ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13 octombrie

2008, SC R. SA Ploiești a chemat în judecată, Institutul Național al Patrimoniului

- fost Oficiul Național al Monumentelor Istorice - solicitând în baza art. 24 din

Legea nr. 554/2004 aplicarea în sarcina conducătorului instituției a unei amenzi

în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la

data executării sentinței nr. 94 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, precum

și obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea unor

licitații, valoarea acestora, precizată ulterior, fiind de 2.530.024 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a învederat că prin hotărârea susmenționată pârâtul a fost obligat să

prelungească autorizația de funcționare a societății și să înscrie operațiunea în

registrul operatorilor economici în termen de 10 zile de la pronunțare.

S-a mai arătat că pârâtul

nu a executat întocmai obligația stabilită, înscriind în registru că autorizația

este suspendată, aspect ce a determinat împiedicarea societății de a-și desfășura

activitatea și provocând prejudicii importante.

Într-un prim ciclu procesual,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a pronunțat sentința nr. 115 din 17 noiembrie 2008 prin care a admis în parte acțiunea

și a aplicat directorului general al pârâtului, D.N.B., o amendă de 20%, dispunând

totodată, obligarea instituției la plata de despăgubiri egale cu profitul calculat

și evidențiat în oferta depusă în procedura de atribuire a unui contract de achiziție

publică, în valoare de 1.865.155 RON.

Recursul declarat de pârât

a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, care, prin decizia nr. 5611 din 24 noiembrie 2011 a casat sentința atacată

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în esență că judecata

s-a desfășurat fără citarea persoanei căreia i s-a aplicat amenda care a fost astfel

lipsită de dreptul de apărare.

S-a indicat de asemenea,

necesitatea suplimentării probelor, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada

prejudiciului cauzat prin neatribuirea contractului de achiziție publică.

În fond după casare, Curtea

de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 164 din 8 mai 2012 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâtul Institutul Național al Patrimoniului a procedat,

în interiorul termenului de 10 zile stabilit prin sentința nr. 94/2008, la înscrierea

prelungirii autorizației de funcționare în registrul operatorilor economici, aspect

în raport de care nu sunt întrunite cerințele art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la faptul că

prin adresa din 5 martie 2008, pârâtul a suspendat dreptul reclamantei de a beneficia

de prelungirea autorizației, instanța a constatat că acest înscris reprezintă un

alt act administrativ, contestat separat și care a fost anulat prin sentința

nr. 135 din 16 iunie 2010 a aceleiași instanțe, irevocabilă, prin decizia nr.

1512 din 15 martie 2011 a instanței supreme.

În consecință, instanța

a stabilit că pârâtul a executat obligația impusă prin sentința nr. 94/2008, aceea

de prelungire a autorizației de funcționare, reținând și lipsa legăturii de cauzalitate

cu prejudiciul invocat de reclamantă.

Totodată, s-a constatat

că reclamanta a solicitat despăgubiri și în litigiul privind anularea măsurii suspendării

prelungirii autorizației, cerere respinsă în mod irevocabil.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

că, prin efectuarea mențiunii privind suspendarea prelungirii autorizației de funcționare,

dispozitivul sentinței nr. 94/2008 nu a fost respectat, societatea fiind pusă în

situația de a nu putea încheia contractul de atribuire a lucrării de restaurare

a Colegiului Național R.V., procedura fiind anulată, fapt ce a determinat producerea

unui prejudiciu de 597.532,16 RON, reprezentând paguba iminentă și foloasele nerealizate

evidențiate în oferta declarată inițial câștigătoare.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, prin sentința

nr. 94 din 2 aprilie 2008 s-a admis în parte acțiunea în constatarea aprobării tacite

și s-a dispus obligarea pârâtului să elibereze reclamantei documentul de prelungire

a autorizației de funcționare și, de asemenea, să înscrie prelungirea autorizației

în registrul operatorilor economici, în termen de 10 zile de la pronunțare.

Din actele dosarului rezultă

că, anterior pronunțării acestei hotărâri, pârâtul a emis înscrisul din 5

martie 2008 prin care a dispus suspendarea, începând cu 5 martie 2008 a dreptului

de a beneficia de prelungirea autorizației.

Acest act administrativ

a fost contestat pe cale separată, în Dosarul nr. 898/42/2008 al aceleiași instanțe,

prin sentința nr. 135 din 16 iunie 2010, irevocabilă la 15 martie 2011, admițându-se

cererea de anulare a documentului și respingându-se solicitarea de acordare a unor

despăgubiri materiale și morale.

În prezenta cauză, instanța

de fond a reținut în mod justificat că pârâtul s-a conformat în termenul stabilit,

obligației impuse prin sentința nr. 94/2008, eliberând la data de 10 aprilie 2008,

documentul de prelungire a autorizației, perioada de valabilitate fiind 18 decembrie

2007 - 17 decembrie 2009 și făcând mențiunea acestei operațiuni în registrul operatorilor

economici din domeniul monumentelor istorice.

De asemenea, apare ca

întemeiată susținerea instanței de fond în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru a se reține neexecutarea hotărârii

judecătorești ca temei al aplicării amenzii de 20%, imposibilitatea invocată de

reclamantă de a-și desfășura activitatea datorită suspendării autorizației nefăcând

obiectul prezentului litigiu, anularea măsurii respective solicitându-se pe cale

separată și soluționată irevocabil la data de 15 martie 2011.

În raport de împrejurarea

că nu s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a se conforma măsurii dispuse prin

sentința nr. 94/2008 se constată că și cererea de acordare a despăgubirilor a fost

corect respinsă, aceste daune fiind prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul stabilit

a hotărârii judecătorești.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R. SA prin administrator judiciar E.C. S.P.R.L. împotriva sentinței nr. 164

din 8 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.