ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 8 martie 2010, reclamantul G.D.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale anularea Ordinului nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de președintele C.N.P.A.S. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul lunii noiembrie 2008, din dispoziția conducerii instituției a fost delegat ca lector pentru un curs de formare profesională cu tema "Executarea Silită a Debitelor" cu precizarea că CNPAS nu i-a plătit cheltuieli de deplasare, cazare sau diurnă și mai mult, în acea perioadă, făcând naveta aproape zilnic a asigurat conducerea și coordonarea Direcției, semnând totodată toată corespondența și documentația aferentă, în concordantă cu atribuțiunile sale de serviciu, fapt de notorietate recunoscut de fosta conducere a CNPAS.

A mai arătat reclamantul că aceste aspecte rezultă în mod indubitabil atât din Notele explicative date de fostul Președinte al CNPAS de la acea dată, și fostul Secretar General care era și ordonator de credit, precum și din foaia de prezență pe luna noiembrie 2009. Reclamantul a precizat că prin ordinul contestat i s-a imputat suma de 3346 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, deși în perioada respectivă era în delegație, în interes de serviciu, măsură dispusă de conducerea instituției, fără să se precizeze perioada la care se face referire, actul sau temeiul legal în baza căruia auditorii publici externi ai Curții de Conturi au stabilit și calculat prejudiciul. Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a dezvoltat motivele de fapt și de drept ale acțiunii, arătând că nu i s-a solicitat notă explicativă pentru exercitarea dreptului la apărare.

Prin Sentința nr. 2690 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul G.D.R. și a anulat Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de președintele CNPAS, i s-a imputat reclamantului, în temeiul art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, suma de 3346 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit, aferente perioadelor în care a desfășurat activități remunerate în calitate de lector, precum și cheltuielile de transport, cazare și/sau diurnă.

În ceea ce privește suma imputată reclamantului, Curtea a reținut că aceasta este compusă din suma de 152.20 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul și diurna pentru perioada 13-17 octombrie 2008 în care reclamantul a avut calitatea de lector în cadrul programului de pregătire profesională „Managementul Juridic - Controlul legalității actelor administrative prin contencios administrativ" și din suma de 3194 RON reprezentând drepturi salariale pentru perioadele în care au avut calitatea de lector, respectiv : 13-17 octombrie 2008; 3-7 noiembrie 2008; 10-11 noiembrie 2008; 17-21 noiembrie 2008 și 24-28 noiembrie 2008. Referitor la cheltuielile cu transportul, cazarea și/sau diurna, s-a reținut că obligația suportării acestor cheltuieli revenea INA, în calitate de prestator, în temeiul contractelor nr. 207 din 18 august 2008 și nr. 219 din 16 octombrie 2008 încheiate între INA și CNPAS, având ca obiect perfecționarea profesională a personalului de specialitate din cadrul CNPAS și unităților subordonate.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că în condițiile în care INA nu virat pârâtei sumele de bani ce i-au fost solicitate, pârâta a imputat reclamantului suma de 152,20 lei reprezentând cheltuieli cu transport și diurnă, cu toate că reclamantului nu îi revenea obligația de a suporta aceste cheltuieli. În ceea ce privește drepturile salariale încasate de reclamant, s-a reținut că la dosar au fost depuse foile de prezență aferente lunilor octombrie și noiembrie 2008 în care reclamantul a fost pontat ca fiind prezent la serviciu. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Casa Națională de Pensii Publice criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, în ceea ce privește sumele imputate cu titlu de drepturi salariale încasate în mod necuvenit de către reclamant se arată în perioada 3 noiembrie 2008-28 noiembrie 2008 reclamantul a avut calitatea de lector al INA, în cadrul programelor de pregătire profesională Managementul Juridic - Controlul legalității actelor administrative prin contencios administrativ și Executarea silită a debitelor, astfel că instituția recurentă a procedat în mod corect la emiterea Ordinului de imputare, întrucât acesta a încasat necuvenit drepturile salariale în sumă de 3194 RON. Se mai arată că instituția recurentă a depus cu titlu exemplificativ o serie de lucrări din perioadele menționate, din care rezultă în mod evident că au fost repartizate și semnate de către persoanele delegate să desfășoare atribuțiile de serviciu ale reclamantului.

Referitor la sumele imputate reclamantului cu titlu de cheltuieli din transport și diurnă pentru perioada 13-17 octombrie 2008 se arată că pentru această perioadă instituția recurentă a decontat în mod eronat părții reclamante suma de 152,20 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul și diurna acestuia, deși prestatorul INA avea această obligație în conformitate cu pct. 5 art. 4.1 din contractul nr. 207 din 18 august 2008 și pct. 5 art. 4.1 din contractul nr. 219 din 16 octombrie 2008. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. se rețin următoarele.

Astfel, criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la cheltuielile de transport, cazare și sau diurnă, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, având în vedere că obligația suportării acestor cheltuieli revenea INA, în calitate de prestator, în temeiul contractelor nr. 207 din 18 august 2008 și nr. 219 din 16 octombrie 2008 încheiate cu C.N.P.A.S., având ca obiect perfecționarea profesională a personalului de specialitate din cadrul C.N.P.A.S. și unităților subordonate.

Sub acest aspect în mod corect a reținut instanța de fond că neîndeplinirea de către INA a obligației contractuale pe care și-a asumat-o prin contractul de prestări servicii nu justifică stabilirea de către pârâtă a obligației reclamantului de a suporta cheltuielile cu transportul și diurna, neputându-se reține că este vorba despre o încasare necuvenită a contravalorii cheltuielilor, atât timp cât nu se prevede în contract că reclamantului, în calitate de lector la cursurile de perfecționare, îi revine obligația suportării acestor cheltuieli. Astfel, se reține că reclamantul are dreptul de a-i fi decontate aceste cheltuieli, iar faptul că obligația corelativă acestui drept a fost executată nu de debitor ci de CNPAS, nu înseamnă că reclamantul are obligația restituirii sumei primite.

În ceea ce privește drepturile salariale încasate de reclamant, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că legalitatea unui act administrativ se analizează prin raportare la documentația care a stat la baza emiterii acestuia, or, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă nu rezultă că în perioada în care a participat în calitate de lector la cursurile de perfecționare, reclamantul nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu. Mai mult decât atât pârâta-recurentă nu a fost în măsură să precizeze și să probeze împrejurarea că nu reclamantul-intimat, ci o altă persoană a exercitat atribuțiile de serviciu ale acestuia, fiind evident că în lipsa unei împuterniciri în acest sens, nicio altă persoană nu avea competența de a repartiza și semna lucrări în numele directorului Direcției Legislație Contencios și Executare Silită.

Întregul probatoriu administrat în cauză atestă împrejurarea că reclamantul s-a aflat la locul de muncă între orele 8.30-16.30, iar pârâta-recurentă nu a dovedit exercitarea efectivă a atribuțiilor acestuia de către alte persoane desemnate în acest scop, astfel că nu se poate reține încasarea necuvenită a drepturilor salariale pentru perioada respectivă. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței nr. 2690 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012.