ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7163/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brezoi, petenta SC C.F. SRL, în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin a solicitat să dispună anularea procesului-verbal de

contravenție din 31 ianuarie 012.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr.

1312 din 18 martie 2013 a Judecătoriei Brezoi s-a declinat cauza în favoarea

Judecătoriei Sector 1 fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe.

În esență instanța a

avut în vedere prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2012 astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.

Prin sentința civilă nr.

13778 din 14 iunie 2013 Judecătoria Sector 1 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Sector 1 a reținut că prevederile art. 10

1

sunt aplicabile doar contravențiilor săvârșite după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013 nu și contravențiilor deja săvârșite și aflate în

curs de soluționare, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (3)

din O.G. nr. 2/2001.

Instanța

a constatat că la data introducerii plângerii contravenționale, competentă

să judece cauza, era Judecătoria Brezoi, întrucât fapta contravențională

s-a săvârșit pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta

Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21,

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență

în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente

cauzei.

În fapt, se reține că

la data de 31 ianuarie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA Cestrin procesul verbal de contravenție, prin care s-a

reținut săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a

circulat cu autovehiculul pe D.N. 7 Seaca Jud. Vîlcea, fără a deține rovinietă

valabilă.

Pentru acest motiv,

s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei în baza

art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și o despăgubire de 28 euro, respectiv

114,78 lei în baza art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte,

constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de

judecată la data de 27 februarie 2012, anterior intrării in vigoare a NCPC, ale

cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor

începute după intrarea acestuia in vigoare.

Apreciază Înalta

Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Brezoi a dispozițiilor art.

10

1

introdus prin art. 3 din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

În acest sens, se

reține că dispozițiile art. 23

din

Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

(1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia

contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor

legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit

prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai

situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de

lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar

proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest

articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului

administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,

având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două

tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din

denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta

Curte reține că prevederile alin. (1) - (4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013

sunt corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului

fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce

privește litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta

Curte de Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și

fiscal.

Pentru aceste

considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013

în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor

verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică

litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea

urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii

contravenției.

Cum din procesul

verbal de contravenție aflat la fila 6 a Judecătoriei Brăila rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este pe D.N. 7 Seaca

Jud. Vîlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi, secția

civilă, județul Valcea.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.F. SRL în contradictoriu cu

pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice și Informatică Cestrin în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.