ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2294/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Parcursul litigiului în care a fost pronunțată hotărârea atacată pe calea revizuirii - dosarul nr. x/2011

Prin cererea înregistrată la data de la 23.02.2011, pe rolul Judecătoriei Călărași, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., a chemat în judecată pe pârâții C. și Ocolul Silvic Călărași, reprezentat de Direcția Silvică Călărași, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța: să autorizeze grănițuirea proprietății sale în raport de cele ale vecinilor, stabilind liniile de hotar conform actelor de proprietate ale părților; ca urmare a stabilirii liniilor de hotar, să oblige pârâta C. să îi respecte dreptul de proprietate și posesie asupra suprafeței de 7.120 m.p. teren, din care a acaparat în mod abuziv cca 3.000 de m.p.; să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2034/27.05.2011, Judecătoria Călărași a admis excepția prematurității ridicată de pârâta C., a respins acțiunea ca prematură și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 131/23.11.2011, Tribunalul Călărași a admis apelul, a anulat în tot sentința civilă apelată și a reținut cauza spre rejudecare în fond. A stabilit termen în cauză 18 ianuarie 2012.

Prin decizia civilă nr. 42/04.06.2013, Tribunalul Călărași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de pârâtul Ocolul Silvic Călărași, reprezentat prin Direcția Silvică Călărași; a admis în parte acțiunea reclamantei; a admis capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților reclamantei și pârâtei C.; a omologat raportul de expertiză efectuat de experții D., E. și F.; a respins capătul de cerere privind revendicarea a cca. 3.000 m.p. formulat împotriva pârâtei C.; a compensat cheltuielile de judecată și a obligat către reclamantă pe pârâta C. la 1.059 RON și pe pârâtul Ocolul Silvic, reprezentat prin Direcția Silvică Călărași, la 3.059 RON cu același titlu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții C. și R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Călărași - Ocolul Silvic Călărași.

Prin decizia civilă nr. 1919R/12.11.2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursurile, a casat decizia recurată și a reținut cauza pentru rejudecare în fond, reținând că în speță există o vădită contradicție între respingerea acțiunii revendicative și autorizarea grănițuirii pe un traseu care include și porțiunea de teren ocupată de pârâtă din proprietatea recurentei-reclamante.

Prin decizia civilă nr. 557/02.07.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, rejudecând în fond, după casare: a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ocolul Silvic Călărași, reprezentat de Direcția Silvică Călărași; a admis, în parte, acțiunea; a respins capătul de cerere privind revendicarea, ca neîntemeiat; a admis capătul de cerere privind grănițuirea; a stabilit linia de hotar între imobilul Trup 1, în suprafață de 2.406 m.p., situat în u.a. 34F, deținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. și terenul deținut de pârâta Ocolul Silvic Călărași între punctele x (anexa 11 la raportul de expertiză); a stabilit linia de hotar între imobilul Trup 2, în suprafață de 5.413 m.p. (5.305 din acte), deținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. și terenul deținut de pârâta Ocolul Silvic Călărași între punctele x (anexa 12 la raportul de expertiză); a stabilit linia de hotar între imobilul Trup 3, în suprafață de 1.815 m.p. (1.794 din acte), deținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. și terenul deținut de pârâta Ocolul Silvic Călărași între punctele x (anexa 12 la raportul de expertiză); a stabilit linia de hotar între imobilul Trup 2, în suprafață de 5.413 m.p. (5305 din acte), deținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. și imobilul cu nr. cad. x, deținut de pârâta C., între punctele x (anexa 12 la raportul de expertiză); a stabilit linia de hotar între imobilul Trup 3, în suprafață de 1.815 m.p. (1.794 din acte), deținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. și imobilul cu nr. cad. x, deținut de pârâta C., între punctele 186-107 (anexa 12 la raportul de expertiză); a omologat raportul de expertiză întocmit de experții tehnici G., H. și I.; a dispus majorarea onorariului de expertiză și a stabilit cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei din urmă decizii, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 142 din 26 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins contestația în anulare ca neîntemeiată.

II. Litigiul în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 5 din 11 iunie 2014 a Tribunalului Călărași, secția civilă

Prin plângerea introdusă la Judecătoria Călărași, la data de 12.12.2013 și înregistrată sub nr. x/2013, petenta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea OCPI Călărași la intabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară a mun. Călărași a imobilului situat în mun. Călărași, str. x, jud. Călărași, unde se află și sediul social al petentei.

Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 344/04.02.2014, a respins plângerea formulată de petentă împotriva încheierii de respingere nr. 41880/30.08.2013 privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren intravilan, Șoseaua x, UAT Călărași și a încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/5.11.2013 emisă de OCPI Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta.

Prin decizia civilă nr. 5 din ședința Camerei de Consiliu din 11 iunie 2014, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și, în rejudecare, a admis plângerea formulată de petentă împotriva încheierii de respingere, pe care a desființat-o. A dispus admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului teren în suprafață de 2380 mp dobândit în baza contractului de donație autentificat sub nr. x/01.03.2004 de BNP J..

III. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 142 din 26 mai 2020 a formulat cale de atac S.C. A. S.R.L., calificată administrativ "contestație în anulare" de Curtea de Apel București pe rolul căreia a fost înregistrată.

Prin decizia civilă nr. 329R din 30.06.2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a căii de atac în favoarea instanței supreme. Această instanță a calificat calea de atac inițiată ca fiind o cerere de revizuire, întrucât în cauză, în raport de prevederile art. 322-323 C. proc. civ., se invocă contrarietatea deciziei civile nr. 142/26.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă o contestație în anulare formulată de aceeași parte, cu decizia civilă nr. 557/02.07.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2011 și cu alte două decizii, nr. 131/2011 și 5/2014 ale Tribunalului Călărași.

Revizuenta contestă soluția dată prin decizia nr. 142/26.05.2020, pronunțată în dosarul civil nr. x/2019 și arată că acest ultim act al instanței este potrivnic următoarelor hotărâri: decizia nr. 557/02.07.2019 din dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; decizia nr. 131/23.11.2011 a Tribunalului Călărași și deciziei nr. 5/11.06.2014 a Tribunalului Călărași.

În motivarea cererii de revizuire, arată că pe rolul Curții de Apel București s-a judecat acțiunea având ca obiect grănițuirea unui segment de teren de 7.120 mp din cele două segmente ale societății reclamante și revendicarea a 4.500 mp intabulați de pârâta C.. Curtea de Apel a dat alte soluții, diferite de ceea ce s-a cerut prin petite. A acordat societății reclamante o proprietate ce aparține lui B., ce are în proprietate tot 9.500 mp ca și societatea, fără ca acesta să fie parte în proces. A acordat pârâtei C. peste 500 mp din proprietatea de 3.000 mp ce aparținea lui B. din anul 1995. Instanța a tergiversat procesul 9 ani ca pârâta C. să-și facă a patra carte funciară, fără anunțarea vecinilor și declarând alți vecini inexistenți.

În concluzie, l-a deposedat pe B. de 9.500 mp și 500 mp prin înșelăciune și fals în înscrisuri în condițiile în care nu a fost parte în proces și nu i s-a dat dreptul la apărare.

Mai susține că instanțele se fac vinovate de complicitate la mai multe fapte penale, detaliate prin cererea de revizuire.

Partea invocă în susținerea căii extraordinare de atac dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și la faptele pe care se întemeiază, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat revizuenta în cererea de revizuire, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul citat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Înalta Curte reține că prin "hotărâri potrivnice" se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces, se ajunge la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

În speță, sub un prim aspect, revizuenta invocă contrarietatea între decizia civilă nr. 142 din 26.05.2020 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și deciziile nr. 557/02.07.2019 (a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă) și nr. 131/23.11.2011 (a Tribunalului Călărași, secția civilă), pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Aceste din urmă hotărâri nu pot reprezenta un reper pentru analiza contrarietății cerută de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, pentru simplul fapt că au fost pronunțate în același dosar cu ultima hotărâre, cea a cărei revizuire se solicită, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a istoricului cauzei. Or, una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite.

Astfel, în cauza dedusă judecății, se constată că hotărârile judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost pronunțate în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată, fiind vorba doar de etape procesuale diferite ale aceluiași litigiu, respectiv apel, recurs și contestație în anulare. Căile de atac care s-au soluționat au primit numere de dosare diferite (1410/202/2011 și 3920/2/2019), însă ele au avut la bază o singură pretenție dedusă judecății de către reclamanta S.C. A. S.R.L. cu obiect grănițuire.

Concluzionând, se reține că revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în același dosar în diferite faze procesuale, fiind nesocotită premisa ca pretențiile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței unei autorități de lucru judecat. În cadrul aceluiași proces nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă în diferite cicluri procesuale soluțiile pot fi diferite, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Sub al doilea aspect, revizuenta pretinde că decizia civilă nr. 142 din 26.05.2020 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2019 este potrivnică și deciziei civile nr. 5 pronunțată în Ședința Camerei de Consiliu de la 11 iunie 2014 de către Tribunalul Călărași, secția civilă, în dosarul nr. x/2013. Prin această hotărâre instanța a admis apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 344/04.02.2014 a Judecătoriei Călărași, a schimbat în tot hotărârea atacată și, în rejudecare, a admis plângerea formulată de petentă împotriva încheierii de respingere, pe care a desființat-o. A dispus admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului teren în suprafață de 2380 mp dobândit în baza contractului de donație autentificat sub nr. x/01.03.2004 de BNP J..

Revenind la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., relevate anterior, se constată că nu este întrunită identitatea de părți, obiect și cauză în cele două pricini.

Astfel, decizia civilă nr. 5/11 iunie 2014 a soluționat calea de atac în cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, părți fiind petenta S.C. A. S.R.L. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, iar decizia nr. 142 din 26.05.2020 a vizat soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații C. și Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Călărași în procesul de grănițuire.

În atare situație rezultă că între cele două decizii nu există identitatea de părți, obiect și cauză statuată prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ., concluzie ce impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Pe de altă parte, decizia civilă nr. 5/11 iunie 2014 a fost pronunțată într-o procedură necontencioasă, or, caracteristica hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor necontencioase este aceea că sunt lipsite de puterea lucrului judecat, întrucât nu rezolvă un diferend, o situație contradictorie. Așa fiind, nu se poate invoca contrarietatea între această hotărâre și decizia civilă nr. 142 din 26.05.2020, revizuirea având un caracter inadmisibil și prin prisma acestui aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 142 din 26 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2020.