ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3548/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 10 noiembrie 2011, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X din 30 septembrie 2011 aferentă contractului de finanțare din 26 februarie 2009 cu titlul „Reabilitarea și modernizarea străzi urbane în Municipiul Botoșani” - până la pronunțarea instanței de fond.

Întrucât, ulterior, prin decizia nr. 21 din 14 noiembrie 2011, Comisia de soluționare a contestației a anulat – în parte – nota de constatare criticată – numai sub aspectul abaterii prevăzută la lit. a) din petitul acțiunii, menținând și preluând constatările, măsurile și corecțiile propuse de echipa de control prin aceeași notă de constatare, sub aspectul abaterii reținută la pct. b) din petitul acțiunii, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat suspendarea executării și a deciziei nr. 21/2011 – până la pronunțarea instanței de fond. Prin întâmpinare, pârâtul că nu e demonstrată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sens în care a solicitat respingerea cererii – ca nefondată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 446 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare a notei de constatare nereguli nr. X din 30 septembrie 2011 și a notei de constatare nereguli nr. Y din 25 noiembrie 2011 formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Botoșani – prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare și a dispus suspendarea executării notei de constatare nr. Y din 25 noiembrie 2011, emisă urmare a deciziei nr. 21 din 14 noiembrie 2011, precum și a notei de constatare nr. X din 30 septembrie 2011 – întocmite de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, ultima - în măsura în care este menținută prin nota nr. Y din 25 noiembrie 2011. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a obținut contractul de finanțare din 26 februarie 2009, în valoare totală de 35.685.861,16 RON, pentru implementarea proiectului „Reabilitarea și modernizarea străzi urbane în Municipiul Botoșani”, perioada de implementare a contractului fiind stabilită între 27 februarie 2009-27 august 2011, perioadă înlăuntrul căreia reclamanta a organizat procedura de achiziție a acestui proiect în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 34/2006. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X încheiată la 30 septembrie 2011, Direcția de Control și Verificarea Utilizării Fonduri Comunitare a constatat că reclamanta nu a precizat în anunțul de participare din 17 aprilie 2009 nici o informație în legătură cu impunerea unui procent de subcontractare, la Capitolul III 2.3) Capacitatea tehnică – fiind menționat doar „informații privind subcontractanții”, constatându-se ca fiind încălcate prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 – în vigoare la data aplicării procedurii – care asigură și garantează principiul transparenței în cadrul anunțului de participare, faptele reclamantei fiind calificate drept nereguli.

Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat ca fiind întemeiate criticile reclamantei privind încălcarea principiului neretroactivității legii, în condițiile în care anunțul de participare a fost publicat de autoritatea contractantă (reclamantă) la data de 17 aprilie 2009 fiind supuse reglementărilor O.U.G. nr. 34/2006, iar „neregula” constatată în sarcina reclamantei – săvârșită și consumată în circumstanțele evidențiate anterior, este supusă reglementărilor O.G. nr. 79/2003 – în vigoare până la data publicării în M. Of. a O.U.G. nr. 66/2011 – respectiv 30 iunie 2011, acest ultim act normativ fiind aplicabil numai sub aspectul regulilor procedurale care privesc modul de exercitare a controlului și competențele organelor de control – în acest sens a se vedea art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011. Conchizând, prima instanță a constatat că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta vreme cât suma consistentă pe care reclamanta a fost obligată să o restituie cu titlu de 5% - corecție - generează blocaje serioase în decontarea cheltuielilor curente de funcționare ale unității administrativ-teritoriale, precum și în achitarea salariilor, ajutoarelor sociale, a cheltuielilor privind abonamentele pentru transportul local și cele privind funcționarea școlilor din subordine. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică din recurs, recurentul-pârât susține că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 fiind un argument nefondat, întrucât acest argument ce urmează a fi avut în vedere la cercetarea fondului cauzei și nu reprezintă un motiv temeinic de natură a crea o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. Recurentul-pârât a criticat soluția instanței de fond și sub aspectul greșitei constatări a îndeplinirii condiției privind paguba iminentă, în condițiile în care reclamanta este o instituție de stat care are un capitol bugetar destinat plății despăgubirilor în urma unor eventuale litigii, instanța de fond apreciind greșit asupra urmărilor generate de executarea actului administrativ atacat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative vizate de cererea de suspendare sunt notele de constatare nr. X din 30 septembrie 2011 și nr. Y din 25 noiembrie 2011 emise de pârât.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele: Conform dispoziției legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1). Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.

Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 121 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare și a anulat în parte atât nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X din 30 septembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare, cât și Decizia nr. 21 din 14 noiembrie 2011 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Comisia de Soluționare a Contestației împotriva notei de constatare a neregulilor nr. X din 30 septembrie 2011. Prin aceeași sentință, Curtea de apel a anulat nota de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare nr. Y din 25 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare, exonerând reclamanta de plata sumei de 680.998,24 RON.

Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării notelor de constatare nr. X din 30 septembrie 2011 și nr. Y din 25 noiembrie 2011, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ. În plus, se impun a fi amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului administrativ. Astfel, conform art. 14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare.

Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă de la momentul pronunțării sale. Pe de altă parte, art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. În această ordine de idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare. De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 446 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012.