ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 8 martie 2010,

reclamantul G.D.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale anularea Ordinului nr. 4665 din 4

septembrie 2009 emis de președintele C.N.P.A.S.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul lunii noiembrie 2008, din

dispoziția conducerii instituției a fost delegat ca lector pentru un curs de

formare profesională cu tema "Executarea Silită a Debitelor" cu

precizarea că CNPAS nu i-a plătit cheltuieli de deplasare, cazare sau diurnă și

mai mult, în acea perioadă, făcând naveta aproape zilnic a asigurat conducerea

și coordonarea Direcției, semnând totodată toată corespondența și documentația

aferentă, în concordantă cu atribuțiunile sale de serviciu, fapt de notorietate

recunoscut de fosta conducere a CNPAS.

A mai arătat

reclamantul că aceste aspecte rezultă în mod indubitabil atât din Notele

explicative date de fostul Președinte al CNPAS de la acea dată, și fostul

Secretar General care era și ordonator de credit, precum și din foaia de

prezență pe luna noiembrie 2009.

Reclamantul a

precizat că prin ordinul contestat i s-a imputat suma de 3346 lei reprezentând

drepturi salariale încasate necuvenit, deși în perioada respectivă era în

delegație, în interes de serviciu, măsură dispusă de conducerea instituției,

fără să se precizeze perioada la care se face referire, actul sau temeiul legal

în baza căruia auditorii publici externi ai Curții de Conturi au stabilit și

calculat prejudiciul.

Reclamantul a depus

la dosar cerere completatoare și precizatoare a acțiunii prin care a dezvoltat

motivele de fapt și de drept ale acțiunii, arătând că nu i s-a solicitat notă

explicativă pentru exercitarea dreptului la apărare.

Prin Sentința nr.

2690 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamantul G.D.R. și a anulat Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie 2009 emis de

pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că prin Ordinul nr. 4665 din 4 septembrie

2009 emis de președintele CNPAS, i s-a imputat reclamantului, în temeiul art.

84 și 85 din Legea nr. 188/1999, suma de 3346 lei reprezentând drepturi

salariale încasate necuvenit, aferente perioadelor în care a desfășurat

activități remunerate în calitate de lector, precum și cheltuielile de

transport, cazare și/sau diurnă.

În ceea ce privește

suma imputată reclamantului, Curtea a reținut că aceasta este compusă din suma

de 152.20 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de transportul și diurna

pentru perioada 13-17 octombrie 2008 în care reclamantul a avut calitatea de

lector în cadrul programului de pregătire profesională „Managementul Juridic -

Controlul legalității actelor administrative prin contencios

administrativ" și din suma de 3194 RON reprezentând drepturi salariale

pentru perioadele în care au avut calitatea de lector, respectiv : 13-17

octombrie 2008; 3-7 noiembrie 2008; 10-11 noiembrie 2008; 17-21 noiembrie 2008

și 24-28 noiembrie 2008.

Referitor la

cheltuielile cu transportul, cazarea și/sau diurna, s-a reținut că obligația

suportării acestor cheltuieli revenea INA, în calitate de prestator, în temeiul

contractelor nr. 207 din 18 august 2008 și nr. 219 din 16 octombrie 2008

încheiate între INA și CNPAS,  având ca obiect perfecționarea profesională a

personalului de specialitate din cadrul CNPAS și unităților subordonate.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că în condițiile în care INA nu virat pârâtei sumele de bani

ce i-au fost solicitate, pârâta a imputat reclamantului suma de 152,20 lei

reprezentând cheltuieli cu transport și diurnă, cu toate că reclamantului nu îi

revenea obligația de a suporta aceste cheltuieli.

În ceea ce privește

drepturile salariale încasate de reclamant, s-a reținut că la dosar au fost

depuse foile de prezență aferente lunilor octombrie și noiembrie 2008 în care

reclamantul a fost pontat ca fiind prezent la serviciu.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Casa Națională de

Pensii Publice criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, în ceea ce privește sumele imputate cu titlu de drepturi salariale

încasate în mod necuvenit de către reclamant se arată în perioada 3 noiembrie

2008-28 noiembrie 2008 reclamantul a avut calitatea de lector al INA, în cadrul

programelor de pregătire profesională Managementul Juridic - Controlul

legalității actelor administrative prin contencios administrativ și Executarea

silită a debitelor, astfel că instituția recurentă a procedat în mod corect la

emiterea Ordinului de imputare, întrucât acesta a încasat necuvenit drepturile

salariale în sumă de 3194 RON.

Se mai arată că

instituția recurentă a depus cu titlu exemplificativ o serie de lucrări din

perioadele menționate, din care rezultă în mod evident că au fost repartizate

și semnate de către persoanele delegate să desfășoare atribuțiile de serviciu

ale reclamantului.

Referitor la sumele

imputate reclamantului cu titlu de cheltuieli din transport și diurnă pentru

perioada 13-17 octombrie 2008 se arată că pentru această perioadă instituția

recurentă a decontat în mod eronat părții reclamante suma de 152,20 RON,

reprezentând cheltuielile ocazionate cu transportul și diurna acestuia, deși

prestatorul INA avea această obligație în conformitate cu pct. 5 art. 4.1 din

contractul nr. 207 din 18 august 2008 și pct. 5 art. 4.1 din contractul nr. 219

din 16 octombrie 2008.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. se rețin

următoarele.

Astfel, criticile

formulate de recurenta-reclamantă cu privire la cheltuielile de transport,

cazare și sau diurnă, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind

nefondate, având în vedere că obligația suportării acestor cheltuieli revenea

INA, în calitate de prestator, în temeiul contractelor nr. 207 din 18 august

2008 și nr. 219 din 16 octombrie 2008 încheiate cu C.N.P.A.S., având ca obiect

perfecționarea profesională a personalului de specialitate din cadrul

C.N.P.A.S. și unităților subordonate.

Sub acest aspect în

mod corect a reținut instanța de fond că neîndeplinirea de către INA a

obligației contractuale pe care și-a asumat-o prin contractul de prestări

servicii nu justifică stabilirea de către pârâtă a obligației reclamantului de

a suporta cheltuielile cu transportul și diurna, neputându-se reține că este

vorba despre o încasare necuvenită a contravalorii cheltuielilor, atât timp cât

nu se prevede în contract că reclamantului, în calitate de lector la cursurile

de perfecționare, îi revine obligația suportării acestor cheltuieli.

Astfel, se reține că

reclamantul are dreptul de a-i fi decontate aceste cheltuieli, iar faptul că

obligația corelativă acestui drept a fost executată nu de debitor ci de CNPAS,

nu înseamnă că reclamantul are obligația restituirii sumei primite.

În ceea ce privește

drepturile salariale încasate de reclamant, instanța de control judiciar

constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că legalitatea

unui act administrativ se analizează prin raportare la documentația care a stat

la baza emiterii acestuia, or, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă

nu rezultă că în perioada în care a participat în calitate de lector la

cursurile de perfecționare, reclamantul nu și-a exercitat atribuțiile de

serviciu.

Mai mult decât atât

pârâta-recurentă nu a fost în măsură să precizeze și să probeze împrejurarea că

nu reclamantul-intimat, ci o altă persoană a exercitat atribuțiile de serviciu

ale acestuia, fiind evident că în lipsa unei împuterniciri în acest sens, nicio

altă persoană nu avea competența de a repartiza și semna lucrări în numele

directorului Direcției Legislație Contencios și Executare Silită.

Întregul probatoriu

administrat în cauză atestă împrejurarea că reclamantul s-a aflat la locul de

muncă între orele 8.30-16.30, iar pârâta-recurentă nu a dovedit exercitarea

efectivă a atribuțiilor acestuia de către alte persoane desemnate în acest

scop, astfel că nu se poate reține încasarea necuvenită a drepturilor salariale

pentru perioada respectivă.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Națională de Pensii Publice împotriva Sentinței nr. 2690 din 5

aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.