ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2780/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2012, petenta SC O.F.C. SRL, cu sediul în S., jud. Alba, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA Cestrin, cu sediul în București, sector 6, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună: - anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 28 noiembrie 2011 de către reprezentanții intimatei C.N.A.D.N.R. SA; - anularea amenzii contravenționale în sumă de 2.750 RON; - anularea contravalorii tarifului de deszăpezire în valoare de 720 euro, adică 3.106,80 RON.

Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept. Prin sentința civilă nr. 1289 din 18 martie 2013, Judecătoria Brezoi, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S.. Instanța a reținut că potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 „plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Aceste dispoziții fiind procedurale sunt de imediată aplicare. După cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenție, contravenienta are sediul în localitatea S., jud. Alba, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei S.. La data de 5 aprilie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. care, la termenul din 24 aprilie 2013, a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Prin sentința civilă nr. 663 din 24 aprilie 2013, Judecătoria S., a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brezoi; a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în drept să hotărască asupra conflictului ivit. Instanța, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, a constatat referitor la competenta instanțelor, că aceste dispoziții legale se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3. pct. 1 C. proc. civ., tribunalelor și curților de apel în procesele și cererile în materie de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G.

nr. 15/2002. Văzând data constatării faptei contravenționale, instanța a reținut că în data de 31 mai 2011 erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Or, contravenția s-a săvârșit în circumscripția Judecătoriei Brezoi. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 28 noiembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R.

SA. Prin procesul verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2011, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 31 mai 2011, jud. Vâlcea, vehiculul aparținând SC O.F.C. SRL a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal,.legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.” Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 27 decembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013.