ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2019

HOTĂRÂRE

09.04.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 19 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. S.A. a chemat-o în judecată pe intimata B. S.A., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2018 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (3) și art. 719 alin. (1) și (6) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 10242/2018 din 16 noiembrie 2018, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut, în esență, că intimata B. S.A. a formulat la 4 aprilie 2018 o cerere de executare silită împotriva contestatoarei A. S.A., în vederea recuperării debitului în cuantum de 1.215.304,11 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, fiind înregistrată pe rolul B.E.J. C., sub nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Satu Mare a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B. S.A. împotriva debitoarei A. S.A.

După evocarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a apreciat că soluționarea contestației la executare revine Judecătoriei Satu Mare, care a încuviințat executarea silită din dosarul execuțional nr. x/2018.

S-a mai reținut că art. 651 C. proc. civ. reglementează principiul unicității instanței de executare, conform căruia executarea silită și toate incidentele ivite pe parcursul acesteia se încuviințează, respectiv se soluționează de o singură instanță de judecată.

Or, dacă Judecătoria Baia Mare ar constata propria sa competență cu privire la soluționarea contestației la executare, principiul unicității instanței de executare ar fi încălcat. În plus, dacă ar proceda în acest mod, Judecătoria Baia Mare a apreciat că s-ar antepronunța cu privire la soluția pe fond a cauzei.

Împrejurarea că unul dintre motivele invocate prin contestația la executare vizează tocmai necompetența instanței care a încuviințat executarea silită nu poate conduce la o altă concluzie.

Judecătoria Baia Mare a conchis că Judecătoria Satu Mare, ca instanță de executare, va analiza acest motiv de nulitate a executării silite și, în măsura în care îl va găsi întemeiat, va admite contestația la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 14 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 714/2019 din 8 martie 2019, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a evocat dispozițiile art. 651 alin. (1) și art. 714 C. proc. civ., după care a constatat că la data sesizării organului de executare, respectiv la 4 aprilie 2018, sediul debitoarei A. S.A. era situat în localitatea Baia Mare, județul Maramureș.

Judecătoria Satu Mare a reținut că localitatea Baia Mare se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Baia Mare, conform H.G. nr. 337/1993, astfel încât aceasta din urmă este instanța competentă teritorial să judece cauza.

În considerarea acestor argumente, Judecătoria Satu Mare a dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitoarei A. S.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 martie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Baia Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă reține că prin încheierea nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Satu Mare a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. C., la sesizarea creditoarei B. S.A., împotriva debitoarei A. S.A. și a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite, Judecătoria Satu Mare a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că atât contestația la executare, cât și cererea de suspendare a executării silite formulate în prezenta cauză constituie, de asemenea, incidente procedurale apărute în cursul executării silite, competența de soluționare a acestor cereri revine tot Judecătoriei Satu Mare, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.