ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4469/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 810/PI din 01 aprilie 2011

pronunțată de

Tribunalul

Timiș în dosarul nr. 2541/30/2009 a fost admisă în parte

cererea formulată de reclamanta C.

R.G.B. SRL în insolvență, prin administrator judiciar Cabinet Individual de

Insolvență P.E., în contradictoriu cu pârâta SC E.I. SRL Timișoara, fiind

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.946,04 lei, parte din

factura din 28 noiembrie 2008 și dobânda legală aferentă acesteia de la data

scadenței,

28 noiembrie 2008

până la data

plății efective.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC C. R.G.B. SRL Timișoara,

solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și

admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, prin obligarea pârâtei, în

principal, la plata sumei de 134.662,56 lei, iar în subsidiar la plata sumei de

116.695,1 lei.

Curtea de Apel Timișoara - secția comercială,

prin decizia civilă nr. 243 din 10 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul

reclamantei SC C. R.G.B. SRL prin administrator judiciar C.L.I. P.E.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, reclamanta SC C. R.G.B. SRL prin administrator judiciar C.L.I. P.E. a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea

deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea

deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Motivele de recurs ale reclamantei SC C.

R.G.B. SRL prin administrator judiciar C.L.I. P.E. au fost întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., făcând o amplă descriere a

situației de fapt, însă rară a dezvolta, motivele de nelegalitate pe care și-a

întemeiat calea de atac.

La termenul de dezbateri în fond,

înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit

dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia

a rămas în pronunțare.

Potrivit textului de lege mai sus

evocat, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității

dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare

strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările

dosarului, înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerințele legale,

prevăzute de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia cererea

de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, dezvoltarea

motivelor de fapt și de

drept

pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile

de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct.

1 - 9 C. proc. civ.

Ori, criticile

aduse hotărârii nu se subsumează niciunuia dintre aceste motive, recursul fiind

o cale extraordinară de atac care vizează

analizarea

încălcării legii și nicidecum nu presupune reanalizarea probelor, deoarece nu

are loc o judecare a fondului, ci a hotărârii pronunțate.

Așa fiind, dându-se eficiență textului

de lege mai sus invocat,

înalta Curte va

constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC

C. R.G.B. SRL

prin administrator judiciar C.L.I. P.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată

de reclamanta SC

C. R.G.B.

SRL prin administrator judiciar C.L.I. P.E. împotriva deciziei civile nr. 243

din 10

noiembrie

2011

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie 2012