ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1958/2014

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție prin declinare de la Curtea de Apel

Timișoara, la data de 28 ianuarie 2014, G.C. a solicitat anularea Deciziei

civile nr. Deciziei civile nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul arată că există contradicție între decizia a cărei revizuire o

solicită și Decizia civilă nr. 1438 din data de 29 octombrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, ambele având ca obiect plângere împotriva încheierii

de carte funciară.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 1382 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de judecătoria Timișoara în

dosarul 32228/325/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea împotriva

încheierii de carte funciară formulată de intimatul Municipiul Timișoara prin

Primar, iar prin Sentința civilă nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 pronunțată de

aceeași de judecătorie în Dosarul nr. 20513/325/2012, a fost admisă plângerea

împotriva încheierii de carte funciară formulată de același intimat și a fost

dispusă notarea în cartea funciară a plângerii penale formulate împotriva lui

G.C. și A.C.. Cele două hotărâri nu se pot concilia, întrucât cea de-a doua

hotărâre a respins cererea de notare în cartea funciară a plângerii penale, cu

toate că prima hotărâre constată că o astfel de notare este posibilă.

Revizuentul susține

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

pentru admisibilitatea cererii de revizuire, existând două hotărâri definitive

contradictorii, subzistând tripla identitate de elemente (părți, obiect și

cauză), hotărârile fiind pronunțate în procese diferite. Susține, de asemenea,

că în al doilea proces a fost invocată excepția autorității de lucru judecat,

depunând la dosarul cauzei hotărârile pronunțate în cauze similare.

Intimatul Municipiul

Timișoara prin Primar a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând condițiile

de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate de G.C. și întemeiate pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Între părțile din

prezenta cauză au existat două litigii.

Primul dintre acestea

și înregistrat pe rolul judecătoriei Timișoara sub nr. 20513/325/2012 a avut ca

obiect plângerea formulată de Municipiul Timișoara prin Primar împotriva

încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012 emisă de Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș. Prin această încheiere de carte

funciară a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii nr. 9353

din 26 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă notarea în cartea funciară nr.

X, provenită din conversia C.F. Y Timișoara) nr. topografic PS 633, a plângerii

penale pentru infracțiunile de fals și uz de fals săvârșite de proprietari

împotriva lui G.C. și A.C.

Pentru a pronunța

această soluție, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș a reținut

că plângerea penală a cărei notare a fost solicitată nu este în legătură cu o

infracțiune care a stat la baza înscrierilor în cartea funciară, dreptul de

proprietate al lui G.C. și A.C. fiind înscris în temeiul unei hotărâri

judecătorești irevocabile, și ca atare nu poate face obiectul unei notări în

cartea funciară.

Împotriva aceste

încheieri, petentul a făcut plângere care a fost înregistrată pe rolul

judecătoriei Timișoara sub nr. 4261/325/2011 la data de 23 februarie 2011,

respinsă prin Sentința civilă nr. 22094 din 22 septembrie 2011, soluție

menținută prin Decizia civilă nr. 90 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș.

Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 1601 din 19 iunie 2012 a casat

ambele hotărâri judecătorești și a dispus trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, în raport de

prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Prin încheierea nr.

97915 din 11 iulie 2012, Oficiul de Cadastru și Publicitate Timiș a respins, ca

inadmisibilă, cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr.

9353 din 26 ianuarie 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 22496 din 02 noiembrie 2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul

nr. 20513/325/2012, menținută prin Decizia nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, a fost admisă plângerea intimatului Municipiului

Timișoara prin Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 11

iulie 2012 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Timiș și a fost dispusă

notarea în CF nr. X (provenită din conversia C.F. Y Timișoara) nr. topografic

PS 633, a plângerii penale formulate împotriva lui G.C. și A.C.

Cel de-al doilea

litigiu a avut drept obiect plângerea formulată de Municipiul Timișoara prin

Primar împotriva încheierii de carte funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012

prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș a respins cererea

de reexaminare împotriva încheierii nr. 9359 din 26 ianuarie 2011 de respingere

a notării în cartea funciară nr. Z Timișoara a plângerii penale împotriva lui

G.C. și A.C.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., "revizuirea unei

hotărâri judecătorești rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: pct. 7 dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Din dispozițiile

legale anunțate rezultă că motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. permite anularea ultimei hotărâri, în ipoteza în care se ajunge în

situația ca același proces să fie soluționat de două ori, prin pronunțarea unor

hotărâri contradictorii, cu încălcarea puterii de lucru judecat a primei

hotărâri.

Pentru ca motivul de

revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibil este

necesar să fie îndeplinite condițiile de triplă identitate cu privire la părți,

obiect și cauză. Dacă în ceea ce privește identitatea calității părților și al

cauzei acestea sunt îndeplinite, Înalta Curte reține că obiectul este diferit.

Astfel, se constată

că obiectul deciziei a cărei revizuire se solicită l-a reprezentat plângerea

împotriva încheierii de carte funciară nr. 97915 din 04 iulie 2012, iar în

primul litigiu obiect l-a constituit plângerea împotriva încheierii de carte

funciară nr. 162883 din 26 octombrie 2012.

Totodată, atât

doctrina cât și practica judiciară au statuat asupra faptului că revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri

judecătorești ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care nu se

pot executa simultan.

Se constată însă că

punerea în executare a dispozitivului hotărârii a cărei revizuire a fost

solicitată nu este împiedicată de dispozitivul primei hotărâri judecătorești,

respectiv Decizia civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013, devreme ce fiecare

vizează cărți funciare diferite. Astfel, Decizia civilă nr. 1619 din 20

noiembrie 2013 a vizat notarea în cartea funciară nr. X Timișoara provenită din

conversia cărții funciare nr. Y Timișoara, nr. Top. 633, în timp ce Decizia

civilă nr. 1438 din 29 octombrie 2013 a privit notarea plângerii penale în

cartea funciară nr. Z Timișoara, cu nr. Top. 630/2.

Doar în situația în

care cele două litigii ar fi purtat asupra aceluiași imobil înscris în aceeași

carte funciară, identificat prin același nr. topografic, ar fi putut fi vorba

despre o imposibilitate de punere în executare a celor două hotărâri

judecătorești, chestiune ce nu poate fi reținută în prezenta cauză.

Împrejurarea că

aceleași dispoziții legale au primit o interpretare diferită de către

instanțele de judecată, nu poate deschide revizuentului prezenta cale de atac.

O eventuală constatare a existenței unei jurisprudențe neunitare a instanțelor

cu privire la chestiunea notării în cartea funciară a plângerilor penale poate

face obiectul unei alte proceduri judiciare.

În acest sens s-a

pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 57 din 11 februarie 2014

care chemată să verifice constituționalitatea prevederilor art. 28 - 31 din

Titlul II, Capitolul II din Legea nr. 7/1996 privind cadastru și publicitatea

imobiliară, republicată, a statuat asupra faptului că modul sumar de redactare

a prevederilor legale criticate nu poate fi suplinit prin mecanismul excepției

de neconstituționalitate.

Față de

considerentele mai sus reținute, instanța reține că nu sunt îndeplinite

cerințele textului atunci când soluțiile contradictorii sunt pronunțate în

cauze diferite, prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neacoperind

situațiile rezultate din practica neunitară a instanțelor, a căror reglare este

atributul altor mecanisme judiciare.

Or, în speță,

revizuentul raportându-se impropriu la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tocmai

această practică neunitară o invocă, făcând trimitere la alte hotărâri pronunțate

de aceeași instanță prin care a fost dată o altă interpretare dispozițiilor

legale amintite.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire nu se

înscrie în ipoteza legală prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul G.C. împotriva

Deciziei nr. 1619 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV