ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4344/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.A.T. Municipiul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. - Direcția de Control și Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare, a solicitat: - Anularea Deciziei nr. D1 din 24 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T. în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012; - Anularea Notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012, emisă de M.D.R.T.

- Direcția control și verificare, utilizare fonduri comunitare și înregistrată la U.A.T. Municipiul Botoșani sub nr. N2 din 5 martie 2012; - Anularea Notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare nr. N3 din 18 mai 2012 emisă în baza Deciziei nr. D1 din 24 aprilie 2012; - Exonerarea de plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecție financiară prin actele contestate; - Obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute nelegal în baza actelor administrative emise cu încălcarea legii. În prezentarea situației de fapt, reclamanta a arătat că autoritatea emitentă a procedat la întocmirea note de constatare, ca urmare a neregulilor constatate de către autoritatea de audit din cadrul Curții de Conturi, în raportul de audit de operațiuni pentru P.O.R.

nr. R1 din 22 decembrie 2011 privind Contractul de finanțare nr. C1 din 26 februarie 2009 cod SMIS 973. În urma verificării procedurii de atribuire a contractelor C2, C3, C4 din 23 iulie 2009, a constatat că instituția nu ar fi respectat principiile transparenței, prin încălcarea obligațiilor de publicitate prin săvârșirea a trei abateri prevăzute la pct. 1.5, 1.7 și 1.12 din Anexa I la O.U.G. 66/2011. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 58 din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. - Municipiul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T. - Direcția de control și verificarea utilizării de fonduri comunitare; a anulat Decizia nr. D1 din 24 aprilie 2012 emisă de M.D.R.T.

București; a anulat Nota de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012; a anulat Nota de constatare a neregulilor de stabilire a corecțiilor financiare nr. N3 din 18 mai 2012; a exonerat reclamanta de plata sumei de 1.660.047 RON - corecție financiară stabilită și a obligat pârâtul la restituirea sumelor reținute în contul corecției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actele administrative a căror anulare face obiectul cauzei, au fost emise de urmare a raportului de audit pentru P.O.R. nr. R1 din 22 decembrie 2011 a Curții de Conturi, cu referire la Contractul de finanțare nr. C1 din 26 februarie 2009. În acest context, în cauză, corecțiile efectuate prin aceste acte administrative în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 66/2011 sunt nelegale și efectuate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, deoarece prevederile O.U.G. nr. 66/2011, se aplicau de la data de 30 noiembrie 2012 și nu puteau fi aplicate la contractul de finanțare nr. C1 din 26 februarie 2009, motivat doar de data efectuării controlului. De altfel, din examinarea deciziei contestate a constatat că, deși se fac referiri cu privire la cele trei abateri analizate, nu se stabilește o corecție financiara în sensul prevederilor cuprinse în anexa, fiind nesocotite dispozițiile art. 4 din H.G. 85/2011. A reținut că, deși în considerente se vorbește despre existența mai multor abateri pentru care nu s-au propus corecții financiare, dispozitivul deciziei face referire exclusiv la abaterea prevăzuta de punctul 1.12 din Anexa.

Curtea a mai reținut că emitentul a procedat la cumularea corecției de 5% aplicată prin Decizia D1 din 24 aprilie 2012 pentru abaterea prevăzuta de 1.12 din anexa, cu corecția de 5% stabilită prin Nota de corecție N4 din 25 noiembrie 2011 pentru altă abatere, respectiv pentru abaterea prevăzuta la pct. 1.5 din Anexă, modalitate contrară dispozițiilor art. 4 din H.G. 875/2011 care stabilește că se aplică o singura corecție, respectiv cea mai mare, nepermițând cumulul corecțiilor. Deși Decizia D1 din 24 aprilie 2012 aplică aceste corecții nelegale prin referire expresă la Contractele de lucrări nr. C2, C3, C4 din 23 iulie 2009, Nota de constatare corecții N3 din 2012 extinde aplicarea corecției și la contractul C5 din 18 octombrie 2010, cât și cu privire la contractul de servicii nr. C6 din 12 decembrie 2007, fără ca în conținutul dispozitivului deciziei să se regăsească vreo mențiune cu privire la corecțiile aplicate acestor contracte.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.D.R.A.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 și pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în principal, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind introducerea în cauză a Curții de Conturi, prin Autoritatea de audit, solicitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 1 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În al doilea rând, a învederat faptul că a solicitat respingerea ca rămasă fără obiect a capătului de cerere privind anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1 din 22 februarie 2012, dat fiind că aceasta a fost anulată pe cale administrativă.

Apoi, cu privire la faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost aplicată retroactiv, a apreciat pârâtul că raportat la dispozițiile art. 66 din ordonanță, ar fi fost incidente dispozițiile O.G. nr. 79/2003 numai în situația în care controlul ar fi fost în derulare la data intrării acesteia în vigoare. S-a arătat că cele două acte normative conțin și norme de procedură fiscală, astfel că, sub efectul activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, legea nouă este de imediată aplicare, cu excepția situației tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011. A mai arătat recurentul că, în condițiile în care prin contractul de finanțare s-a prevăzut obligația respectării legislației din domeniul achizițiilor publice, cu posibilitatea aplicării unei corecții financiare, nu se poate reține în speță nerespectarea principiului neretroactivității legii.

Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat reclamanta că un fapt născut anterior O.U.G. 66/2011 nu poate fi sancționat în temeiul acestei legi, înfrângându-se astfel principiul neretroactivității legii. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Înalta Curte apreciază, în acord cu susținerile recurentului - pârât și contrar interpretării dată de prima instanță, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, aplicabilitatea normei în discuție este atrasă de data la care se desfășoară activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susținut.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus-arătat, conform argumentației per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit mențiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reținerea neregulilor s-a desfășurat începând cu data de 14 februarie 2012, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfășurare nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina autorității recurente. Rezultă așadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus-arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011. În opinia Înaltei Curți, contrar celor reținute de judecătorul fondului, incidența O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă și are legătură cu momentul demarării activității de control efectuată și nu cu data încheierii contractului de finanțare nr. C1 din 26 februarie 2009. Față de cele ce preced, hotărârea instanței de fond fiind nelegală, urmează a se admite recursul declarat de către recurentul-pârât M.D.R.A.P., a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, pornind de la justa stabilire a actului normativ aplicabil în cauză și pentru respectarea efectivă a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează ca, reținând aplicabilitatea O.U.G.

nr. 66/2011, să examineze și celelalte susțineri și apărări ale părților, formulate cu ocazia recursului de față, ca apărări de fond, dispunând și admiterea suplimentară a oricăror probe, în măsura în care se va aprecia necesar și util cauzei. Pentru motivul de casare astfel reținut, Înalta Curte nu va analiza celelalte critici din recurs ce vizează fondul cauzei, precum și cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi prin Autoritatea de audit, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinței nr. 58 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI