ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3548/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 10 noiembrie 2011, reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării

de Fonduri Comunitare a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X din 30 septembrie 2011 aferentă contractului

de finanțare din 26 februarie 2009 cu titlul „Reabilitarea și modernizarea străzi

urbane în Municipiul Botoșani” - până la pronunțarea instanței de fond.

Întrucât, ulterior, prin

decizia nr. 21 din 14 noiembrie 2011, Comisia de soluționare a contestației a anulat

– în parte – nota de constatare criticată – numai sub aspectul abaterii prevăzută

la lit. a) din petitul acțiunii, menținând și preluând constatările, măsurile și

corecțiile propuse de echipa de control prin aceeași notă de constatare, sub aspectul

abaterii reținută la pct. b) din petitul acțiunii, reclamanta și-a completat acțiunea

în sensul că a solicitat suspendarea executării și a deciziei nr. 21/2011 – până

la pronunțarea instanței de fond.

Prin întâmpinare, pârâtul

că nu e demonstrată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, sens în care a solicitat respingerea cererii – ca nefondată.

Prin sentința nr. 446

din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis cererea de suspendare a notei

de constatare nereguli nr. X din 30 septembrie 2011 și a notei de constatare nereguli

nr. Y din 25 noiembrie 2011 formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

a Municipiului Botoșani – prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare

și a dispus suspendarea executării notei de constatare nr. Y din 25 noiembrie 2011,

emisă urmare a deciziei nr. 21 din 14 noiembrie 2011, precum și a notei de constatare

nr. X din 30 septembrie 2011 – întocmite de Direcția Control și Verificare Utilizare

Fonduri Comunitare, ultima - în măsura în care este menținută prin nota nr. Y din

25 noiembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a obținut contractul de finanțare

din 26 februarie 2009, în valoare totală de 35.685.861,16 RON,  pentru implementarea

proiectului „Reabilitarea și modernizarea străzi urbane în Municipiul Botoșani”,

perioada de implementare a contractului fiind stabilită între 27 februarie 2009-27

august 2011, perioadă înlăuntrul căreia reclamanta a organizat procedura de achiziție

a acestui proiect în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că în nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare nr. X încheiată la 30 septembrie 2011, Direcția de Control și Verificarea

Utilizării Fonduri Comunitare a constatat că reclamanta nu a precizat în anunțul

de participare din 17 aprilie 2009 nici o informație în legătură cu impunerea unui

procent de subcontractare, la Capitolul III 2.3) Capacitatea tehnică – fiind menționat

doar „informații privind subcontractanții”, constatându-se ca fiind încălcate prevederile

art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 – în vigoare la data aplicării procedurii

– care asigură și garantează principiul transparenței în cadrul anunțului de participare,

faptele reclamantei fiind calificate drept nereguli.

Prin urmare, judecătorul

fondului a apreciat ca fiind întemeiate criticile reclamantei privind încălcarea

principiului neretroactivității legii, în condițiile în care anunțul de participare

a fost publicat de autoritatea contractantă (reclamantă) la data de 17 aprilie 2009

fiind supuse reglementărilor O.U.G. nr. 34/2006, iar „neregula” constatată în sarcina

reclamantei – săvârșită și consumată în circumstanțele evidențiate anterior, este

supusă reglementărilor O.G. nr. 79/2003 – în vigoare până la data publicării în

M. Of. a O.U.G. nr. 66/2011 – respectiv 30 iunie 2011, acest ultim act normativ

fiind aplicabil numai sub aspectul regulilor procedurale care privesc modul de exercitare

a controlului și competențele organelor de control – în acest sens a se vedea

art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Conchizând, prima instanță

a constatat că în cauză este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente,

atâta vreme cât suma consistentă pe care reclamanta a fost obligată să o restituie

cu titlu de 5% - corecție - generează blocaje serioase în decontarea cheltuielilor

curente de funcționare ale unității administrativ-teritoriale, precum și în achitarea

salariilor, ajutoarelor sociale, a cheltuielilor privind abonamentele pentru transportul

local și cele privind funcționarea școlilor din subordine.

în cauză

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-o primă critică

din recurs, recurentul-pârât susține că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului

bine justificat, inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 fiind un argument nefondat,

întrucât acest argument ce urmează a fi avut în vedere la cercetarea fondului cauzei

și nu reprezintă un motiv temeinic de natură a crea o îndoială puternică asupra

prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului

administrativ.

Recurentul-pârât a criticat

soluția instanței de fond și sub aspectul greșitei constatări a îndeplinirii condiției

privind paguba iminentă, în condițiile în care reclamanta este o instituție de stat

care are un capitol bugetar destinat plății despăgubirilor în urma unor eventuale

litigii, instanța de fond apreciind greșit asupra urmărilor generate de executarea

actului administrativ atacat.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele

și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau

de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative

vizate de cererea de suspendare sunt notele de constatare nr. X din 30

septembrie 2011 și nr. Y din 25 noiembrie 2011 emise de pârât.

Este incontestabil faptul

că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de

protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul

la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție,

presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ

aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă

a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș)

și t) din aceeași lege.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării

unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când

acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori

când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea

persoanei vătămate prin actul administrativ).

Potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau

a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente

să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond.

Din punctul de vedere

al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată

prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispoziției legale

amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă

în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării

actului administrativ în temeiul alin. (1).

Ca atare, putem aprecia

că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției suspendării

actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată,

iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.

Această regulă se impunea,

întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat

nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menține măsura suspendării și

după momentul pronunțării soluției instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă

în baza art. 14 din lege.

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin sentința nr. 121 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoșani - prin Primar,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția

de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare și a anulat în parte

atât nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

nr. X din 30 septembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri

Comunitare, cât și Decizia nr. 21 din 14 noiembrie 2011 a Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului - Comisia de Soluționare a Contestației împotriva

notei de constatare a neregulilor nr. X din 30 septembrie 2011. Prin aceeași sentință,

Curtea de apel a anulat nota de constatare a neregulilor de stabilire a

corecțiilor financiare nr. Y din 25 noiembrie 2011 emisă de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificarea

Utilizării de Fonduri Comunitare, exonerând reclamanta de plata sumei de 680.998,24

RON.

Așadar, prin aplicarea

art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării notelor

de constatare nr. X din 30 septembrie 2011 și nr. Y din 25 noiembrie 2011, dispusă

de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter

normativ.

În plus, se impun a fi

amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, conform art. 14

alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie

de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar

recursul nu este suspensiv de executare.

Prin urmare, este aplicabil

principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă de la momentul

pronunțării sale.

Pe de altă parte,

art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea menționată

anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca

efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În această ordine de idei,

prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele

reguli procedurale specifice, printre care și cea privind executarea hotărârilor

judecătorești pronunțate în cererile de suspendare.

De altfel, dreptul la

executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia

garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite.

instanței de recurs

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 446 din

19 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie

2012.