ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1364/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta S.M.M. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând: - obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență seria A1 nr 0141017 eliberată la data de 11 iulie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza actelor de studii pe care le deține a participat la examenul de titularizare din anul 2010, organizat de Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara, însă la examenul organizat în anul 2011, același pârât nu i-a validat dosarul, motivând că este absolventă a Universității Spiru Haret.

Prin Sentința nr. 2926 din 10 noiembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând calitatea de autoritate centrală publică a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 395 din 14 decembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența materială a instanțelor de contencios administrativ în funcție de două criterii, respectiv poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice și criteriul valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc.

civ., competența curților de apel în materia contenciosului administrativ, pentru situația când litigiul nu privește impozite, taxe, etc., cum este cazul în speță, intervine doar în prezența actelor emise de autoritățile publice centrale. În speță, se contestă refuzul pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara de a permite reclamantei să participe la examenul de titularizare în anul 2011 ca efect al nerecunoașterii diplomei de licență seria A1 nr 0141017 eliberată la data de 11 iulie 2009. Așadar obiectul cauzei vizează un act asimilat actului administrativ unilateral, respectiv refuzul de recunoaștere a unui drept, în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acest act aparținând unei instituții publice locale.

În raport de precizarea reclamantei, curtea de apel a reținut că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța în cauză, reclamanta neavând un conflict deschis cu acest pârât, relativ la un act administrativ tipic sau asimilat emis de el. În concluzie, Curtea a reținut că în speță se atacă un act administrativ emis de o instituție publică locală, aspect care atrage competența tribunalului și nu a curții de apel, astfel că raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara. În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a prezentat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la refuzul pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara de a permite reclamantei să participe la examenul de titularizare în anul 2011, ca efect al nerecunoașterii diplomei de licență seria A1 nr 0141017 eliberată la data de 11 iulie 2009. Cu alte cuvinte, obiectul cauzei vizează un act asimilat actului administrativ, în speță refuzul de recunoaștere a unui drept, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce emană de la o autoritate publică locală.

Improcesuarea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu poate atrage competența în favoarea curții de apel, raportat la rangul acesteia de autoritate publică centrală, întrucât actul administrativ asimilat emană de la Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara - autoritate publică locală.

În prezentul conflict negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior. În plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că Inspectoratul Județean Hunedoara este o autoritate publică locală.

De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.M.M. și pârâții Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara și Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - DG