ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3588/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamanții M.I. și I.M.M. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții D.G.F.P. Constanța - Biroul de Control, D.G.F.P. Constanța -

Compartimentul de Soluționare Contestații Control, Comuna G. prin primar și

Primarul Comunei G., admiterea contestației formulate împotriva procesului

verbal de inspecție din 23 martie 2010 încheiat de D.G.F.P. Constanța - Biroul

de Control și a deciziei nr. 9 din 10 mai 2010 emisă de D.G.F.P. Constanța - Compartimentul

de Soluționare Contestații Control, reținerea spre soluționare a contestației

formulate pe calea procedurii prealabile și anularea actelor atacate ca

netemeinice și nelegale.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au expus situația de fapt potrivit căreia, în perioada 19

august 2009 - 27 noiembrie 2009, a fost efectuată o inspecție la Primăria G.

vizând perioada 2005-2008 și finalizată prin procesul verbal de inspecție din

27 noiembrie 2009, împotriva căruia au formulat contestație.

Prin decizia nr. 7 din

05 februarie 2010, au mai arătat reclamanții, D.G.F.P. Constanța, a admis contestația

și a dispus reverificarea cu privire la achiziția de carburanți, achiziția de servicii

de consultanță pentru ISO 9001/2000 și achiziția unui buldoescavator și a fost respinsă

cu privire la motivele procedurale invocate și cu privire la alocarea de fonduri

către unitatea de cult din comună.

Potrivit procesul verbal

de inspecție din 23 martie 2010, încheiat la finalizarea reverificării, au fost

stabilite anumite măsuri în sarcina Comunei G. și a reprezentantului său legal,

primarul I.G., precum și a reclamanților în calitate de primar și contabil, pe timpul

perioadei verificate, iar prin decizia nr. 9 din 10 mai 2010 2010 s-a dispus suspendarea

soluționării contestației formulate împotriva procesul verbal menționat, până la

finalizarea laturii penale.

Reclamanții au invocat

nelegalitatea măsurii suspendării, susținând faptul că nu a fost stabilit definitiv

că s-a produs un prejudiciu fondurilor publice și nici nu s-a dispus începerea urmăririi

penale pentru o infracțiune care să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce urmează a se da.

Prin sentința civilă

nr. 352/CA din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către

reclamanții M.I. și I.M.M., în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Constanța - Biroul

de Control, D.G.F.P. Constanța - Compartimentul de Soluționare Contestații Control,

Comuna G. prin primar și Primarul Comunei G., a anulat decizia nr. 9 din 10 mai

2010 a D.G.F.P. Constanța - Compartimentul de Soluționare Contestații Control, de

suspendare a soluționării contestației reclamanților și a obligat pârâta la soluționarea

contestației reclamanților.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru ca organul învestit

cu soluționarea contestației formulate împotriva procesului verbal din 20 aprilie

2010 să dispună „suspendarea contestației depuse de reclamanți până la finalizarea

laturii penale, procedura urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat

suspendarea”.

Curtea, analizând conținutul

procesului verbal din 2010, a constatat faptul că au fost stabilite măsuri de recuperare

a prejudiciilor reținute, săvârșirea vreunei infracțiuni, odată constatată, neurmând

a avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează a se da în procedura

administrativă.

Împotriva sentinței

nr. 352/CA din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, considerată nelegală și

netemeinică, au declarat recurs în termenul legal pârâtele D.G.F.P. Constanța -

Biroul de Control și D.G.F.P. Constanța - Compartimentul de Soluționare Contestații

Control.

În motivarea recursului,

pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Actele administrative

contestate au fost întocmite în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 119/1999, iar nu

în temeiul C. proc. fisc., așa cum a reținut în mod eronat instanța de fond, astfel

că în speță sunt incidente dispozițiile art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/2009, articol

de lege derogativ de la norma generală de drept - C. proc. civ..

Astfel, în temeiul acestui

articol de lege și în temeiul Regulamentului de organizare și funcționare, D.G.F.P.

Constanța a elaborat norma internă care la Capitolul P.3, pct. 2 dispune asupra

soluționării unor astfel de contestații în sensul că organul de soluționare a contestației

poate suspenda soluționarea acesteia dacă s-a formulat plângere și dacă soluția

instanței penale are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată.

Or, în speță, s-a formulat

plângere penală și, mai mult, chiar organele de cercetare penală au solicitat controlul

ce face obiectul prezentei contestații.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

2

din

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele

expuse în continuare:

Actele administrativ-fiscale

contestate în prezenta cauză au fost întocmite de către D.G.F.P. Constanța, în baza

prevederilor O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Recurenta D.G.F.P. Constanța

susține că suspendarea soluționării contestației administrative are ca bază legală

prevederile art. 22 pct. 8 din actul normativ mai sus citat, normă derogatorie de

la prevederile atât ale C. proc. fisc., O.G. nr. 92/2003, cât și ale C. proc.

civ..

Textul legal invocat de

către recurentă, are următorul conținut:

„

În cazul

în care în urma inspecției efectuate se constată abateri de la legalitate care au

produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi

proces-verbal de inspecție. Împotriva procesului-verbal de inspecție se poate formula

contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării acestuia. Contestația

se va depune la structura care a efectuat inspecția. Contestațiile vor fi soluționate

prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării.

Decizia este definitivă. Dacă prin soluționare contestația a fost respinsă, procesul-verbal

de inspecție devine titlu executoriu și va fi transmis spre executare organului

fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Împotriva deciziei

se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia,

conform

Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990

, cu modificările ulterioare,

la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul”.

Examinând prevederile

art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/1999, Înalta Curte constată că acestea nu conțin

nici o dispoziție referitoare la contestarea actelor administrative în procedură

prealabilă, derogatorie de la prevederile C. proc. fisc., astfel că suspendarea

soluționării contestațiilor poate fi dispusă de către organele fiscale doar în temeiul

art. 214 alin. (1) C. proc. fisc., cu observarea strictă a cerințelor din acest

text legal, ce trebuie îndeplinite pentru a se lua o astfel de măsură.

Rezultă așadar că prima

instanță a pronunțat o soluție legală reținând, pe de o parte, că temeiul suspendării

soluționării contestației nu îl poate reprezenta decât art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc., iar pe de altă parte, că exigențele legale ale normei precitate nu au fost

satisfăcute deoarece nu organul fiscal care a efectuat controlul a sesizat organele

de urmărire penală, iar între infracțiunea reclamată și litigiul fiscal nu există

o legătură în sensul arătat în art. 214 alin. (1), în condițiile în care aspectele

sesizate nu sunt de natură fiscală.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Constanța

în numele structurilor Biroul de Control și Compartimentul de Soluționare Contestații

Control împotriva sentinței civile nr. 352/CA din 15 octombrie 2010 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.