ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3107 din 24 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea

formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi

a României, pentru lipsa calității procesuale active.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamantul R.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României, solicitând:

- Anularea în parte a

procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 12 iunie 2009 și,

respectiv decizia din 30 iulie 2009;

- Suspendarea actelor

administrative atacate, în speță procesului-verbal de constatare, încheiat la data

de 12 iunie 2009 și respectiv decizia din 30 iulie 2009 până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Din probele administrate,

Curtea de apel a reținut că la decizia din 30 iulie 2009 a Curții de Conturi a României,

s-a trasat C.N.P.A.S. sarcina de a adopta măsuri în vederea clarificării și recuperării

debitelor aferente salariaților C.N.P.A.S. cu calitate de lectori, angajați de Institutul

Național de Administrație și a fost fixat ca termen de realizare data de 15 septembrie

2009.

Controlul efectuat la

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi Asigurări Sociale, a relevat faptul că

entitatea verificată a achitat unele sume de bani, reprezentând salarii și a decontat

cheltuieli de transport, cazare și/sau diurnă unor angajați ai acesteia, care au

susținut, în calitate de lectori, angajați de Institutul Național de

Administrație, cursuri de perfecționare a personalului de specialitate din cadrul

C.N.P.A.S. și structurile teritoriale ale acesteia, folosindu-se de faptul că sunt

și angajați ai C.N.P.A.S., în această situație fiind și reclamantul.

Aceste cursuri de perfecționare

s-au desfășurat, conform programului stabilit, între orele 08:30-16:30, în timpul

zilelor de lucru, în următoarele localități: C., B., S., P. (așa după cum rezultă

din procesul-verbal de constatare), suprapunându-se cu programul de lucru al entității

controlate, ceea ce a determinat absența persoanelor ce avea și calitatea de lector

de la programul de lucru al C.N.P.A.S., unde sunt angajați în baza unor contracte

de muncă sau sunt numiți în funcția publică.

Din verificări a rezultat

însă că toate aceste persoane au fost pontate ca fiind prezente la serviciu (la

C.N.P.A.S.), așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, încasând salarii

brute aferente acelor perioade în sumă totală de 13.672 de RON, conform

procesului-verbal de constatare.

La solicitarea echipei

de auditori publici externi, Direcția management resurse umane a verificat dacă

aceste persoane au recuperat orele pontate ca fiind prezente la serviciu din perioada,

în care au susținut cursurile pentru Institutul Național de Administrație, cu ore

lucrate peste programul normal de lucru și a comunicat prin adresa din iunie 2009

că nu s-au înregistrat astfel de situații.

Totodată, acestor persoane

li s-au decontat cheltuieli de deplasare (transport), cazare și/sau diurnă în cuantum

total de 3.044,4 RON, deși deplasarea s-a făcut în calitate de colaboratori ai Institutului

Național de Administrație.

Prin efectuarea plății

salariilor acestor persoane pe perioada exercitării calității de lector al Institutului

Național de Administrație, precum și prin decontarea unor cheltuieli de transport,

cazare și/sau diurnă pentru aceeași perioadă, C.N.P.A.S. a utilizat creditele bugetare

pentru cheltuieli care nu intrau în sarcina sa.

S-a reținut că procedând

astfel, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Ordonatorii

de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în

limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de

activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

(2) Ordonatorii de credite

răspund, potrivit legii, de: (...)

c) angajarea și utilizarea

creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare”.

Art. 72 din aceeași lege

dispune că încălcarea alin. (2) al art. 22 constituie contravenție și se sancționează

cu amendă în cuantum de la 2.000 la 3.000 de RON. Constatarea contravențiilor și

aplicarea amenzilor se fac de Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor Publice și

de alte peroane împuternicite în acest scop.

Conform constatărilor

misiunii de control, în ceea ce îl privește pe reclamant, nu au fost stabilite în

sarcina sa responsabilități cu privire la abaterile de la legalitate și regularitate

consemnate.

A mai reținut că, potrivit

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992, organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de Plenul Curții de Conturi

prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi și publicat

în M. Of. al României, partea I, nr. 78/10.02.2009.

Potrivit art. 92 din acest

regulament, reprezentanții legali ai entității verificate au dreptul de a formula

contestație împotriva măsurilor dispuse prin decizie.

Această normă juridică

este o normă specială și se aplică cu prioritate.

A concluzionat prima instanță

că atâta timp cât art. 92 din acest regulament este în vigoare, doar reprezentanții

legali ai C.N.P.A.S. puteau formula contestație împotriva deciziei din 30 iulie

2009, ceea ce înseamnă că reclamantul nu are calitate procesuală pentru a face acest

demers judiciar.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul R.G.D., fără a depune motivele cererii de recurs în

termenul legal.

Recursul este nul.

În conformitate cu dispozițiile

art. 303

alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile

art. 301 teza I C. proc. civ. și anume de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Din actele dosarului rezultă

că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 29 iulie 2010, recurentul

depunând la dosar doar declarația de recurs, iar la data de 11 octombrie 2010, cu

mult peste termenul legal de motivare a recursului, a formulat „Motive de recurs”,

depuse la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Susținerea recurentului-reclamant

potrivit căreia, sentința atacată i-a fost comunicată la data de 28 septembrie 2010,

în urma cererii formulate în acest sens la data de 23 septembrie 2010, nu este probată.

Înscrisul depus în fața instanței de recurs de către recurentul-reclamant nu poartă

niciun însemn oficial al Curții de Apel București care să ateste înregistrarea la

această instanță a cererii de comunicare a sentinței.

În aceste condiții, singurul

act procedural legal îndeplinit în privința comunicării sentinței este dovada de

primire și procesul-verbal de predare a hotărârii civile menționate mai sus, datat

29 iulie 2010, la care trebuie să ne raportăm în analiza nulității recursului.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive

de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de R.G.D., împotriva sentinței civile nr. 3107 din 24 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 iunie 2011.