ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 865/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub Dosar nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. - de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, BB., CC., DD., EE., FF. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, GG., HH., II. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, JJ., KK., LL. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, MM., NN., OO. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuș - personal auxiliar de specialitate, specialiști IT, personal conex și tehnician criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și parchetele subordonate, în conformitate cu prevederile art. 194 și urm. C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - în calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - în calitate de ordonator secundar de credite și emitent al deciziilor pe care reclamanții înțeleg să le conteste, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș - în calitate de ordonator terțiar de credite și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:

Printr-o cerere înregistrată separat, în cadrul aceluiași dosar, reclamanta PP., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat:

1.1. Prin Sentința civilă nr. 470/LMA din 02.10.2018 Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a secției civile I a Tribunalului Satu Mare, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale în ceea ce privește cererea reclamantelor C., G. și H., cerere care a fost disjunsă și trimisă spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș.

A disjuns cererea formulată de către reclamanta PP. și s-a înregistrat sub un alt număr de dosar.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerul finanțelor publice, invocată de acesta.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție invocată de acesta.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A respins acțiunea reclamanților A., B., D., E., F., I., J., K., L., M., N., O., P. - de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, BB., CC., DD., EE., FF. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, GG., HH., II. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, JJ., KK., LL. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, MM., NN., OO. - de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice având ca obiect drepturi bănești.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 471/LMA din data de 02.10.2018 Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a secției civile I a Tribunalului Satu Mare, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale în ceea ce privește cererea reclamantelor C., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești, cerere care a fost disjunsă și a fost trimisă spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Satu Mare a reținut că reclamantele C., G. și H. sunt angajate ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, fiind funcționari publici. Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Ca atare, în ceea ce privește cererile având ca obiect drepturile salariale solicitate de către aceste reclamante, completele specializate în materia litigiilor de muncă nu au competența materială de a le soluționa. În ceea ce privește competența teritorială, funcționarilor publici nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 111 C. proc. civ. și ale Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În consecință, cu privire la aceste reclamante, în temeiul dispozițiilor menționate și ale art. 130 C. proc. civ. a fost admisă excepția necompetenței Tribunalului Satu Mare, secția civilă, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș.

Pe rolul Tribunalului Maramureș cauza a fost înregistrată la data de 06.11.2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 1894 din data de 28.11.2018 Tribunalul Maramureș, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Satu Mare competența de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantele C., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Maramureș a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 06.03.2018. Primul termen de judecată stabilit în cauză a fost fixat pentru data de 06.06.2018. După cum reiese din încheierea de ședință pronunțată la primul termen, instanța învestită cu soluționarea cauzei, având în vedere prevederile art. 131 C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei competențe, constatând că este competentă general, material și teritorial în soluționarea litigiului ivit între părți.

La același termen, constatându-se ca fiind lămurite toate aspectele relevante ale cauzei, au fost închise dezbaterile, fiind amânată pronunțarea, mai întâi pentru data de 13.06.2018 și mai apoi pentru 20.06.2018, dată la care litigiul a fost repus pe rol în vederea suplimentării probațiunii.

Ulterior repunerii pe rol, la termenul de judecată din 19.09.2018, instanța a constatat faptul că s-a invocat, în ceea ce privește situația reclamantelor C., G. și H., necompetența sa materială și teritorială. S-a amânat pronunțarea pentru data de 02.10.2018, dată la care s-a disjuns cererea în partea ce le privește pe cele trei reclamante, s-a admis excepția necompetenței instanței și cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Maramureș.

În opinia instanței ulterior învestită, raportat la stadiul procedurii, era inadmisibilă la data de 02.10.2018 declinarea, de către prima instanță învestită, a competenței de soluționare a cauzei. Pentru a ajunge la această concluzie Tribunalul Maramureș a avut în vedere că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Conform art. 131 alin. (1) la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii din data 06.06.2016 și fiind depășit deja la data de 02.10.2018 momentul procesual până la care instanța învestită cu soluționarea cererii reclamantelor avea posibilitatea să își decline competența, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Satu Mare.

Pentru toate aceste considerente instanța, văzând prevederile art. 131 și 132 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, reclamantele C., G. și H. sunt angajate ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș fiind funcționari publici.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În primul rând, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform art. 131 alin. (1) din același Cod: la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Or, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 06.06.2018 Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, a considerat că este instanță competentă material și teritorial menționând că: "În considerarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 C. proc. civ. și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța a verificat din oficiu competența și a constatat că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față".

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, odată ce s-a declarat competent să soluționeze prezenta cauză nu mai putea invoca necompetența materială.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., G., H. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV