ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1958/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin declinare de la Curtea de Apel Timișoara, la data de 28 ianuarie 2014, G.C. a solicitat anularea Deciziei civile nr. Deciziei civile nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul arată că există contradicție între decizia a cărei revizuire o solicită și Decizia civilă nr. 1438 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ambele având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 1382 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul 32228/325/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de intimatul Municipiul Timișoara prin Primar, iar prin Sentința civilă nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 pronunțată de aceeași de judecătorie în Dosarul nr. 20513/325/2012, a fost admisă plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de același intimat și a fost dispusă notarea în cartea funciară a plângerii penale formulate împotriva lui G.C. și A.C.. Cele două hotărâri nu se pot concilia, întrucât cea de-a doua hotărâre a respins cererea de notare în cartea funciară a plângerii penale, cu toate că prima hotărâre constată că o astfel de notare este posibilă.

Revizuentul susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, existând două hotărâri definitive contradictorii, subzistând tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), hotărârile fiind pronunțate în procese diferite. Susține, de asemenea, că în al doilea proces a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, depunând la dosarul cauzei hotărârile pronunțate în cauze similare. Intimatul Municipiul Timișoara prin Primar a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate de G.C. și întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Între părțile din prezenta cauză au existat două litigii. Primul dintre acestea și înregistrat pe rolul judecătoriei Timișoara sub nr. 20513/325/2012 a avut ca obiect plângerea formulată de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș. Prin această încheiere de carte funciară a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii nr. 9353 din 26 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă notarea în cartea funciară nr. X, provenită din conversia C.F. Y Timișoara) nr. topografic PS 633, a plângerii penale pentru infracțiunile de fals și uz de fals săvârșite de proprietari împotriva lui G.C.

și A.C. Pentru a pronunța această soluție, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș a reținut că plângerea penală a cărei notare a fost solicitată nu este în legătură cu o infracțiune care a stat la baza înscrierilor în cartea funciară, dreptul de proprietate al lui G.C. și A.C. fiind înscris în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, și ca atare nu poate face obiectul unei notări în cartea funciară. Împotriva aceste încheieri, petentul a făcut plângere care a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Timișoara sub nr. 4261/325/2011 la data de 23 februarie 2011, respinsă prin Sentința civilă nr. 22094 din 22 septembrie 2011, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 90 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș.

Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 1601 din 19 iunie 2012 a casat ambele hotărâri judecătorești și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, în raport de prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996. Prin încheierea nr. 97915 din 11 iulie 2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Timiș a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr. 9353 din 26 ianuarie 2011. Prin Sentința civilă nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 20513/325/2012, menținută prin Decizia nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost admisă plângerea intimatului Municipiului Timișoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 11 iulie 2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Timiș și a fost dispusă notarea în CF nr. X (provenită din conversia C.F.

Y Timișoara) nr. topografic PS 633, a plângerii penale formulate împotriva lui G.C. și A.C. Cel de-al doilea litigiu a avut drept obiect plângerea formulată de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012 prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii nr. 9359 din 26 ianuarie 2011 de respingere a notării în cartea funciară nr. Z Timișoara a plângerii penale împotriva lui G.C. și A.C. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., "revizuirea unei hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: pct. 7 dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Din dispozițiile legale anunțate rezultă că motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite anularea ultimei hotărâri, în ipoteza în care se ajunge în situația ca același proces să fie soluționat de două ori, prin pronunțarea unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea puterii de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru ca motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibil este necesar să fie îndeplinite condițiile de triplă identitate cu privire la părți, obiect și cauză. Dacă în ceea ce privește identitatea calității părților și al cauzei acestea sunt îndeplinite, Înalta Curte reține că obiectul este diferit. Astfel, se constată că obiectul deciziei a cărei revizuire se solicită l-a reprezentat plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012, iar în primul litigiu obiect l-a constituit plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012. Totodată, atât doctrina cât și practica judiciară au statuat asupra faptului că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri judecătorești ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.

Se constată însă că punerea în executare a dispozitivului hotărârii a cărei revizuire a fost solicitată nu este împiedicată de dispozitivul primei hotărâri judecătorești, respectiv Decizia civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013, devreme ce fiecare vizează cărți funciare diferite. Astfel, Decizia civilă nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a vizat notarea în cartea funciară nr. X Timișoara provenită din conversia cărții funciare nr. Y Timișoara, nr. Top. 633, în timp ce Decizia civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013 a privit notarea plângerii penale în cartea funciară nr. Z Timișoara, cu nr. Top. 630/2. Doar în situația în care cele două litigii ar fi purtat asupra aceluiași imobil înscris în aceeași carte funciară, identificat prin același nr. topografic, ar fi putut fi vorba despre o imposibilitate de punere în executare a celor două hotărâri judecătorești, chestiune ce nu poate fi reținută în prezenta cauză.

Împrejurarea că aceleași dispoziții legale au primit o interpretare diferită de către instanțele de judecată, nu poate deschide revizuentului prezenta cale de atac. O eventuală constatare a existenței unei jurisprudențe neunitare a instanțelor cu privire la chestiunea notării în cartea funciară a plângerilor penale poate face obiectul unei alte proceduri judiciare. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 57 din 11 februarie 2014 care chemată să verifice constituționalitatea prevederilor art. 28 - 31 din Titlul II, Capitolul II din Legea nr. 7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară, republicată, a statuat asupra faptului că modul sumar de redactare a prevederilor legale criticate nu poate fi suplinit prin mecanismul excepției de neconstituționalitate.

Față de considerentele mai sus reținute, instanța reține că nu sunt îndeplinite cerințele textului atunci când soluțiile contradictorii sunt pronunțate în cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neacoperind situațiile rezultate din practica neunitară a instanțelor, a căror reglare este atributul altor mecanisme judiciare. Or, în speță, revizuentul raportându-se impropriu la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tocmai această practică neunitară o invocă, făcând trimitere la alte hotărâri pronunțate de aceeași instanță prin care a fost dată o altă interpretare dispozițiilor legale amintite. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se înscrie în ipoteza legală prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C. împotriva Deciziei nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014. Procesat de GGC - GV