ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 323/2013

Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului civil de față, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare sub nr. 8219/296/2009, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige pe pârât să-i achite lunar, o suma egală cu salariul minim pe economie si 10.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 05 decembrie 2005 a fost internat in Spitalul Județean Satu Mare și că la data de 07 decembrie 2005 a fost operat de medicul C.S. de hernie inghinală. Cu ocazia operației medicul C.S.

a făcut mai multe greșeli care au i-au produs reclamantului suferințe fizice și psihice, după operație rămânând cu sechele, respectiv invaliditate si incapacitate de muncă, motiv pentru care solicită instanței să dispună obligarea medicului să-i achite o pensie lunară egală cu valoarea salariului minim pe economie pentru că, urmare a acțiunii acestuia, este în imposibilitate de a-și crea venituri care să-i poată asigura existența. În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 95/2006. Prin sentința civilă nr. 3932/ D din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Satu Mare a respins acțiunea reclamantului P.I. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele: În data de 7 decembrie 2005, reclamantul a fost supus unei operații în cadrul Spitalului Județean Satu Mare, pentru hernie inghinală stg.

recidivată, intervenția chirurgicală fiind efectuată de către pârât, iar după un interval de 2 ani, reclamantul, prin sesizarea înregistrată sub nr. 35 din 17 ianuarie 2007 la Colegiul Medicilor Satu Mare, a invocat „probleme de sănătate ” apărute în urma operației de hernie efectuată de doctorul C.S., sesizare ce a fost respinsă în baza art. 449 din Legea nr. 95/2006, ca tardivă. Ulterior, reclamantul a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, înregistrată sub nr. 998/P/2007, împotriva numitului C.S., invocând faptul că în urma intervenției chirurgicale realizate în anul 2005 (cu 4 ani în urmă) are probleme de natură sexuală. Prima instanță a reținut că, prin rezoluția din 4 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.S.

pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Parchetul și-a fundamentat soluția pe următoarele probe: - adresa Serviciului medico-legal al Județului Satu Mare, care afirmă în baza expertizei efectuate că intervenția chirurgicală și evoluția postoperatorie nu explică tulburările de dinamică sexuală invocate; - expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Cluj Napoca primită la parchet la 23 iunie 2009 concluzionează că între tulburarea de dinamică sexuală reclamată asociată cu hipotrofia testiculară stângă diagnosticată ecografic și intervenția chirurgicală efectuată pentru cura herniei nu există legătură de cauzalitate.

Partea vătămată a refuzat efectuarea unei expertize la I.N.M.L. București. În baza răspunsului I.N.M.L. (fila 67 din dosar), instanța a solicitat emiterea avizului Comisiei Superioare. Prin avizul emis de I.N.M.L. - M.M. București (fila 87), Comisia Superioară de medici întrunită la 22 septembrie 2011 a constatat, în baza actelor medicale, că intervenția chirurgicală, tratamentul postoperator și recomandările la externare sunt în concordanță cu procedurile medico-chirurgicale curente. Nu există o relație de cauzalitate directă între cura chirurgicală a herniei inghinale stângi recidivate și disfuncția erectilă pe care pacientul o reclamă. S-a constatat că expertizele medico-legale efectuate nu relevă sechele determinate de intervenția chirurgicală pentru hernie, respectiv invaliditate, incapacitate de muncă sau disfuncția erectilă, acțiunea reclamantului neavând temei de fapt.

Reclamantul a înțeles să dovedească invaliditatea prin certificatul de încadrare în grad de handicap (fila 81) și dispoziția D.G.A.S.P.C. Satu Mare (fila 83). Or, s-a reținut de prima instanță că certificatul de încadrare în grad de handicap cu nr. 427 a fost emis la data de 31 ianuarie 2005 (anterior intervenției chirurgicale - dec. 2005) pentru diagnosticul clinic „surdomutitate", care determină grad II de handicap și o capacitate de muncă restantă de 20%. Dispoziția nr. 1951/2010 de acordare a indemnizației lunare pentru persoane cu handicap se întemeiază pe certificatul de handicap 427 din 31 ianuarie 2005 anterior menționat. Tribunalul a reținut că invocarea acestor probe în susținerea acțiunii promovate împotriva pârâtului denotă reaua credință a reclamantului în exercitarea drepturilor procesuale.

În virtutea considerentelor expuse, instanța de fond a respins cererea reclamantului P.I., având ca obiect despăgubiri materiale și daune morale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat „recurs” reclamantul P.I., solicitând admiterea acestuia și acordarea a 2.000.000 euro cu titlu de daune morale și materiale. Calea de atac a fost recalificată de instanță, în ședința publică din 3 mai 2012, în temeiul art. 84 și art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. ca apel, având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate de reclamant prin acțiune este de peste un miliard de lei. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia nr. 29/ A din 3 mai 2012, a respins apelul reclamantului P.I., ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul P.I. a susținut că între starea sănătății sale și operația chirurgicală efectuată de pârâtul C.S. în anul 2005 ar exista o legătură de cauzalitate, motiv pentru care a solicitat să-i fie acordate despăgubiri materiale și morale precizate la în faza procesuală a fondului la 1.000.000 de euro și la 2.000.000 de euro, în calea de atac a apelului. Din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Serviciul medico-legal Satu Mare, se reține că acesta a fost spitalizat în perioada 5 decembrie - 16 decembrie 2005 cu diagnosticul hernie inghinală stâng recidivată, fiind externat vindecat la 7 decembrie 2005. S-a intervenit chirurgical și s-au practicat cura herniei la Cooper, concluzionându-se că tulburările de dinamică sexuală (impotența), nu se explică prin intervenția chirurgicală efectuată.

Același aspect reiese și din raportul de expertiză medico-legală efectuat de I.M.L. Cluj Napoca, din 25 mai 2009 - filele 14-15 dosar de fond și că, intervenția chirurgicală s-a făcut conform procedurilor medico chirurgicale curente, decurgând favorabil, fără complicații. Cele două rapoarte medico-legale s-au întocmit în dosarul penal, urmare a plângerii penale formulate de reclamant, înregistrată sub nr. 998/P/2007, atașat lucrărilor cauzei, iar conform rezoluției din 2 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, s-a dispus respingerea plângerii, raportat la probele susmenționate administrate în cauză. I.N.M.L.

- M.M., cu ocazia soluționării cauzei în fond, a emis avizul din 30 septembrie 2011 - filele 87-88, conform căruia, intervenția chirurgicală, tratamentul postoperatoriu și recomandările la externare, au fost în concordanță cu procedurile medico-legale curente, intervenție ce nu explică tulburările de dinamică sexuală acuzate de apelantul reclamant. Se mai relevat faptul că, pentru o evaluare a disfuncției erectile, ar fi fost necesară efectuarea unei ecografii Doppler a corpilor cavernoși după erecție provocată, pe care, acesta a refuzat-o. Hipotrofia testiculară stângă nu este cauzată de o greșeală de tehnică chirurgicală și nu este cauza disfuncției erectile, testiculul drept fiind normal clinic, ecografic iar, funcția erectilă ar trebui să fie normală raportat la nivelul secreției endocrine testiculare.

Față de această lucrare, cu ocazia soluționării cauzei în fond, câtă vreme reclamantul a arătat că nu solicită alte probe, în mod corect instanța de fond a făcut o analiză a dovezilor existente, iar conform acestora, neexistând un raport de cauzalitate dintre starea de sănătate a acestuia și intervenția chirurgicală, în mod corect a respins cererea. In apel, la întrebarea instanței, dacă nu dorește efectuarea unei noi expertize medico-legale, a arătat că nu are resurse financiare în acest sens. Art. 998 C. civ., în vigoare la data la care a avut loc intervenția chirurgicală, prevedea că: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, ori, în speță, nu există o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între starea de sănătate a reclamantului și intervenția chirurgicală, care să atragă răspunderea civilă delictuală a intimatului pârât.

Raportat la cele expuse, instanța de apel, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă din urmă decizii a declarat recurs reclamantul P.I., prin care a susținut că este nemulțumit de soluția pronunțată de instanța Curții de Apel Oradea și că pârâtul C.S. trebuie să răspundă în fața legii pentru operația pe care i-a efectuat-o și în urma căreia a rămas mutilat pe viață, precizând totodată că solicită obligarea acestuia la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 2.000.000 euro. Înalta Curte, din oficiu, la termenul din 29 ianuarie 2013, a invocat excepția nulității recursului, pe care o va admite pentru considerentele care succed. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Prin cererea sa de recurs, reclamantul P.I. a susținut generic că este nemulțumit de modul cum a judecat instanța Curții de Apel Oradea și că pârâtul C.S. trebuie să răspundă în fața legii, fără însă a preciza care sunt eventualele greșeli pe care le-ar conține hotărârea recurată și fără a formula expres motivele de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit. Cu prilejul dezbaterilor orale, recurentul-reclamant a mai susținut că este nemulțumit de modul în care au fost administrate și apreciate probele în soluționarea pricinii.

Aceste critici, în afară de faptul că au fost formulate după împlinirea termenului de recurs, nu pot face obiect de examinare în faza procesuală a recursului deoarece pun în discuție situația de fapt în raport de probele administrate în cauză. Motivul de casare care permitea reevaluarea situației de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum a solicitat recurentul-reclamant, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Înalta Curte, având în vedere că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și că nu sunt motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii recurate, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 29/ A din data de 3 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2013.