ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2087/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 1922 din 6 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1164/112/2009, a fost respinsă cererea precizată de reclamanta SC R.C.B.E. SA, în contradictoriu, cu pârâtul O.A. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, ca urmare a admiterii cererii de strămutare Ia data de 6 iulie 2010, reclamanta SC R.C.B.E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.A. să se dispună angajarea răspunderii materiale a acestuia și obligarea la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă care ulterior a fost majorată la 125.509 RON, cu titlu de prejudiciu adus societății reclamante, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.C.B.E. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 104/A din 27 aprilie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.C.B.E. SA, reținând că nu s-a dovedit că, fapta pârâtului a determinat în mod exclusiv neprelungirea liniei de credit invocate și a dus Ia producerea prejudiciului cauzat reclamantei, motiv pentru care se constată că în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând totodată faptul că prelungirea liniei de credit nu era o obligație a băncii, ci o posibilitate lăsată la latitudinea acesteia, posibilitate care urma să se concretizeze în raport de analiza mai multor factori.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs la data de 4 iulie 2012 reclamanta SC R.C.B.E. SA Bistrița, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs reclamanta SC R.C.B.E. SA Bistrița a făcut o amplă descriere a situației de fapt, precizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea și susținerea acțiunii, indicând instanței de recurs, în mod generic, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de nelegalitate pe care și-a întemeiat calea de atac. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul l C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să Ie conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, Ia lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cu raportare strictă și limitativă Ia cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. În atare situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302 1 alin. (1) Iit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC. R.C.B.E. SA Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constata nulitatea recursului declarat de reclamar SC. R.C.B.E. SA Bistrița împotriva deciziei nr. 104/A din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.