ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3539/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC P. SRL București a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare

în Comunicații, să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. TC/3339 din 10

septembrie 2009 emisă de pârâtă.

Prin aceeași cerere, reclamanta

a solicitat și calcularea tarifului de monitorizare datorat de la încetarea calității

de furnizor de servicii de comunicații electronice.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 15 mai 2009 a notificat pârâta că încetează calitatea

sa de furnizor de servicii de comunicații electronice și a transmis o parte din

documentele necesare, iar la data 10 septembrie 2009 pârâta a comunicat reclamantei

faptul că a fost depășit termenul legal de transmitere a documentelor necesare pentru

calculul tarifelor de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor, drept

pentru care a fost emisă Decizia nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009

A mai arătat reclamanta

că O.U.G. nr. 79/2002 nu prevede niciun termen limită de comunicare a documentelor,

pe cale de consecință, pârâta trebuia să solicite SC P. SRL plata tarifului de monitorizare

ca și cum calitatea de furnizor de servicii de comunicații electronice nu ar fi

încetat.

Prin întâmpinare pârâta

Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

apel

Prin sentința nr. 2612

din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare

și Reglementare în Comunicații, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență că din analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 79/2002

și a art. 8 alin. (4) din Decizia nr. 2892/2007 privind procedura de determinare

a anumitor obligații financiare ale furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații

electronice și ale furnizorilor de rețele sau servicii poștale către Autoritatea

Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, rezultă că furnizorii

care au optat pentru plata tarifului de monitorizare în funcție de altă bază de

calcul decât cifra de afaceri, au obligația de a plăti tariful datorat la încetarea

calității, tarif ce trebuie stabilit pe baza unor documente din care să reiasă veniturile

obținute din activități de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice

și/sau servicii poștale.

Prin urmare, instanța

de fond a reținut că actele normative analizate prevăd, în pofida celor susținute

de reclamantă, termenul în care se depun documentele pe baza cărora se stabilește

tariful, respectiv odată cu cererea de renunțare.

Concluzionând, instanța

de fond a constatat că netrasmiterea documentelor necesare pentru determinarea tarifelor

concomitent cu cererea renunțare, are drept consecință stabilirea tarifului în funcție

de cifra de afaceri, astfel că pârâta a calculat, în mod corect tariful datorat,

pe baza cifrei de afaceri.

Recursul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs reclamanta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ..

Recurenta-reclamantă solicită

admiterea recursului modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii

de chemare în judecată, prin reluarea motivelor de nelegalitate pentru care a solicitat

constatarea nulității absolute a Deciziei nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009, emisă

de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, și

obligarea acestei autorității să calculeze tariful de monitorizare datorat la încetarea

calității de furnizor de servicii de comunicații electronice având în vedere doar

veniturile obținute din activități de furnizare de rețele sau servicii de comunicații

electronice și nu raportat la întreaga cifră de afaceri.

Astfel la data de 15

mai 2009

in

calitate de furnizor de relele/servicii de comunicații electronice, a notificat

Autoritatea Naționala pentru Administrare și Reglementare în Comunicații asupra

faptului că încetează calitatea de furnizor de relele și o data cu cererea de renunțare

la calitatea de furnizor de rețele a transmis către Autoritatea Națională

pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și o parte din documentele a

căror comunicare este necesară la încetarea calității furnizor. Susține că intimata-pârâtă

i-a adus la cunoștință ce documente trebuie să depună atât în vederea stabilirii

tarifului de monitorizare la încetarea calității de furnizor de servicii/rețele

de comunicații electronice, cât și documentele necesare pentru luarea în calcul

la stabilirea acestui tarif a veniturilor efective obținute din activitatea de furnizare

de servicii și/sau rețele de comunicații electronice.

Cu privire la existența

unui termen de depunere a documentelor menționează că O.U.G. nr. 79/2002 nu prevede

nici un termen limită de comunicare a documentelor, ci doar că, până la data transmiterii

acestora, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în

Comunicații, va stabili în sarcina celui căruia îi încetează calitatea de furnizor

de servicii, obligația de plată a tarifului de monitorizare anual, ca și cum nuar

fi încetat calitatea de furnizor.

Apreciază totodată că

din moment ce autoritatea intimată ia solicitat să depună anumite documente „după

expirarea termenului de depunere”, s-a acordat în mod expres o prelungire a termenului

prevăzut de O.U.G. nr. 79/2002.

Cum prin decizia contestată

(TC/3339 din 10 septembrie 2009) i s-a stabilit tariful calculat la cifra de afaceri

- fără a se lua în considerare opțiunea manifestată de a determina tariful în funcție

de veniturile rezultate din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice

- în mod evident ea este nelegală.

4.Apărarea intimatei.

Prin întâmpinarea formulată,

în temeiul art. 115 și urm. C. proc. civ. intimata

Autoritatea Națională

pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției curții de apel prin

care s-a reținut că Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare

în Comunicații a determinat în mod corect tariful de monitorizare datorat la încetarea

calității de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice în funcție de

cifra de afaceri cumulată a recurentei (cea realizată în anul anterior în care a

avut calitatea de furnizor - 2008, cât și în lunile în care a avut această calitate

din cursul anului în care a avut loc încetarea acestei calități - ianuarie-aprilie

2009), iar nu în funcție de veniturile acesteia obținute din furnizarea de rețele

sau servicii de comunicații electronice, având în vedere că SC P. SRL nu a comunicat

documentele necesare în condițiile reglementate de dispozițiile art. 48

5

din O.U.G. nr. 79/2002 și art. 8 alin. (4) din Decizia președintelui A.N.R.C.T.I.

nr. 2892/2007.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei, precum și

sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante.

Recurenta-reclamantă a

investit instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr.

22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare

în Comunicații cu controlul de legalitate al Deciziei președintelui Autorității

Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații nr. TC/3339 din 10

septembrie 2009, comunicată recurentei la data de 14 septembrie 2009, prin care

SC P. SRL a fost obligată la plata tarifului de monitorizare datorat la încetarea

calității de furnizor de rețele/servicii de comunicații electronice, în cuantum

de 26.253 RON.

Soluția primei instanțe

de respingere a contestației împotriva Deciziei nr. TC/3339 din 10 septembrie 2009

emis de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în

Comunicații, este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate.

Astfel, potrivit art.

art. 48

3

alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2002, (1) la

încetarea calității de furnizor, indiferent de forma acesteia, orice furnizor are

obligația de a achita un tarif de 1 monitorizare stabilit astfel:

a) în cazul în care încetarea

calității de furnizor are loc înainte de determinarea tarifului de monitorizare

anual potrivit art. 48

2

alin. (2) (

cum este cazul SC P. SRL n.ns.), furnizorul

datorează un tarif de monitorizare ce reprezintă produsul dintre procentul stabilit

de A.N.R.C. în condițiile art. 48

1

alin. (4) pentru anul anterior și

cifra de afaceri realizată în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care

acesta a avut calitatea de furnizor,cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile

în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are loc încetarea.

(...)

(2) Persoanele care datorează

tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) au obligația de a transmite A.N.R.C.,

odată cu încetarea calității de furnizor, o situație privind cifra de afaceri realizată

în anul anterior sau în lunile din anul anterior în care a avut calitatea de furnizor,

cumulată cu cifra de afaceri realizată în lunile în care a avut această calitate

din anul în cursul căruia are loc încetarea sau, respectiv, privind cifra de afaceri

realizată în lunile în care a avut această calitate din anul în cursul căruia are

loc încetarea, în condițiile stabilite de A.N.R.C.".

Totodată și în Decizia

președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007 la art. 8 alin. (2) s-a prevăzut că transmiterea

către A.N.R.C.T.I. a documentelor prevăzute la alin. (1) se realizează de către

furnizor odată cu cererea de renunțare la dreptul de a furniza toate tipurile de

rețele sau servicii de comunicații electronice ori de servicii poștale pentru care

a fost autorizat

.

În consecință, în mod

corect a reținut prima instanță că recurenta-reclamantă avea obligația ca, în vederea

determinării tarifului de monitorizare datorat la încetarea calității de furnizor

de rețele/servicii de comunicații electronice, odată cu cererea de renunțare formulată

la data de 15 mai 2009, să depună documentele menționate în decizie iar sancțiunea

așa cum arată intimata prin întâmpinare care intervine în cazul în care furnizorul

care își încetează activitatea și nu depune formularele prevăzute de Decizia președintelui

A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007, aceasta este faptul că, la determinarea obligațiilor

financiare de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare

în Comunicații, va fi avută în vedere cifra de afaceri, iar nu veniturile din activitatea

de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice.

Astfel deși recurenta-reclamantă

și-a exprimat anterior opțiunea privind calcularea tarifului de monitorizare în

funcție de veniturile obținute din furnizarea de rețele/servicii de comunicații

electronice această opțiune nu produce efecte juridice în lipsa celorlalte două

formulare prevăzute în Decizia președintelui A.N.R.C.T.I. nr. 2892/2007 respectiv

Anexa nr. 2 - Declarația și Anexa nr. 3 - Centralizatorul.

În raport de prevederile

normative invocate sunt lipsite de relevanță juridică aspectele arătate de recurenta-reclamantă

privind solicitarea documentelor ulterior depunerii cererii de renunțare din 15

mai 2009, termenul de predare fiind deja depășit și totodată nu pot constitui motive

de nulitate a actului administrativ contestat sau apreciate ca un abuz de drept

din partea autorității pârâte.

2.Temeiul legal al soluției

instanței de recurs.

Pentru considerentele

expuse la II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P. SRL București

împotriva sentinței nr. 2612 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie

2011.