ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 884/LMA din 5 decembrie 2022, Tribunalul Satu Mare – secția I Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, a obligat pârâtul la calcularea/recalcularea, alocarea și plata, după caz, a tuturor drepturilor salariale neacordate și cuvenite perioadelor 26 mai 2015 - 31 iulie 2016, respectiv, 21 decembrie 2016 - 31 ianuarie 2017, conform prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv, diferența dintre salariul brut achitat și cel cuvenit, cu reținerea la sursă a drepturilor și obligațiilor privind taxele și impozitele aferente salariului și, după caz, la plata indexată a diferenței de salariu astfel stabilit și a dobânzii legale penalizatoare calculată asupra acestei diferențe, începând cu 13 decembrie 2021.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1301/A/2023 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă a admis apelul și a respins acțiunea.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 15 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea decizie civile sus-menționate, cu consecința, schimbării în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, revizuentul a arătat că decizia a cărei retractare o solicită încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziilor civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 și nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Astfel, a afirmat că dosarele în care au fost pronunțate cele trei hotărâri au avut ca obiect aceleași drepturi salariale ca și în cauza în care a fost dată decizia supusă revizuirii și, contrar instanței de apel învestită cu acțiunea sa, Curtea de Apel București a admis cererile reclamantelor B., C. și D., obligând intimatul să recalculeze salariul reclamantelor pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și să achite reclamantelor diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și sumele rezultate în urma recalculării, pentru aceeași perioadă.

În continuare, a susținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile pretins potrivnice fiind definitive, pronunțate de către instanțe de același grad, în contradictoriu cu același pârât CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și în cauze diferite, dar cu același obiect.

De asemenea, în susținerea admisibilității cererii sale de revizuire, a evocat dispozițiile art. 430 și ale art. 431 C. proc. civ., precum și jurisprudența instanțelor judecătorești, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, precum și doctrina în materie, subliniind că, în considerarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., efectul pozitiv al autorității de lucru judecat poate fi invocat de oricare dintre părți într-un alt litigiu și nu impune întrunirea condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior.

A mai arătat că, deși la dosarul cauzei a fost depusă situația drepturilor salariale a intimatului, care confirma că în perioada dedusă judecății, în cadrul acestei instituții exista funcția de consilier gradul IA, gradație 3, instanța de prim-control judiciar, în mod nelegal, a admis apelul intimatului ca fondat.

La 21 decembrie 2023 intimatul a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea cererii.

Examinând cererea de revizuire prin raportare la actele dosarului și motivul invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidența ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 și nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în cadrul unor litigii purtate de CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu același obiect ca și cel din cauza în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare se solicită.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Astfel, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză față de data începerii procesului (28.12.2021), se poate obține retractarea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a celui pozitiv al autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și ea presupune tripla identitate (de părți, obiect și cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv și reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleași părți, care nu mai pot fi contrazise și care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Prin urmare, cerința identității de părți este esențială pentru invocarea ambelor efecte ale autorității de lucru judecat, neîntrunirea ei făcând de prisos analiza celorlalte condiții prevăzute de lege pentru verificarea încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv identitatea chestiunii litigioase pretins dezlegate diferit.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora", precum și din considerentele deciziei nr. 18/2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare" (paragraful 95).

Analizând deciziile în raport cu care s-a susținut incidența motivului de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - deciziile civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 și nr. 6977 din 13 decembrie 2022 ale Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Înalta Curte reține că, deși ele au fost date în procese prin care s-a urmărit valorificarea unor drepturi legale similare cu cele ale revizuentului, acesta nu a avut calitatea de parte în dosarele respective.

Dimpotrivă, în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile enunțate anterior au fost deduse judecății raporturi juridice existente între B., C. și D., în calitate de reclamante și CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, în calitate de pârât.

Prin urmare, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătorești definitive care să fi tranșat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic dintre revizuent și intimat, instanța supremă constată că în cauză cerința identității de părți nu este întrunită, sens în care încălcarea autorității de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă nu se mai impune a fi analizată.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorul căii de atac își manifestă, în realitate, nemulțumirea față de practica neunitară a curților de apel în legătură cu aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

În aceste condiții, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, pentru rațiunile înfățișate anterior, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1301/A/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I Civilă, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL NAȚIONAL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.