ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 498/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la data de 8

martie 2012 (înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a

civilă sub nr. 2178/312/2010 și declinată spre competentă soluționare către

înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin decizia civilă nr.

1031 din 05 iunie 2012), SC E.I. SRL

a

solicitat revizuirea deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel

București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie în

dosarul nr.

2162/312/2010, ca fiind contradictorie cu decizia civilă

nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a

IV a civilă în dosar nr.

2178/312/2010.

În susținerea cererii, revizuenta a

arătat că în cauză este îndeplinită condiția triplei identități impusă de

dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.,

în sensul că litigiile obiect al celor două

hotărâri potrivnice se

poartă între aceleași părți, respectiv, SC E.I.

SRL, Municipiul Slobozia, prin primar, și Ministerul Culturii

și

Patrimoniului Național - Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor;

obiectul este identic, și anume, plângere împotriva încheierii de carte

funciară; cauza, este, de asemenea, identică, temeiul juridic al plângerii

îndreptată împotriva încheierii

de carte

funciară fiind dat de dispozițiile art. 50 alin. (2) din legea nr.

7/1996

a cadastrului și publicității imobiliare.

Contrarietatea dintre cele două

hotărâri constă în aceea că prin decizia civilă nr. 247 din 07 februarie 2012 pronunțată

în dosarul nr.

2178/312/2010 de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă s-a

respins, ca nefondat, recursul

declarat de Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva deciziei civile nr.

40/A din 07 iunie 2011, fiind menținută soluția de trimitere spre rejudecare la

prima instanță a plângerii formulată de SC E.I. SRL împotriva încheierii de

carte funciară, în timp ce prin decizia civilă nr. 395 din 05 martie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 21612/312/2010 de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie

s-a admis recursul intervenientului Municipiul Slobozia, prin

primar, formulat împotriva deciziei civile nr. 57/A din 06 octombrie 2011 a

Tribunalului Ialomița, s-a respins apelul SC E.I. SRL

împotriva sentinței de fond, cu consecința menținerii soluției privind

tardivitatea

plângerii împotriva încheierii de carte funciară.

Ca atare,

faptul că urmare a pronunțării deciziei civile nr.

247 din 07 februarie 2012, cauza având ca obiect plângere împotriva

încheierii

de carte funciară a fost trimisă spre rejudecare (deși

inițial această plângere fusese respins, ca tardivă), iar ca urmare a

pronunțării deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2010, s-a menținut soluția de

respingere, ca tardivă, a plângerii împotriva încheierii de carte funciară,

reprezintă chestiuni contradictorii, ce nu se pot concilia decât prin anularea ultimei

hotărâri, respectiv, a deciziei civile nr. 395 din 05 martie 2012.

Cererea de revizuire este nefondată,

pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 2511 din 05

octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 2178/312/2010,

s-a respins, ca tardiv

formulată, plângerea împotriva încheierii nr. 10565 din 16 martie 2010 emisă de

O.C.P.I. Ialomița cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, str.

Matei Basarab, județul Ialomița, compus din teren în suprafață de 1209 mp și

construcție CI în suprafață de 571 mp, reprezentând grădina de vară.

Prin decizia civilă nr. 40/A din 07

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul lalomița, secția civilă

în același dosar, în soluționarea

apelurilor declarate de petenta R.A.D.E.F. „Româniafilm" și intervenienta

SC E.I. SRL împotriva sentinței mai sus-menționate, au fost admise apelurile,

anulată sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare pe fond aceleiași

instanțe.

Prin decizia civilă nr. 247/R din 07

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

s-a respins recursul declarat de

intervenientul Municipiul Slobozia, prin primar, împotriva hotărârii instanței

de apel, fiind, astfel, menținută, soluția de trimitere spre rejudecare dispusă

de această instanță.

Prin sentința civilă nr. 2067 din 09

iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosar nr. 2162/312/2010,

s-a respins, ca

tardiv formulată, plângerea împotriva încheierii

de carte funciară nr.

10562 din 25

martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomița privind imobilul situat în

municipiul

Slobozia, județul Ialomița, compus din teren intravilan în suprafață de 836 mp

(820 mp) și construcție CI-Cinematograful Ialomița, în suprafață de 738 mp.

Prin decizia civilă nr. 57/A din 06

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul lalomița, secția civilă

în același dosar, s-a admis apelul

petentei SC E.I. SRL împotriva sentinței sus-menționate,

care a fost anulată, iar cauza trimisă spre

rejudecare primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 395 din 05

martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie

în

soluționarea recursului declarat de intervenientul Municipiul Slobozia, prin

primar, soluția de trimitere spre rejudecare a fost menținută, prin respingerea

recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Invocarea acestui motiv de revizuire

presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri

definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să

fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să se fi omis

a se pronunța asupra acesteia și să se ceară

anularea

celei de-a doua hotărâri pronunțate în cauză.

Rațiunea reglementării prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se evita încălcarea

principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare

în dosare diferite, dar în aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți.

Lipsa triplei identități înlătură însă contrarietatea hotărârilor și

face ca o astfel de cerere să nu

corespundă condițiilor impuse de textul legal sus citat.

Se constată că în speță, condiția

triplei identități nu este îndeplinită, în sensul că, deși litigiile obiect al

unor dosare diferite

se poartă între

aceleași părți și au aceeași cauză, dată de dispozițiile

art. 50 alin. (2)

din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, pe care acestea

și-au întemeiat plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, obiectul

este diferit.

Astfel, dacă

în cadrul dosarului nr. 2178/312/2010 în care s-a pronunțat decizia civilă nr.

247/R din 07 februarie 2010, este contestată încheierea de carte funciară din 16

martie 2010 emisă de O.C.P.I. Ialomița cu privire la imobilul situat în

municipiul Slobozia, județul Ialomița, compus din teren în suprafață de 1209 mp

și construcție CI în suprafață de 571 mp, reprezentând grădina de vară, în

dosarul nr. 2162/312/2010, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 395 din 05

martie 2012, este vorba de

contestarea încheierii

de carte funciară din 25 martie 2010 emisă

de O.C.P.I. Ialomița privind imobilul situat în municipiul Slobozia,

compus

din teren Ce intravilan în suprafață de 836 mp (820 mp) și construcție Cl - Cinematograful

Ialomița, în suprafață de 738 mp.

Rezultă, așadar,

că sub aparența aceluiași obiect, este vorba de

contestarea unor acte juridice diferite, purtând asupra

unor imobile diferite.

Identitatea de obiect în sensul art.

322 pct. 7 C. proc. civ. privește nu numai dreptul subiectiv dedus judecății,

în speță, demersul de intabulare a dreptului de proprietate promovat de părți,

ci și bunul material în concret, care este diferit în cele două dosare, fiind

vorba de suprafețe de teren distincte, care, dealtfel, au făcut obiectul unor

cereri de intabulare distincte, asupra cărora instanța

competentă s-a

pronunțat prin încheieri aferente fiecărei cereri în

parte.

Pentru aceste

considerente, cererea de revizuire va fi respinsă,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de SC

E.I. SRL împotriva deciziei nr. 395 din 5 martie

2012 a

Curții de Apel București - secția

a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 februarie 2013