ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatorul

M.I. a formulat în temeiul art. 317 C. proc. civ., contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 4234 din 30 octombrie 2012 a înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secția a ll-a Civilă pronunțată în dosarul nr. 45234/300/2010 al aceleiași

instanțe, solicitând obligarea Băncii Naționale a României la plata sumei de

384.944.696 RON, pentru stingerea obligațiilor de plată, arătând că fără temei

instanțele au respins emiterea titlului executoriu de încasare a creanțelor în

sumă de 384.944.696 Ron rezultată în urma lichidării judiciare a bunurilor de

grad mare de lichiditate a SC N. SRL Sibiu în dosarul nr. 3425/1997 al

Tribunalului Sibiu.

A

mai arătat că instanța nu a observat că prin încheierea din data de 8 iunie

2011 a Tribunalului Sibiu s-a admis cererea de scutire de plată a diferenței

taxei judiciare de timbru în dosarul nr. 45234/300/2010 al Tribunalului Sibiu.

Contestația

în anulare se va respinge pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Din

dezvoltarea motivelor contestației în anulare, înalta Curte constată că

motivele vizează aplicarea primei ipoteze a art. 318 C. proc. civ., respectiv

„când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale",

contestatorul criticând hotărârea atacată pentru neobservarea existenței la

dosar a unei încheieri de ședință prin care i s-a admis cererea privind

scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând

hotărârea atacată înalta Curte constată că în judecata recursului, reclamanta

SC N. SRL Sibiu nu a formulat nicio cerere de scutire de la plata taxei

judiciare de timbru, astfel că neexistând nicio încheiere de ședință care să

soluționeze o astfel de problemă, motivul invocat de contestatoare nu are

suport legal, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 318 C. proc. civ. în

primă ipoteză prevăzută de lege.

Înalta

Curte constată că dezvoltarea motivelor nu face posibilă reținerea vreunuia

dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de acest art. 317 C. proc.

civ., respectiv când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, sau când hotărârea

a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență astfel că cererea formulată în acest temei nu poate fi

primită.

În

acest context, pentru considerentele arătate, contestația în anulare se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr.

4234 din 30 octombrie 2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția a ll-a Civilă, în dosarul nr. 45234/300/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2013.