ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.F. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând Instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 10212 in 17 mai 2007, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 astfel cum a fost modificată și completată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma ocupației maghiare din 1940, familia sa fiind în imposibilitate de a supraviețui condițiilor de ocupație, împreună cu alte familii, s-au refugiat în martie 1941 în localitatea Zece Hotare, localitate care făcea parte din teritoriul României. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 151/CSA/2007 - P.I.
din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada unei persecuții etnice în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000. Astfel, dosarul reclamantei a făcut obiectul cauzei penale nr. 9971/P/2004 înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu nr. 582/P/2004, martorii M.M. și B.F. declarând în mod nereal în dosarele depuse în baza Legii nr. 189/2000, printre care se află și dosarul reclamantei, că au știință că persoanele respective au fost refugiate cât și de perioada refugiului, conturându-se elementele infracțiunii de tentativă de înșelăciune și fals în declarații. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamanta B.F., care a susținut, în esență, că în mod greșit Instanța a considerat că nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, întrucât în dosarul său, martorii M.M.
și B.F. nu au dat declarații false, dovadă că, ceilalți membri ai familiei sale sunt beneficiari ai sus - menționatului act normativ. A mai susținut că Instanța nu trebuia să-i respingă acțiunea ci să fi dispus ascultarea nemijlocită a martorilor M.M. și B.F. Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, mutându-se în altă localitate unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G.
nr. 127/2002. Acest act normativ (Legea nr. 189/2000) are un profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliu, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat. În cauză, deși prin Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd numiții Ș.G., M.M. și B.F. au fost scoși de sub urmărire penală și li s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, totuși, declarațiile martorilor M.M. și B.F., nu sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei, atâta timp cât înscrisurile depuse la filele 20 și respectiv 24 din dosar conțin date contradictorii. Astfel, din Extrasul emis de D.J.B.
a A.N. rezultă că numitul B.N., tatăl reclamantei, figurează în Registrul de evidență a refugiaților în timp ce din adresa din 29 august 2006 emisă de A.N. către I.P.J.B. rezultă că dimpotrivă numitul B.N. nu figurează în fișă. Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Cum în speță materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului cu înscrisuri și declarații autentificate ale martorilor și audierea acestora în Instanță, care să facă dovada deplină a persecuției etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de B.F. împotriva sentinței civile nr. 151/CA/2007 - P.I. din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.