnat între împrumutat iar la rubrica împrumutător să figureze fosta sa prietenă și actuala soție S.C.E. deoarece notarul nu dorea să apară numele său în contract. Persoana vătămată a susținut în plângere că a semnat și ea acel contract alături de l.G. pentru faptul că autoutilitara se afla în depozit în curtea sa. Persoana vătămată a susținut de asemenea că la data de 26 iulie 2010 a primit o notificare de la executorul judecătoresc G.R. din Tecuci prin care i se solicita să achite suma din contract. Aceasta a susținut că i-a explicat executorului că nu avea legături cu contracte și că executorul i-ar fi cerut să meargă la notarul M.T. să modifice puțin contractul deoarece S.C.E.

nu mai dorea să figureze în contract, Persoana vătămată a precizat că a fost de acord cu propunerea și la data de 30 septembrie 2010 s-a deplasat la biroul notarului M.T. unde a semnat alături de l.G. un alt contract din 30 septembrie 2010 în care în calitate de împrumutat apărea făptuitorul V.C.V., din Ploiești. Persoana vătămată a afirmat că a semnat contractul fără să-l citească și că V.C.V. nu era de față la întocmirea contractului și nu a primit în realitate niciun ban de la V.C.V. La data de 21 februarie 2011 persoana vătămată a primit somația de la executorul judecătoresc G.R., prin care i se cerea să achite suma de 12.000 euro plus 6.654 lei RON cheltuieli de executare. Persoana vătămată a susținut că l-ar fi rugat pe notarul M.C.T.

să- i acorde o amânare și cu această ocazie, în luna iunie 2011, notarul l-ar fi chemat la birou și l-ar fi șantajat, determinându-l să semneze o declarație în care să menționeze că a primit banii de ia V.C.V. și că renunța ia judecata în dosarele civile și la plângerile penale împotriva lui V.C.V. și a executorului judecătoresc G.R. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate de persoana vătămată au făcut obiectul dosarului nr. 373/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, soluționat la data de 05 octombrie 2011 prin soluția de neîncepere a urmăririi penale față de M.C.T., S.C.E., V.C.V. și l. G. Prin rezoluția nr. 721/11/2/2012 din 03 august 2012 s-a respins plângerea formulată de petentul G.I.

împotriva rezoluției nr. 237/P/2012 din 26 iunie 2012 ca nefondată. Prin sentința penală nr. 187/F din 06 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.I. privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii. A respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul G.I., împotriva rezoluției 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 278 1 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția din rezoluția atacată. În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a obligat petentul G.I. la plata sumei de 2.480 lei către intimatul G.R. și la plata sumei de 980 lei către intimatul M.C.T., cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul G.I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel a reținut că plângerea petentului G.I. este tardiv formulată. Astfel, rezoluția nr. 721/11/2/2012 din 03 august 2012 a fost comunicată petentului G.I. la data de 08 august 2012, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 10. Petentul a formulat prezenta plângere, adresa:ă instanței de judecată, la data de 04 septembrie 2012. S-a reținut că potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de a judeca cauza în primă instanță.

La data de 21 septembrie 2012 petentul G.I. a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a plângerii susținând că în perioada 01 februarie 2012 - 31 august 2012 a lipsit de la domiciliu, rezoluția a fost lăsată de factorul poștal administratorului Asociației de Locatari, iar acesta i-a înmânat-o la data de 01 septembrie 2012. Cererea formulată de petent vizând repunerea în termenul de formulare a plângerii s-a constatat că este neîntemeiată. Dispozițiile legale în materie (art. 278 1 C. proc. pen.) nu reglementează în mod expres posibilitatea părții interesate de a formula o cerere privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii, așa cum este situația căilor ordinare de atac.

Actele și lucrările dosarului nu au susținut afirmațiile petentului în condițiile în care acesta nu a dovedit cu certitudine lipsa de la domiciliu în perioada 01 februarie 2012 -31 august 2012, iar comunicarea rezoluției s-a realizat prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului întrucât acesta nu a fost găsit (a se vedea dovada de comunicare aflată la fila 10). În condițiile în care comunicarea s-ar fi realizat prin intermediul administratorului Asociației de Locatari, ar fi existat această mențiune pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare. Revenind la momentul formulării plângerii de către petent, în condițiile în care a fost depusă la instanța de judecată la data de 04 septembrie 2012, cu depășirea termenului de 20 zile de la data comunicării rezoluției, respectiv 08 august 2012, s-a considerat că aceasta este tardivă.

Împotriva sentinței penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a declarat recurs petentul G.I., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 988/44/2012. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent G.I., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința penală nr. 187/F din 06 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.I. privind repunerea în termenul legal de formulare a plângerii. A respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul G.I., împotriva rezoluției 237/P/2012 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția din rezoluția atacată, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară în fața înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinței penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinței penale nr. 187/F din 06 decembrie 2012 a curții de Apel Galați - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2013.