ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu I.G.R.P., să se dispună anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de către acesta. A solicitat, de asemenea, suspendarea efectelor dispoziției I.P.J. Neamț din 31 mai 2010 dar și a dispoziției I.G.R.P. din 21 iunie 2010, până la soluționarea contestației. În motivarea acțiunii s-a arătat că în baza evaluărilor periodic efectuate pe parcursul anului 2009, pe fondul lipsei de personal, au fost aplicate o serie de măsuri pentru creșterea eficienței muncii de poliție.

Conducerea I.P.J. Neamț nu i-a acordat nici un sprijin, dar a dispus declanșarea unui număr de două cercetări prealabile, cu scopul de a-l destitui pe reclamant. A arătat în continuare reclamantul că deși în considerentele dispoziției I.G.P.R. din 21 iunie 2010 se reține că prin activitatea pe care a desfășurat-o s-au încălcat dispozițiile Ordinului MAI nr. 190/2004, ca și dispozițiile Legii nr. 364/2004, apreciază că nu a încălcat dispozițiile legale invocate. Instanța, având în vedere obiectul acțiunii reclamantului, la termenul din 6 ianuarie 2011 a pus în discuție cadrul procesual al litigiului, solicitând reclamantului să precizeze dacă înțelege să cheme în judecată și pe I.P.J. Neamț și dacă solicită și anularea dispoziției din 31 mai 2010 emisă de I.P.J.

Neamț. S-a consemnat precizarea reclamantului în sensul că nu înțelege să solicite și anularea dispoziției din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamț. A mai precizat reclamantul că a înaintat prin corespondență încă o copie a acțiunii cu înscrisurile atașate în vederea comunicării pârâtei, care din eroare au fost considerate o acțiune nouă și s-a format Dosarul nr. 743/32/2010, solicitând conexarea acestui dosar la dosarul de față. La termenul din 3 februarie 2011, instanța constatând că cele două dosare privesc aceleași părți, au același obiect și aceeași cauză, a dispus conexarea Dosarului nr. 743/32/2010 la Dosarul nr. 705/32/2010. La termenul din 24 februarie 2011, instanța de fond, din oficiu, față de situația că reclamantul nu a înțeles să solicite și anularea dispoziției din 31 mai 2010 emisă de I.P.J.

Neamț și nici să cheme în judecată I.P.J. Neamț, a ridicat din oficiu, excepția lipsei interesului privind anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R. și suspendarea efectelor acestei decizii și excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor dispoziției I.P.J. Neamț din 31 mai 2010, care au fost puse în discuția părților la același termen. După ce instanța a dat cuvântul reclamantului pe excepții, acesta din urmă a arătat că solicită să fie introdus în cauză și I.P.J. Neamț pentru anularea actului emis de această autoritate. Instanța de fond însă, având în vedere că această solicitare a fost formulată după începerea dezbaterilor, chemarea în judecată a I.P.J.

Neamț echivalând cu o modificare a acțiunii cu privire la părțile chemate în judecată, ținând seama și de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. nu a mai analizat cererea reclamantului. 1.2. Prin sentința nr. 38 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei interesului privind anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de I.G.R.P. și suspendarea efectelor acestei decizii. Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus: - A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor dispoziției I.P.J. Neamț din 31 mai 2010, după cum urmează: - A fost respinsă cererea formulată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu I.G.R.P., privind anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R.

și cererea privind suspendarea efectelor acestei decizii, ca lipsită de interes, și, totodată, - A fost respinsă cererea formulată de reclamant, privind suspendarea efectelor dispoziției I.P.J. Neamț din 31 mai 2010, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a dispus restituirea către I.P.J. Neamț a copiilor documentelor clasificate înaintate cu adresa din 17 februarie 2011, ce se află în custodia primului grefier. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția lipsei interesului privind anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de I.G.P.R. și suspendarea efectelor acestei decizii Reclamantul prin dispoziția I.P.J.

Neamț din 10 mai 2010 a fost sancționat cu trecerea acestuia într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului deținut, respectiv trecerea în funcția de ofițer specialist III. Împotriva acestei dispoziții a formulat plângere prealabilă, care prin dispoziția I.G.R.P., din 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată, menținându-se sancțiunea aplicată. A reținut instanța că, în speța de față, actul administrativ în înțelesul conținutului redat mai sus este dispoziția I.P.J. Neamț din 2010 și nu dispoziția I.G.R.P., din 2010, aceasta din urmă fiind emisă ca urmare a faptului că reclamantul în îndeplinirea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, autorității ierarhic superioare, revocarea dispoziției I.P.J.

Neamț din 10 mai 2010. A mai reținut prima instanță că reclamantul, nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă (contestația formulată împotriva dispoziției șefului I.P.J. Neamț din 2010), conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a sesizat instanța de contencios administrativ pentru anularea dispoziției Șefului I.G.R.P., din 2010 și nu pentru anularea dispoziției I.P.J. Neamț din 10 mai 2010. În acest context, instanța de fond a constatat că prin faptul că reclamantul nu a solicitat anularea dispoziției I.P.J.

Neamț din 10 mai 2010 prin care s-a dispus trecerea acestuia într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului deținut, respectiv trecerea în funcția de ofițer specialist III, înțelegând să solicite doar anularea răspunsului concretizat în dispoziția Șefului I.G.R.P., din 2010, această cerere este lipsită de interes, atâta timp cât actul administrativ care a modificat raporturile juridice existente, nu a fost atacat, anularea dispoziției din 2010, neavând nici un efect cu privire la măsura dispusă prin dispoziția I.P.J. Neamț din 10 mai 2010. Lipsită de interes a fost apreciată, de asemenea, și cererea privind suspendarea efectelor dispoziției din 2010, pentru aceleași considerente, respectiv că suspendarea efectelor acesteia nu influențează executarea dispoziției I.P.J.

Neamț din 10 mai 2010, care este în vigoare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R. cu privire la capătul de cerere privind suspendarea efectelor Dispoziției I.P.J. Neamț din 31 mai 2010, prima instanță a reținut următoarele Dispoziția din 10 mai 2010 a căror efecte au fost solicitate a se suspenda, a fost emisă de către I.P.J. Neamț, motiv pentru care I.G.R.P. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece raportul juridic s-a născut doar între reclamant și I.P.J. Neamț, care a emis dispoziția din 10 mai 2010, pe care însă reclamantul nu a înțeles să-l cheme în judecată. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant N.C. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul N.C..

Invocând ca temei legal al recursului promovat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurentul a susținut că instanța de fond a stabilit în mod greșit obiectul dedus judecății, în ciuda contestației formulate și a precizărilor ulterioare ce au fost aduse, ce demonstrează că a înțeles să solicite atât anularea dispoziției din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamț cât și anularea dispoziției din 21 iunie 2010 emisă de I.G.R.P.. Recurentul a mai arătat că sunt eronate consemnările instanței de fond câtă vreme, la termenul din 6 ianuarie 2011, când s-a amânat cauza pentru pregătirea apărării, a indicat expres că ambele decizii fac obiectul contestației, astfel că în mod greșit s-a apreciat că este tardivă modificarea acțiunii sale.

În opinia recurentului, instanța de fond a refuzat să soluționeze cauza pe fond și a invocat din oficiu excepția lipsei interesului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, încălcând în egală măsură principiul disponibilității în procesul civil, dar și principiul rolului activ al judecătorului, investit cu situația de fapt în întregul său. În fine, recurentul, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe a menționat că o astfel de soluție se impune, dată fiind soluționarea numai pe excepție a cererii sale, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și raportat la prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că se impune, ca o consecință a admiterii recursului de față, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului, în considerarea celor în continuare arătate. Actele dosarului atestă, astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor, că prin dispoziția I.P.J.

Neamț din 31 mai 2010 s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului-reclamant cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv trecerea în funcția de ofițer specialist III, pentru comiterea abaterii disciplinare de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004. Contestația recurentului împotriva acestui act administrativ a fost soluționată de I.G.R.P. prin dispoziția din 21 iunie 2010. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului privind anularea și suspendarea dispoziției din 21 iunie 2010, ca lipsită de interes, apreciind, în esență, că se impunea ca reclamantul să solicite, în principal, anularea actului administrativ generator de efecte juridice, respectiv dispoziția din 10 mai 2010 a I.P.J.

Neamț, nu numai a dispoziției I.G.R.P. care nu reprezintă decât dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată. Contrar celor astfel reținute, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii. Sunt întemeiate criticile recurentului vizând modalitatea în care a fost stabilit cadrul procesual ca și în ceea ce privește determinarea obiectului acțiunii de față. Actele și lucrările dosarului atestă că, în adevăr, prin acțiunea inițială înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău recurentul-reclamant a solicitat anularea dispoziției din 21 iunie 2010, emisă de I.G.R.P. ca și suspendarea efectelor acesteia dar și ale dispoziției I.P.J.

Neamț din 31 mai 2010. Totodată, la termenele de judecată din 6 ianuarie 2011 (Dosar 705/32/2010) și respectiv 3 februarie 2011, în cauză s-au dispus numai măsuri de ordin procedural, cum ar fi conexarea cauzelor și acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, la cererea reclamantului, în temeiul art. 156 C. proc. civ.. Împrejurarea că la termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2010 s-a consemnat în încheierea de ședință poziția oral exprimată de recurent în sensul că nu înțelege să solicite și anularea dispoziției din 31 mai 2010 emisă de I.P.J. Neamț nu constituie, în opinia Înaltei Curți, raportat la prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., o suficientă justificare pentru înlăturarea precizărilor ulterioare ale aceluiași reclamant formulate, de astă dată, atât în scris cât și oral din care rezultă atât întregirea cadrului legal prin solicitarea expresă a citării în cauză, în calitate de pârât, a I.P.J.

Neamț, cât și anularea dispoziției emisă de această din urmă autoritate. În sensul art. 132 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că o astfel de precizare nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, care din punct de vedere procedural se impunea a fi solicitată numai până la prima zi de înfățișare, cu atât mai mult cu cât chiar prin acțiunea inițială recurentul-reclamant a cerut suspendarea actului administrativ emis de IPJ Neamț ceea ce necesita oricum citarea în cauză și a acestei autorități emitente. Reținând așadar că precizarea de acțiune formulată de recurent se subsumează ipotezelor reglementate de art. 132 alin. (2) C. proc. civ., sens în care se impunea admiterea acesteia, mai cu seamă că pârâtul I.G.R.P.

citat în cauză nu s-a opus în mod efectiv unei astfel de precizări, Înalta Curte, constatând că soluționarea cauzei s-a realizat numai pe temeiul unor excepții de procedură, fără administrarea oricăror probatorii, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a fi cercetat fondul cererii recurentului, astfel cum a fost aceasta precizată. Cu ocazia rejudecării cauzei, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. instanța urmează a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt și de drept și a dispune administrarea oricăror probe pe care le apreciază ca fiind utile și necesare și care se impun, pentru corecta aplicare a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.C., împotriva sentinței nr. 38 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.