ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 8 martie 2012 (înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă sub nr. 2178/312/2010 și declinată spre competentă soluționare către înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin decizia civilă nr. 1031 din 05 iunie 2012), SC E.I. SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie în dosarul nr. 2162/312/2010, ca fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. 2178/312/2010.

În susținerea cererii, revizuenta a arătat că în cauză este îndeplinită condiția triplei identități impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că litigiile obiect al celor două hotărâri potrivnice se poartă între aceleași părți, respectiv, SC E.I. SRL, Municipiul Slobozia, prin primar, și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor; obiectul este identic, și anume, plângere împotriva încheierii de carte funciară; cauza, este, de asemenea, identică, temeiul juridic al plângerii îndreptată împotriva încheierii de carte funciară fiind dat de dispozițiile art. 50 alin. (2) din legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

Contrarietatea dintre cele două hotărâri constă în aceea că prin decizia civilă nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 2178/312/2010 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 40/A din 07 iunie 2011, fiind menținută soluția de trimitere spre rejudecare la prima instanță a plângerii formulată de SC E.I. SRL împotriva încheierii de carte funciară, în timp ce prin decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 21612/312/2010 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis recursul intervenientului Municipiul Slobozia, prin primar, formulat împotriva deciziei civile nr. 57/A din 06 octombrie 2011 a Tribunalului Ialomița, s-a respins apelul SC E.I.

SRL împotriva sentinței de fond, cu consecința menținerii soluției privind tardivitatea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.

Ca atare, faptul că urmare a pronunțării deciziei civile nr. 247 din 07 februarie 2012, cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară a fost trimisă spre rejudecare (deși inițial această plângere fusese respins, ca tardivă), iar ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2010, s-a menținut soluția de respingere, ca tardivă, a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reprezintă chestiuni contradictorii, ce nu se pot concilia decât prin anularea ultimei hotărâri, respectiv, a deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012. Cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 2511 din 05 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 2178/312/2010, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea împotriva încheierii nr. 10565 din 16 martie 2010 emisă de O.C.P.I.

Ialomița cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, str. Matei Basarab, județul Ialomița, compus din teren în suprafață de 1209 mp și construcție CI în suprafață de 571 mp, reprezentând grădina de vară. Prin decizia civilă nr. 40/A din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul lalomița, secția civilă în același dosar, în soluționarea apelurilor declarate de petenta R.A.D.E.F. „Româniafilm" și intervenienta SC E.I. SRL împotriva sentinței mai sus-menționate, au fost admise apelurile, anulată sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare pe fond aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 247/R din 07 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins recursul declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva hotărârii instanței de apel, fiind, astfel, menținută, soluția de trimitere spre rejudecare dispusă de această instanță.

Prin sentința civilă nr. 2067 din 09 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosar nr. 2162/312/2010, s-a respins, ca tardiv formulată, plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 10562 din 25 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomița privind imobilul situat în municipiul Slobozia, județul Ialomița, compus din teren intravilan în suprafață de 836 mp (820 mp) și construcție CI-Cinematograful Ialomița, în suprafață de 738 mp. Prin decizia civilă nr. 57/A din 06 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul lalomița, secția civilă în același dosar, s-a admis apelul petentei SC E.I. SRL împotriva sentinței sus-menționate, care a fost anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în soluționarea recursului declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar, soluția de trimitere spre rejudecare a fost menținută, prin respingerea recursului. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Invocarea acestui motiv de revizuire presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să se fi omis a se pronunța asupra acesteia și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunțate în cauză. Rațiunea reglementării prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se evita încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Lipsa triplei identități înlătură însă contrarietatea hotărârilor și face ca o astfel de cerere să nu corespundă condițiilor impuse de textul legal sus citat. Se constată că în speță, condiția triplei identități nu este îndeplinită, în sensul că, deși litigiile obiect al unor dosare diferite se poartă între aceleași părți și au aceeași cauză, dată de dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, pe care acestea și-au întemeiat plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, obiectul este diferit. Astfel, dacă în cadrul dosarului nr. 2178/312/2010 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 247/R din 07 februarie 2010, este contestată încheierea de carte funciară din 16 martie 2010 emisă de O.C.P.I.

Ialomița cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, județul Ialomița, compus din teren în suprafață de 1209 mp și construcție CI în suprafață de 571 mp, reprezentând grădina de vară, în dosarul nr. 2162/312/2010, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2012, este vorba de contestarea încheierii de carte funciară din 25 martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomița privind imobilul situat în municipiul Slobozia, compus din teren Ce intravilan în suprafață de 836 mp (820 mp) și construcție Cl - Cinematograful Ialomița, în suprafață de 738 mp. Rezultă, așadar, că sub aparența aceluiași obiect, este vorba de contestarea unor acte juridice diferite, purtând asupra unor imobile diferite.

Identitatea de obiect în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privește nu numai dreptul subiectiv dedus judecății, în speță, demersul de intabulare a dreptului de proprietate promovat de părți, ci și bunul material în concret, care este diferit în cele două dosare, fiind vorba de suprafețe de teren distincte, care, dealtfel, au făcut obiectul unor cereri de intabulare distincte, asupra cărora instanța competentă s-a pronunțat prin încheieri aferente fiecărei cereri în parte. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC E.I. SRL împotriva deciziei nr. 395 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București - secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013