ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 201 din 24 septembrie 2010

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantul L.D.P., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, având ca obiect despăgubire, a obligat pe pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata compensațiilor

bănești în sumă de 428.781 RON stabilite de Comisia Județeană de pe lângă

Instituția Prefectului județului Galați pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,

sub sancțiunea plății de daune cominatorii în sumă de 500 RON pentru fiecare zi

de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la

executarea efectivă, către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Instituția Prefectului

județului Galați a emis Hotărârea nr. 284/2007, prin care a stabilit pe numele reclamantului,

cu titlu de despăgubire, suma de 428.781 RON compensații bănești pentru bunurile

autorului său.

Având în vedere dispozițiile

art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere înregistrată

sub nr. 2767/2007.

Sesizată fiind, pârâta

a verificat documentele din dosarul întocmit de Instituția Prefectului și l-a înaintat

acesteia, constatând că reclamantul nu a făcut dovada stării civile a autorului

în momentul refugiului.

Cu toate că la dosar se

aflau trei declarații de martor, respectiv L.D.P., I.I.G. și C.A.P., autentificate

la data de 11 noiembrie 2005 și decizia civilă nr. 196 din 11 mai 2006, pronunțată

de Curtea de Apel Galați în Dosarul 1092/44/2006, atașat la prezenta cauză, pârâta

în mod nejustificat nu le-a avut.

Prin urmare instanța a

apreciat că au fost încălcate disp. art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din

Protocolul nr. 1 din cauza întârzierii autorităților în executarea efectivă a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs formulate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta Curte constată

că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că, în

cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care

va admite recursul, iar, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu

este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata unei sume de bani cuvenită

intimaților-reclamanți cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii nr. 248/2007 emisă

de Comisia Județeană Galați.

Ca atare, este vorba despre

o acțiune în pretenții, stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura

reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază

că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al

art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit

de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003, poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al

aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003

va analiza contestațiile și le va aproba, sau le va respinge prin decizie motivată

a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care

coordonează activitatea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. 5 din articolul

în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform

alin. (6) al art. mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17

alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale,

putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor

acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot

fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență

exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile

dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de

ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad,

în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nici o îndoială

că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată

de norme imperative.

În litigiul de față, putem

afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri, având

drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat

de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 împotriva sentinței nr. 201 din 24 septembrie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie

2011.