ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2016

Decizia nr. 1021/2016

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub număr de Dosar nr. x/30/2011, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL și SC C. SRL, a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 10.000.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin fapta culpabilă a pârâtei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul din 26 noiembrie 2008 și actul adițional din 30 iunie 2009 încheiate cu pârâta SC B. SRL și prin contractul din 4 iunie 2008 și actul adițional din 30 septembrie 2009, încheiate cu pârâta SC C. SRL, contracte ajunse la termen, raportat la culpa pârâtelor în îndeplinirea obligațiilor contractuale pendinte de termenele de finalizare și pentru a putea da eficiență convențiilor, precum și pentru prevenirea unor pagube foarte mari, iminente, ce nu s-ar putea repara, ca urmare a refuzului pârâtelor de a prelungi termenele contractuale, cu scopul realizării obiectului contractelor și al finalizării planului de afaceri al reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 104/PI din 13 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului București și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de Dosar nr. x/3/2012.

Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 20137 din 20 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, Tribunalul București a anulat cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta SSC A. SRL, ca netimbrată, a respins cererea de chemare în garanție privind pe chemații în garanție SC D. SRL, SC E. SRL și SC F. SA prin Lichidator Judiciar SC G. SPRL, ca lipsită de interes. A respins cererea de intervenție formulată de SC E. SRL, ca lipsită de interes.

A disjuns cererea reconvențională formulată de SC C. SRL, în contradictoriu cu SSC A. SRL și a dispus formarea unui dosar separat.

Prin Decizia nr. 163 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 20137 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, a fost anulată în parte sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe sub aspectul cererii principale, a cererii de chemare în garanție și a cererii de intervenție accesorie, reținându-se că instanța nu poate anula cererea ca netimbrată. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului formulat de pârâta SC B. SRL.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub număr de Dosar nr. x/3/2014.

Prin sentința civilă nr. 1770 din 08 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul București a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată pentru cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SSC A. SRL în contradictoriu cu parata SC B. SRL și chematele în garanție SC D. SRL - prin administrator judiciar SC I. SPRL, SC E. SRL si SC F. SA - prin lichidator judiciar SC G. SPRL, către Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Întrucât excepția necompetenței generale viza doar una dintre pârâte, respectiv pârâta SC B. SRL, prin încheierea din 08 aprilie 2015, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL și formarea unui dosar separat, Dosarul nr. x/3/2015, în care, la aceeași dată, instanța a procedat la analizarea excepției prematurității.

Verificând excepția, Tribunalul București a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 euro, în echivalent lei cu titlu de despăgubiri civile contractuale și că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere.

Prin sentința civilă nr. 1790 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost admisă excepția prematurității acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL și a fost respinsă ca prematură cererea formulată de reclamanta SSC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SSC A. SRL a declarat apel, fără a motiva calea de atac.

Prin Decizia civilă nr. 1640/A din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata SC C. SRL.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, verificând apelul prin luarea în considerare a motivelor invocate la prima instanță, a constatat că nici în dosarul de fond și nici în apel nu există dovezi privind îndeplinirea procedurii de concilierea directă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai reținut că, în primă instanță, reclamanta nu a invocat nici alte împrejurări care ar putea fi luate în discuție ca probe ale îndeplinirii procedurii arătate.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta SC A. SRL prin administrator special H. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei apelate, în sensul admiterii apelului, cu consecința anulării sentinței apelate și a trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea evocării fondului.

În argumentarea recursului, susține, în esență, că pârâta SC C. SRL, deși a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, motivat de neîndeplinirea procedurii prealabile, nu a invocat și nu a dovedit faptul că a suferit un prejudiciu generat de chemarea sa în judecată fără a se fi urmat în prealabil încercarea de soluționare amiabilă a litigiului conform art. 720

1

C. proc. civ.

Dată fiind și vechimea litigiului, recurenta apreciază că sancțiunea respingerii acțiunii ca prematură, este excesivă și nelegală, iar decizia recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Nu în ultimul rând, consideră că instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, dat fiind că prematuritatea presupune că dreptul dedus judecății nu ar fi actual la data sesizării instanței, fiind supus unui termen sau unei condiții, ceea ce nu se verifică în speța de față, la momentul promovării acțiunii, dreptul dedus judecății fiind născut și actual.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 308 C. proc. civ., intimata-pârâtă SC C. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special H. al recurentei solicitând, în principal, admiterea excepției invocate și, în consecință, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate de recurenta SC A. SRL prin Administrator special H., în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările formulate de intimata SC C. SRL București prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care succed:

Problema de drept o reprezintă, în cauză, aplicarea prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Față de multitudinea de probleme pe care o ridică aplicarea art. 720

1

C. proc. civ., este importantă interpretarea corectă a dispozițiilor acestuia, cât mai apropiată de voința legiuitorului.

În interpretarea acestui articol, opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că scopul art. 720

1

C. proc. civ. este de a simplifica și degreva judecățile cu obiect pretenții bănești, iar această interpretare este în deplin acord cu opinia Curții Constituționale care a reținut că art. 720

1

instituie o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții ale reclamantului fără implicarea autorității judecătorești competente.

Prin instituirea procedurii concilierii prealabile legiuitorul a urmărit soluționarea rapidă a neînțelegerilor dintre comercianți fără a apela la procedura judiciară mai complexă și mai lentă și degrevarea activității instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 720

1

C. proc. civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Este adevărat că procedura concilierii prealabile nu trebuie realizată ca simplă formalitate, ci cu scopul încercării efective de soluționare a unei dispute legale pe cale amiabilă, însă, este de necontestat că, tot așa, excepția lipsei procedurii concilierii prealabile nu poate fi invocată în mod formal, pentru neîndeplinirea unei simple formalități, ci doar în raport de posibilitatea efectivă de soluționare amiabilă a litigiului și de o eventuală vătămare produsă prin inexistența acestei posibilități.

Or, posibilitatea soluționării amiabile a litigiului a existat în tot timpul scurs de la data sesizării instanței de judecată (Tribunalului Timiș) și până la data invocării excepției în discuție.

In considerarea principiilor certitudinii, al siguranței juridice ce impune respectarea practicii judiciare unitare stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție se reține și faptul că aceasta a decis în sensul că, nerespectarea unora dintre prevederile art. 720

1

C. proc. civ. nu atrage automat nulitatea procedurii prealabile decât în condițiile probării vătămării.

În speță, referitor strict la o pretinsă vătămare, pârâta nu a dovedit nicicând o astfel de vătămare produsă fie prin pretinsa neefectuare a procedurii, fie prin efectuarea acesteia ulterior introducerii cererii introductive.

Pârâta nu invocă excepția lipsei concilierii directe pentru a contracara acțiunea reclamantei, în sensul că ar înțelege să rezolve litigiul pe cale amiabilă, ci încearcă a denatura scopul prevederilor de la finalitatea urmărită de legiuitor.

Scopul concilierii prealabile vizează preîntâmpinarea unui litigiu între părți, al evitării unor costuri suplimentare constând în cheltuieli de judecată, odată declarat procesul pârâta având posibilitatea achiesării la pretențiile reclamantei în condițiile art. 275 C. proc. civ. sau al soluționării pe cale amiabilă a litigiului oricând în cursul judecății.

Astfel, posibilitatea soluționării amiabile a litigiului a existat în tot timpul scurs de la data sesizării instanței de judecată, or, pârâta nu și-a manifestat intenția de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, ci mai mult, și-a manifestat în mod expres intenția de a nu soluționa litigiul pe cale amiabilă, mai ales atunci când a înțeles să reitereze pe tot parcursul litigiului susținerile, care în opinia sa, ar fi impus admiterea excepției lipsei procedurii prealabile a concilierii.

În considerarea atitudinii reclamantei, care, față de apărările formulate pe fondul cauzei de către pârâtă, nu a renunțat la acțiune, rezultând că părțile se situează pe poziții ireconciliabile, Înalta Curte apreciază că soluționarea amiabilă a litigiului, în mod evident, nu este posibilă.

Așa fiind, se poate lesne observa că oricum un asemenea demers ar fi fost inutil și nu ar fi putut să asigure finalitatea urmărită de legiuitor, iar o soluționare amiabilă, deși posibilă de principiu în tot acest răstimp, s-a dovedit imposibil de realizat în concret.

În aceste condiții, opunerea unei excepții vizând lipsa concilierii directe, întemeiată pe dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., cu scopul evident de a întârzia acționarea în instanță, constituie un abuz procesual.

Textul legal menționat nu poate fi aplicat rigid, efectuarea procedurii de conciliere prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. nu este o cerință imperativă a legii, textul de lege neavând precizată vreo sancțiune în acest sens, iar acțiunea nefiind în toate cazurile sancționată cu respingerea cererii de chemare în judecată.

Nu există în speță nicio rațiune rezonabilă pentru a se reține că este imperios necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii de vreme ce părțile și-au făcut deja cunoscute pretențiile una alteia, și-au exprimat punctele de vedere cu privire la acestea pe parcursul derulării procesului.

A admite în sens contrar, înseamnă a abandona litigiul, a forța părțile să urmeze o procedură necontencioasă extraprocesuală fără nicio finalitate practică cu importante consecințe însă pe terenul asigurării echității procedurii și a respectării termenului rezonabil de soluționare a pricinilor.

Așa fiind, în speță, apărarea întemeiată pe nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. este formală și are drept scop unic paralizarea dreptului de creanță al reclamantei prin prescripție, ambele instanțe apreciind în mod greșit că acțiunea reclamantei este prematură.

Soluția instanțelor de fond este extrem de drastică pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în situațiile anterior descrise și nu are nicio înrâurire asupra ordinii de drept procesual, care să facă de plano rejectabil demersul judiciar, instanțele dând o interpretare excesiv de rigidă prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Așa fiind, cum procedura prealabilă instituită de art. 720

1

C. proc. civ. are ca obiect o eventuală rezolvare amiabilă a litigiului, neavând un caracter jurisdicțional, în speță soluția respingerii ca prematură a cererii nu este oportună, acesta deoarece, astfel cum s-a arătat anterior, odată primită cererea și exprimată poziția de nerecunoaștere a pretențiilor de către pârâtă, scopul reglementării art. 720

1

C. proc. civ., de soluționare cu celeritate a cauzei și de degrevare a volumului de activitate al instanței este evident că nu mai poate fi realizat prin trimiterea părților să-și rezolve amiabil litigiul.

În consecință, pentru toate considerentele reținute, în raport de circumstanțele concrete ale speței de față, având în vedere că litigiul a fost soluționat pe excepție fără a se intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, cu aplicarea art. 312 C. proc. civ. și a art. 297 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată), va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta SC A. SRL prin Administrator special H. împotriva Deciziei civile nr. 1640/A din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2016.