ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2087/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1922 din

6 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 1164/112/2009, a fost respinsă cererea precizată de

reclamanta SC R.C.B.E. SA, în contradictoriu, cu pârâtul O.A.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, ca urmare a admiterii cererii de strămutare Ia data de 6

iulie 2010, reclamanta SC R.C.B.E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O.A.

să se dispună angajarea răspunderii materiale a acestuia și obligarea la plata sumei

de 100.000 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă care ulterior a fost majorată la 125.509

RON, cu titlu de prejudiciu adus societății reclamante, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC R.C.B.E. SA, criticând soluția pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel

Timișoara, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 104/A din 27 aprilie 2012 a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.C.B.E. SA, reținând că nu s-a dovedit

că,

fapta pârâtului a determinat în mod exclusiv neprelungirea liniei

de credit invocate și a dus Ia producerea prejudiciului cauzat reclamantei, motiv

pentru care se constată că în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins

acțiunea reclamantei, reținând totodată faptul că prelungirea liniei de credit nu

era o obligație a băncii, ci o posibilitate lăsată la latitudinea acesteia, posibilitate

care urma să se concretizeze în raport de analiza mai multor factori.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs la data de 4 iulie 2012 reclamanta SC

R.C.B.E. SA Bistrița, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele

de recurs reclamanta SC R.C.B.E. SA Bistrița a făcut o amplă descriere a situației

de fapt, precizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea și susținerea

acțiunii, indicând instanței de recurs, în mod generic, dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., ca motive de nelegalitate pe care și-a întemeiat calea

de atac.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului,

potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție

asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul, potrivit

Titlului V, Capitolul l C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă,

care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens,

art. 302

1

C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie

să Ie conțină cererea de recurs.

Printre aceste

mențiuni, Ia lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă

sub sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază

cu raportare strictă și limitativă Ia cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din cuprinsul

cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de

recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face

obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație,

Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302

1

alin. (1) Iit. c)

C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC. R.C.B.E.

SA Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constata nulitatea

recursului declarat de reclamar SC. R.C.B.E. SA Bistrița împotriva deciziei nr.

104/A din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.