ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3107 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, pentru lipsa calității procesuale active. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul R.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând: - Anularea în parte a procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 12 iunie 2009 și, respectiv decizia din 30 iulie 2009; - Suspendarea actelor administrative atacate, în speță procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 12 iunie 2009 și respectiv decizia din 30 iulie 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din probele administrate, Curtea de apel a reținut că la decizia din 30 iulie 2009 a Curții de Conturi a României, s-a trasat C.N.P.A.S. sarcina de a adopta măsuri în vederea clarificării și recuperării debitelor aferente salariaților C.N.P.A.S. cu calitate de lectori, angajați de Institutul Național de Administrație și a fost fixat ca termen de realizare data de 15 septembrie 2009. Controlul efectuat la Casa Națională de Pensii și alte Drepturi Asigurări Sociale, a relevat faptul că entitatea verificată a achitat unele sume de bani, reprezentând salarii și a decontat cheltuieli de transport, cazare și/sau diurnă unor angajați ai acesteia, care au susținut, în calitate de lectori, angajați de Institutul Național de Administrație, cursuri de perfecționare a personalului de specialitate din cadrul C.N.P.A.S.

și structurile teritoriale ale acesteia, folosindu-se de faptul că sunt și angajați ai C.N.P.A.S., în această situație fiind și reclamantul. Aceste cursuri de perfecționare s-au desfășurat, conform programului stabilit, între orele 08:30-16:30, în timpul zilelor de lucru, în următoarele localități: C., B., S., P. (așa după cum rezultă din procesul-verbal de constatare), suprapunându-se cu programul de lucru al entității controlate, ceea ce a determinat absența persoanelor ce avea și calitatea de lector de la programul de lucru al C.N.P.A.S., unde sunt angajați în baza unor contracte de muncă sau sunt numiți în funcția publică. Din verificări a rezultat însă că toate aceste persoane au fost pontate ca fiind prezente la serviciu (la C.N.P.A.S.), așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, încasând salarii brute aferente acelor perioade în sumă totală de 13.672 de RON, conform procesului-verbal de constatare.

La solicitarea echipei de auditori publici externi, Direcția management resurse umane a verificat dacă aceste persoane au recuperat orele pontate ca fiind prezente la serviciu din perioada, în care au susținut cursurile pentru Institutul Național de Administrație, cu ore lucrate peste programul normal de lucru și a comunicat prin adresa din iunie 2009 că nu s-au înregistrat astfel de situații. Totodată, acestor persoane li s-au decontat cheltuieli de deplasare (transport), cazare și/sau diurnă în cuantum total de 3.044,4 RON, deși deplasarea s-a făcut în calitate de colaboratori ai Institutului Național de Administrație. Prin efectuarea plății salariilor acestor persoane pe perioada exercitării calității de lector al Institutului Național de Administrație, precum și prin decontarea unor cheltuieli de transport, cazare și/sau diurnă pentru aceeași perioadă, C.N.P.A.S.

a utilizat creditele bugetare pentru cheltuieli care nu intrau în sarcina sa. S-a reținut că procedând astfel, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. (2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: (...) c) angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare”. Art. 72 din aceeași lege dispune că încălcarea alin. (2) al art. 22 constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de la 2.000 la 3.000 de RON.

Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor se fac de Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor Publice și de alte peroane împuternicite în acest scop. Conform constatărilor misiunii de control, în ceea ce îl privește pe reclamant, nu au fost stabilite în sarcina sa responsabilități cu privire la abaterile de la legalitate și regularitate consemnate. A mai reținut că, potrivit art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992, organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de Plenul Curții de Conturi prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi și publicat în M. Of.

al României, partea I, nr. 78/10.02.2009. Potrivit art. 92 din acest regulament, reprezentanții legali ai entității verificate au dreptul de a formula contestație împotriva măsurilor dispuse prin decizie. Această normă juridică este o normă specială și se aplică cu prioritate. A concluzionat prima instanță că atâta timp cât art. 92 din acest regulament este în vigoare, doar reprezentanții legali ai C.N.P.A.S. puteau formula contestație împotriva deciziei din 30 iulie 2009, ceea ce înseamnă că reclamantul nu are calitate procesuală pentru a face acest demers judiciar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.G.D., fără a depune motivele cererii de recurs în termenul legal. Recursul este nul.

În conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza I C. proc. civ. și anume de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Din actele dosarului rezultă că sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 29 iulie 2010, recurentul depunând la dosar doar declarația de recurs, iar la data de 11 octombrie 2010, cu mult peste termenul legal de motivare a recursului, a formulat „Motive de recurs”, depuse la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție. Susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia, sentința atacată i-a fost comunicată la data de 28 septembrie 2010, în urma cererii formulate în acest sens la data de 23 septembrie 2010, nu este probată.

Înscrisul depus în fața instanței de recurs de către recurentul-reclamant nu poartă niciun însemn oficial al Curții de Apel București care să ateste înregistrarea la această instanță a cererii de comunicare a sentinței. În aceste condiții, singurul act procedural legal îndeplinit în privința comunicării sentinței este dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii civile menționate mai sus, datat 29 iulie 2010, la care trebuie să ne raportăm în analiza nulității recursului. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de R.G.D., împotriva sentinței civile nr. 3107 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.