ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 27 mai 2016, sub Dosarul nr. x/2016, contestatoarea A. SA în contradictoriu cu intimata B. a formulat contestație împotriva notificării sau cererii de dare în plată înregistrată sub nr. x/13.05.2016, privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea contestatoarei, solicitând instanței admiterea contestației și respingerea cererii de dare în plată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu consecința repunerii de drept a părților în situația anterioară notificării, cu cheltuieli de judecată. În drept, s-a invocat art. 7 din Legea nr. 77/2016 raportat la art. 192 și urm. C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 910/2018 din 1 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis contestația formulată de contestatoarea A. SA, în contradictoriu cu intimata B.. A fost anulată Notificarea de dare în plată formulată de intimați la data de 13.05.2016 și comunicată contestatoarei la aceeași dată. Au fost repuse părțile în situația anterioară transmiterii notificării de dare în plată. S-a redus onorariul reprezentantului contestatoarei de la suma de 8.139,60 RON la suma de 4.500 RON, s-a dispus obligarea intimaților la plata către contestatoare a sumei de 4.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru în cuantum de 20 RON și onorariu avocat în sumă de 4.500 RON.

Apelul declarat de B. împotriva Sentinței civile nr. 910/2018 din 1 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 1414/A din 5 octombrie 2018.

Împotriva Deciziei civile nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs B., în raport cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 10 decembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Maramureș este Curtea de Apel Cluj rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta B. împotriva Deciziei civile nr. 1414/A din 5 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.