ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 22 aprilie 2010 petiționara Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor R. a formulat plângere împotriva Încheierii nr. 10562 emisă de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Ialomița solicitând anularea acestei încheieri și întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului situat în municipiul Slobozia, Str. Matei Basarab, județul Ialomița, compus din teren intravilan în suprafață de 836 mp și construcția C1 – Cinematograful Ialomița în suprafață construită de 138 mp în carte funciară. Prin sentința civilă nr. 2512 din 05 octombrie 2010, Judecătoria Slobozia a admis excepția tardivității formulării plângerii și a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciară mai sus menționată, ca fiind tardiv formulată.

Prin aceiași sentință a fost admisă cererea de intervenție în interesul propriu formulată de Municipiul Slobozia prin Primar și a fost respinsă cererea de intervenție în interesul petiționarei formulată de SC E.I. SRL Prin decizia civilă nr. 43/ F din 16 iunie 2011, Tribunalul Ialomița a admis apelurile declarate de către apelantă și intervenientă, a anulat sentința de mai sus și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Prin decizia nr. 396 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2179/312/2010, a fost admis recursul formulat de recurentul-intervenient Municipiul Slobozia împotriva deciziei civile nr. 43/ F din 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în Dosarul nr. 2179/312/2010, în contradictoriu cu intimata - petiționară Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor R. și cu intimata - intervenientă SC E.I.

SRL Brăila și a fost modificată decizia recurată, în sensul că s-a respins apelul ca nefondat. În considerentele hotărârii, instanța de recurs a reținut că prin raportare la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și în limita impusă cu rigurozitate de principiul tantum devolutum quantum judicatum, se constată că, în mod greșit, instanța de apel a aplicat și interpretat dispozițiile art. 1532 și următoarele C. civ., ca o consecință a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății, și anume al contractului de mandat. Instanța de recurs a arătat că interpretarea realizată de către prima instanță este cea corectă, pornind de la cuprinsul convenției părților, respectiv, contractul de mandat pe care petiționara l-a încheiat cu persoana autorizată Rădulescu Traian, cât și de la dispozițiile art. 1535-1542 C. civ.

Astfel, corect s-a statuat că, între petiționara intimată și acea persoană autorizată a intervenit o convenție de mandat prin care, aceasta din urmă, a fost mandatată să efectueze toate demersurile necesare întabulării dreptului de proprietate, convenindu-se, totodată, asupra comunicării, de către biroul de carte funciară, a încheierii ce urmează a se emite, la sediul biroului teritorial. La rândul său, așa cum a stabilit prima instanță, persoana fizică autorizată a mandatat o altă persoană, și anume pe numita V.A.M.Ș. să o reprezinte cu puteri depline la autoritățile competente, precum și oriunde trebuința va cere, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale, raportarea datelor, depunerea și ridicarea documentațiilor cadastrale la toate oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară de pe teritoriul României.

În acest sens, oficiul de cadastru, față de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 a procedat la comunicarea încheierii către persoana care a făcut dovada, în temeiul actelor mai sus menționate, asupra calității sale de persoană îndreptățită la comunicarea acestui act, astfel că, de la data de 26 martie 2010, curge termenul pentru formularea plângerii, realizându-se o comunicare valabilă. Potrivit cu dispoziția art. 1537 C. civ., mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său, fie că este special sau general, și trebuie să execute personal însărcinarea primită deoarece contractul de mandat este încheiat intuituu personae. În speță, în exercitarea atribuțiilor sale, mandantul a împuternicit o altă persoană, iar convenția dintre mandant și mandatar nu a interzis această substituire; submandatarea este permisă în condițiile prevăzute de dispoziția art. 1542 C. civ.

însă, în egală măsură, și prin convenția părților care au stabilit ca, încheierea să fie comunicată la sediul biroului teritorial, adică al mandatarului, iar nu la sediul petiționarei, așa cum s-a realizat prin cea de-a doua comunicare de care se prevalează intimata. Aceste dispoziții se coroborează și cu cele ale art. 56 - 71 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară și se reține, odată în plus că, în mod corect, oficiul de carte funciară a procedat la comunicarea încheierii sale către persoana împuternicită de mandant, în acest scop, respectiv, persoana autorizată prin mandatarul său.

Instanțele nu au fost învestite cu o cerere privind nulitatea convențiilor care au intervenit în cauză, ci doar cu analiza efectelor acestora asupra manierei de sesizare a instanței; nu se poate reține nici nerespectarea cerinței unificării practicii judiciare, la nivelul instanței de apel, ca instanță de fond, deoarece această exigență vizează doar hotărârile irevocabile, astfel că, susținerile intimatei din întâmpinare, cu referire la Cauza Ștefan și Ștef c. României sunt nefondate. Prin urmare, s-a reținut că în cauză, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a principiului disponibilității procesului civil, astfel cum acesta se regăsește și în dispoziția art. 295 C. proc. civ., și, deși nu a fost învestită cu un motiv de apel privind modalitatea de aplicare și interpretare de către prima instanță, a dispoziției art. 50 C. proc.

civ., stabilește, ca și problemă juridică dezlegată în apel, ca prima instanță să procedeze la reanalizarea condițiilor legale precitate, cu referire la cererea de intervenție formulată în cauză de Municipiul Slobozia prin Primar. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire

SC E.I. SRL

, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 8 martie 2012, sub nr. 1924/2/2012. În motivarea cererii, revizuenta SC E.I. SRL a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică cu decizia nr. 247 din 7 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2178/312/2010, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar împotriva deciziei civile nr. 40/ A din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata - petentă Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor R. și intimata - intervenientă SC E.I.

SRL Brăila . Revizuenta a prezentat situația de fapt și istoricul celor două litigii și a susținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv existența hotărârilor definitive contradictorii și a triplei identități de părți, obiect și cauză, ca elemente ale lucrului judecat. De asemenea, revizuenta a arătat că cele două decizii sunt date în dosare diferite și că în cel de-al doilea litigiu nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat. Astfel, revizuenta a arătat că solicită anularea celei de-a doua hotărâri, respectiv a deciziei nr. 396 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, a susținut că, prin admiterea recursului Municipiului Slobozia, prin primar, prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța de recurs a încălcat principiul securității juridice, pronunțând o hotărâre divergentă cu a altor magistrați din cadrul aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București. Prin decizia nr. 1032 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta SC E.I. SRL și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 31 ianuarie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei identități de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca obiect plângerea formulată de petenta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor R. împotriva Încheierii nr. 10562 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, prin care a solicitat anularea acestei încheieri și întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa asupra imobilului situat în municipiul Slobozia, Str. Matei Basarab, județul Ialomița, compus din teren intravilan în suprafață de 836 mp și construcția C1 – Cinematograful Ialomița în suprafață construită de 738 mp în carte funciară.

În litigiul soluționat prin decizia nr. 247 din 7 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2178/312/2010, obiectul cauzei l-a reprezentat plângerea formulată de aceeași petentă împotriva Încheierii nr. 10565 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, prin care a solicitat anularea acestei încheieri și întabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei asupra imobilului Grădina de vară „A.” situat în municipiul Slobozia, Str. Matei Basarab, județul Ialomița, compus din teren în suprafață de 1.209 mp și construcția C1 în suprafață de 571 mp în carte funciară. Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât între cele două pricini nu există identitate de obiect.

De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 396 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de revizuenta SC E.I. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.