ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3983/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare să dispună anularea deciziei emisă de pârât, de încetare a contractului individual de muncă, repunerea în funcție, indexarea salariilor, acordarea tichetelor de masă și obligarea pârâtului la plata de daune morale și plăți compensatorii pe o perioadă de 5 ani.

Prin Sentința civilă nr. 100/LMA din data de 25 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale și tichetele de masă aferente perioadelor 17 - 21.09.2015 și 28.09 - 20.10.2015.

Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 100/LMA din 25 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat cerere de îndreptare, revizuire, cerere de completare a hotărârii, contestație în anulare, plângere împotriva Deciziei civile 1003/A/2016 a Curții de Apel Oradea, calificată de instanță, la solicitarea petentului, la termenul de judecată din data de 5 februarie 2018, ca fiind o cerere de îndreptare, completare și lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1003/A/2016 a Curții de Apel Oradea. Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2018.

Prin Decizia civilă nr. 95/A din 12 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare, completare și lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1003/A/2016 a Curții de Apel Oradea, așa cum a fost precizată, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Județean de Urgență Satu Mare.

Petentul A. a formulat cerere de îndreptare, completare și lămurire a Deciziei civile nr. 95/A din 12 februarie 2018 a Curții de Apel Oradea.

Prin precizarea depusă la dosar la de 16 mai 2018, petentul A., în condițiile art. 152 C. proc. civ., a calificat cererea ca fiind un recurs îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015.

În consecință, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 462/A din 18 mai 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție iar prin încheierea din 20 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat că este competentă să soluționeze recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă și a dispus transpunerea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, din ședința publică în procedura de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 231 din C. muncii "Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă."

În speță, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, în sensul art. 231 din C. muncii, iar potrivit art. 274 din același cod, în materia jurisdicției muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din același cod, "Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 din C. muncii, dispozițiile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Capitolul VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanței de fond pronunțate în soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală și sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia jurisdicției muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reținut, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menționate, se constată că Decizia nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, definitivă, pronunțată în soluționarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1003/A din 4 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Procesat de GGC - CL