ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3539/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC P. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă. Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat și calcularea tarifului de monitorizare datorat de la încetarea calității de furnizor de servicii de comunicații electronice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 mai 2009 a notificat pârâta că încetează calitatea sa de furnizor de servicii de comunicații electronice și a transmis o parte din documentele necesare, iar la data 10 septembrie 2009 pârâta a comunicat reclamantei faptul că a fost depășit termenul legal de transmitere a documentelor necesare pentru calculul tarifelor de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor, drept pentru care a fost emisă Decizia nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009 A mai arătat reclamanta că O.U.G. nr. 79/2002 nu prevede niciun termen limită de comunicare a documentelor, pe cale de consecință, pârâta trebuia să solicite SC P. SRL plata tarifului de monitorizare ca și cum calitatea de furnizor de servicii de comunicații electronice nu ar fi încetat.

Prin întâmpinare pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2612 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că din analiza dispozițiilor O.U.G.

nr. 79/2002 și a art. 8 alin. (4) din Decizia nr. 2892/2007 privind procedura de determinare a anumitor obligații financiare ale furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice și ale furnizorilor de rețele sau servicii poștale către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, rezultă că furnizorii care au optat pentru plata tarifului de monitorizare în funcție de altă bază de calcul decât cifra de afaceri, au obligația de a plăti tariful datorat la încetarea calității, tarif ce trebuie stabilit pe baza unor documente din care să reiasă veniturile obținute din activități de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice și/sau servicii poștale.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că actele normative analizate prevăd, în pofida celor susținute de reclamantă, termenul în care se depun documentele pe baza cărora se stabilește tariful, respectiv odată cu cererea de renunțare. Concluzionând, instanța de fond a constatat că netrasmiterea documentelor necesare pentru determinarea tarifelor concomitent cu cererea renunțare, are drept consecință stabilirea tarifului în funcție de cifra de afaceri, astfel că pârâta a calculat, în mod corect tariful datorat, pe baza cifrei de afaceri. Recursul declarat de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 299 și urm. C. proc.

civ.. Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, prin reluarea motivelor de nelegalitate pentru care a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009, emisă de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, și obligarea acestei autorității să calculeze tariful de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor de servicii de comunicații electronice având în vedere doar veniturile obținute din activități de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice și nu raportat la întreaga cifră de afaceri.

Astfel la data de 15 mai 2009 in calitate de furnizor de relele/servicii de comunicații electronice, a notificat Autoritatea Naționala pentru Administrare și Reglementare în Comunicații asupra faptului că încetează calitatea de furnizor de relele și o data cu cererea de renunțare la calitatea de furnizor de rețele a transmis către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și o parte din documentele a căror comunicare este necesară la încetarea calității furnizor. Susține că intimata-pârâtă i-a adus la cunoștință ce documente trebuie să depună atât în vederea stabilirii tarifului de monitorizare la încetarea calității de furnizor de servicii/rețele de comunicații electronice, cât și documentele necesare pentru luarea în calcul la stabilirea acestui tarif a veniturilor efective obținute din activitatea de furnizare de servicii și/sau rețele de comunicații electronice.

Cu privire la existența unui termen de depunere a documentelor menționează că O.U.G. nr. 79/2002 nu prevede nici un termen limită de comunicare a documentelor, ci doar că, până la data transmiterii acestora, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, va stabili în sarcina celui căruia îi încetează calitatea de furnizor de servicii, obligația de plată a tarifului de monitorizare anual, ca și cum nuar fi încetat calitatea de furnizor. Apreciază totodată că din moment ce autoritatea intimată ia solicitat să depună anumite documente „după expirarea termenului de depunere”, s-a acordat în mod expres o prelungire a termenului prevăzut de O.U.G. nr. 79/2002.

Cum prin decizia contestată (TC/3339 din 10 septembrie 2009) i s-a stabilit tariful calculat la cifra de afaceri - fără a se lua în considerare opțiunea manifestată de a determina tariful în funcție de veniturile rezultate din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice - în mod evident ea este nelegală. 4.Apărarea intimatei. Prin întâmpinarea formulată, în temeiul art. 115 și urm. C. proc. civ.

intimata Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției curții de apel prin care s-a reținut că Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a determinat în mod corect tariful de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice în funcție de cifra de afaceri cumulată a recurentei (cea realizată în anul anterior în care a avut calitatea de furnizor - 2008, cât și în lunile în care a avut această calitate din cursul anului în care a avut loc încetarea acestei calități - ianuarie-aprilie 2009), iar nu în funcție de veniturile acesteia obținute din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice, având în vedere că SC P. SRL nu a comunicat documentele necesare în condițiile reglementate de dispozițiile art. 48 5 din O.U.G.

nr. 79/2002 și art. 8 alin. (4) din Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 12 alin. (5) din O.U.G.

nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații cu controlul de legalitate al Deciziei președintelui Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009, comunicată recurentei la data de 14 septembrie 2009, prin care SC P. SRL a fost obligată la plata tarifului de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice, în cuantum de 26.253 RON. Soluția primei instanțe de respingere a contestației împotriva Deciziei nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009 emis de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate.

Astfel, potrivit art. art. 48 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2002, (1) la încetarea calității de furnizor, indiferent de forma acesteia, orice furnizor are obligația de a achita un tarif de 1 monitorizare stabilit astfel: a) în cazul în care încetarea calității de furnizor are loc înainte de determinarea tarifului de monitorizare anual potrivit art. 48 2 alin. (2) ( cum este cazul SC P. SRL n.ns.), furnizorul datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul stabilit de A.N.R.C. în condițiile art. 48 1 alin. (4) pentru anul anterior și cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care acesta a avut calitatea de furnizor,cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea.

(...) (2) Persoanele care datorează tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) au obligația de a transmite A.N.R.C., odată cu încetarea calității de furnizor, o situație privind cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care a avut calitatea de furnizor, cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea sau, respectiv, privind cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea, în condițiile stabilite de A.N.R.C.". Totodată și în Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007 la art. 8 alin. (2) s-a prevăzut că transmiterea către A.N.R.C.T.I.

a documentelor prevăzute la alin. (1) se realizează de către furnizor odată cu cererea de renunțare la dreptul de a furniza toate tipurile de rețele sau servicii de comunicații electronice ori de servicii poștale pentru care a fost autorizat . În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că recurenta-reclamantă avea obligația ca, în vederea determinării tarifului de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice, odată cu cererea de renunțare formulată la data de 15 mai 2009, să depună documentele menționate în decizie iar sancțiunea așa cum arată intimata prin întâmpinare care intervine în cazul în care furnizorul care își încetează activitatea și nu depune formularele prevăzute de Decizia președintelui A.N.R.C.T.I.

nr. 2892/2007, aceasta este faptul că, la determinarea obligațiilor financiare de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, va fi avută în vedere cifra de afaceri, iar nu veniturile din activitatea de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice. Astfel deși recurenta-reclamantă și-a exprimat anterior opțiunea privind calcularea tarifului de monitorizare în funcție de veniturile obținute din furnizarea de rețele/servicii de comunicații electronice această opțiune nu produce efecte juridice în lipsa celorlalte două formulare prevăzute în Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007 respectiv Anexa nr. 2 - Declarația și Anexa nr. 3 - Centralizatorul.

În raport de prevederile normative invocate sunt lipsite de relevanță juridică aspectele arătate de recurenta-reclamantă privind solicitarea documentelor ulterior depunerii cererii de renunțare din 15 mai 2009, termenul de predare fiind deja depășit și totodată nu pot constitui motive de nulitate a actului administrativ contestat sau apreciate ca un abuz de drept din partea autorității pârâte. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse la II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL București împotriva sentinței nr. 2612 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.