ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6663/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6663/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

1.1. Prin acțiunea înregistrată inițial

pe rolul Tribunalului Alba, reclamanții P.C.M., O.C.M., B. (D.) N.M., P. (P.)

T.E., C. (V.) E.I.C.R., T.M.M.G. și R.A.A. au chemat în judecată pârâta

Universitatea S.H. București solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se

va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei

să elibereze fiecărui reclamant Diploma de licență care să ateste absolvirea

studiilor universitare de licență din cadrul acestei instituții promoția 2009,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Facultății de Științe

Juridice și Administrative ori după caz, ai Facultății de Management Brașov din

cadrul Universității S.H. București, promoția 2009, forma de învățământ la

distanță.

La

absolvirea facultăților au susținut și absolvit examenul de licență, sesiunea iulie

2009, fiindu-le înmânate adeverințele care atestă obținerea titlului de licențiați

în drept, respectiv științe economice și cu toate acestea, până în prezent,

deși a trecut mai mult de un an diplomele de licență nu le-au fost eliberate,

în mod nejustificat.

Consideră că, potrivit

legii, sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucât sunt

îndeplinite toate condițiile necesare pentru eliberarea acestora. Forma de

învățământ la distanță pentru specializarea drept, respectiv contabilitate și

informatică de gestiune, pe care au parcurs-o în perioada 2006-2009, a funcționat legal, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată,

astfel că sunt incidente dispozițiile art. 60 alin. (3) din același act normativ,

în conformitate cu care diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile

de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceiași specializare, sunt

echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.

Pârâta Universitatea S.H.

a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a

Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului.

1.2. Prin sentința nr.

882 din 4 mai 2011, Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ,

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

instanța la care dosarul a fost înregistrat sub același număr în data de 16

iunie 2011.

1.3. La rândul său,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 320/2011, a declinat competența în favoarea Tribunalului Alba, secția

comercială și contencios administrativ, și constatând că a intervenit un

conflict de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru emiterea

regulatorului de competență.

1.4. Prin decizia nr.

244 din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reținând

că pârâta este o autoritate publică centrală, iar în ce privește cererea de

chemare în garanție, conform art. 17 C. proc. civ. competența revine instanței

legal sesizată cu cererea principală.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

80 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea de reclamanți, a obligat

pârâta Universitatea S.H. să elibereze fiecărui reclamant diploma de licență

care să ateste absolvirea studiilor universitare din cadrul acestei instituții,

promoția 2009 și a obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe

tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentele

la diplomă pentru reclamanți.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că

adeverințele depuse la dosar prin care se dovedește că toți reclamanții sunt

licențiați, au fost emise de pârâta Universitatea S.H. și nu sunt anulate sau

revocate de emitent sau la cererea chematului în garanție M.E.C.T.S.

Conform articolului

38 din Regulamentul privind actele de studii în sistemul de învățământ superior

aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 emis de M.E.C.T.S., aceste adeverințe au o

valabilitate de maxim 12 luni.

După expirarea celor

12 luni reclamanții în temeiul art. 20 din același regulament și a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 554/2004 s-au adresat pârâtei solicitând eliberarea

diplomei de licență, însă prin răspunsul trimis, pârâta a arătat că nu poate

îndeplini cererea, deoarece M.E.C.T.S. refuză avizarea pentru tipărirea

formularelor tipizate necesare deși solicitarea s-a făcut în repetate rânduri

prin adrese scrise.

Întrucât reclamanții

au fost admiși la examenele de licență și nu li s-a contestat dreptul de a

obține Diploma de licență, pârâta Universitatea S.H. are obligația ca ulterior

eliberării adeverințelor ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și

promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea

titlurilor de licențiat în drept și respectiv licențiat în științe economice, să

elibereze și diplomele de licență.

Obligația pârâtei

Universitatea S.H. este corelativă obligației chematului în garanție M.E.C.T.S.

de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare, astfel cum se arată în

cererea de chemare în garanție, cerere care se constată întemeiată având în

vedere că M.E.C.T.S. are această atribuție, iar în cauză nu s-a dovedit faptul

că pentru reclamanți s-a dat anterior asemenea aviz.

Pe cale de

consecință, în temeiul art. 60-63 C. proc. civ., a fost admisă cererea de

chemare în garanție a M.E.C.T.S., instanța obligând pârâta Universitatea S.H.

să elibereze reclamanților Diploma de licență, iar chematul în garanție să

aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare pentru eliberarea către

reclamanți a actelor solicitate.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție

M.E.C.T.S.

, solicitând

modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în

garanție, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct.

4 și pct. 9 C. proc. civ.

A

învederat recurenta că interpretând în mod trunchiat și greșit prevederile

legale incidente, precum și materialul probator depus la dosar, judecătorul

fondului a ajuns la o soluție netemeinică și nelegală în ceea ce privește

admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H.

București împotriva M.E.C.T.S.

Între

M.E.C.T.S. și Universitatea S.H., instituție de învățământ superior cu

personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina

admiterea unei asemenea cereri.

Responsabilitatea

gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în

exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi

eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și

care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată

să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii

în anul I de facultate.

Or,

aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern

care se actualizează anual.

Totodată,

a apreciat recurenta că rapoartele anuale de evaluare internă pe care

instituțiile de învățământ superior au obligația să le transmită către A.R.A.C.I.S.,

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005, se referă la activitatea

specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și nu la

specializări care din punct de vedere legal nu există.

În

concluzie, a menționat recurentul că, prin adresele cu nr. 37450 din 21 iunie

2010, nr. 37628, nr. 12356/ F din 25 octombrie 2010, nr. 49716 din 29 noiembrie

2010, nr. 32048, nr. 36711, nr. 40456 din 13 octombrie 2010, a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților

Universității S.H. din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

Pe

fondul cauzei, recurentul M.E.C.T.S. a considerat că instanța de fond era

obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de

învățământ urmată de reclamanți și de intervenienți este realizată de facultate

cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanța nu se poate pronunța în

afara cadrului legal, astfel că studiile, fiind urmate în afara acestui cadru,

nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Nu

trebuie confundată, s-a relevat, vocația pe care o au universitățile de a

organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (I.D.) în

specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea

la forma de învățământ I.D., dreptul de a putea organiza școlarizarea

incumbându-i obligația parcurgerii procedurii de autorizare/ acreditare pentru

aceste programe.

În

cazul Universității S.H. din București specializările/ programele de studii de

la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără

respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

88/1993, și a O.U.G. nr. 75/2005, iar procedura prevăzută de către legiuitor în

vederea desfășurării procesului de învățământ nu a fost parcursă.

Guvernul

României a stabilit pentru fiecare an universitar domeniile de studii

universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și

specializările organizate de acestea, iar specializările din cadrul

Universității S.H. nu se regăsesc în niciuna din H.G. nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008.

Universitatea

S.H. din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/ programele

acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de

guvern. Actele de studiu pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au

promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de

învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform

legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin

urmare, s-a apreciat că universitatea nu are dreptul de a elibera acte de

studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ

neautorizate/ necreditate.

Unicul responsabil

pentru desfășurarea activității de învățământ a fost considerată de către

recurent instituția de învățământ superior, anume Universitatea S.H., care are

cupla exclusivă în organizarea unor cursuri fără respectarea legii, cu unicul

scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți.

De aceea, M.E.C.T.S.

nu poate să elibereze avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate

a diplomelor de licență, numărul de tipizate trebuind să fie corelat cu numărul

absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau

autorizată să funcționeze provizoriu.

Or, s-a arătat, M.E.C.T.S.

a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate

absolvenților din promoțiile anilor 2008, 2009 și 2010, dar acest lucru nu a

fost luat în considerare de către judecătorul fondului.

Intimata-pârâta

Universitatea S.H. București a formulat întâmpinare însoțită de practica

judiciară a Înaltei Curți în spețe similare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a

sentinței atacate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de

recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

și de drept relevante

Instanța de

contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune ce vizează refuzul

nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților de eliberare a diplomei

de licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării

examenului de licență organizat de Universitatea S.H., sesiunea iulie

2009.

În

mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat

chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de

licență pentru reclamanți.

Susținerile

din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a

hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să

funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de

studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul

cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de

învățământ la distanță.

Odată

de instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub

aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în

favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru

fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat

justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul

actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului

educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H.

București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă

de licență pentru reclamanți.

În

mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi

asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în

care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de

licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a

acestor acte de către M.E.C.T.S. în calitate de autoritate administrativă

competentă.

Pe

de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba

tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele

la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386

din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29

noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr.

708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012).

De

aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării

principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în

practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c.

României).

soluției adoptate în recurs

În

raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele

de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică,

urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.E.N. împotriva sentinței nr. 80 din 5 martie 2012 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2013.