ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3508/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând ca prin sentința se ce va pronunța să se dispună suspendarea executării în parte a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2499 din 21 septembrie 2010 pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ. În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 3 octombrie 2011 i s-a adus la cunoștință că prin Ordinul nr. 2499 din 21 septembrie 2010 societatea a fost declarată în stare de inactivitate.

A susținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului. S-a arătat că există cazul bine justificat constând în faptul că nu i s-a comunicat ordinul de declarare ca inactiv, că nu s-a respectat procedura de declarare ca inactiv, în sensul că notificările nu au fost comunicate în forma legală. A precizat că există riscul de a se confisca toate veniturile realizate de societate ca urmare a declarării ca inactivă, astfel că se întrunește și condiția cazului bine justificat. b) întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, pentru că nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, că reclamanta a formulat contestația administrativă peste termenul de 30 de zile de la publicarea ordinului.

S-a mai precizat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind publicitatea actului administrativ, deoarece actul prin care se declară un contribuabil inactiv nu are caracter normativ. c) sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 6898 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2499 din 21 septembrie 2010 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cerere formulată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de apel a reținut că excepția inadmisibilității cererii de suspendare este nefondată, deoarece societatea reclamantă a făcut dovada plângerii prealabile potrivit art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ la care a primit un răspuns, astfel încât această condiție prevăzută de lege pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ atacat a fost îndeplinită de către reclamantă. Pe de altă parte, Agenția Națională de Administrare Fiscală trebuia să parcurgă procedura de comunicare prevăzută de art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., ceea ce nu s-a întâmplat prin ordinul contestat în cauză fiind prevăzută procedura de comunicare exclusiv prin publicitate pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și prin afișare la sediul acestei autorități fără să fie respectate modalitățile de comunicare prevăzute de art. 44 alin. (2) C. proc.

fisc. în vigoare la acea dată. Această interpretare este în concordanță și cu Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 28 aprilie 2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului fiscal emitent, la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalității de comunicare prevăzută la art. 44 alin. (2) din aceeași Ordonanță. Pe fond, s-a apreciat că cererea de suspendare este neîntemeiată, motivele invocate de reclamantă în sensul confiscării veniturilor societății ar putea fi urmată de o procedură de executare silită nu pot fi luate în considerare deoarece nu îndeplinesc condițiile cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt definite de art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004.

Astfel paguba iminentă potrivit art. 2 lit. ș) este definită ca fiind prejudiciul material viitor sau previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar cazuri bine justificate potrivit lit. t) a aceluiași articol sunt definite ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. S-a mai explicat de prima instanță că în speță, condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ nu sunt îndeplinite întrucât din actele dosarului se reține că de la data publicării ordinului contestat reclamanta a avut cunoștință de faptul că a fost inclusă în lista contribuabililor inactivi și faptul că s-a început și o inspecție fiscală față de reclamantă nu poate conduce la concluzia că ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală este vădit nelegal.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC M.E. SRL. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. În ceea ce privește cazul bine justificat a precizat că nu s-a respectat procedura de emitere a ordinului de declarare a unui contribuabil ca inactiv, în sensul că nu i s-au comunicat notificările, respectiv o parte din acestea au fost primite de persoane neautorizate sau au fost restituite. Referitor la paguba iminentă, s-a motivat că organele fiscale desfășoară activitate de inspecție fiscală la societate și există riscul iminent să se dispună confiscarea tuturor veniturilor societății pe perioada cât aceasta a figurat ca inactivă, ca urmare a emiterii ordinului a cărui suspendare s-a solicitat.

b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, legislația aplicabilă și probele cauzei, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Suspendarea actelor administrative este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor juridice ale unui act administrativ și poate fi dispusă, pe cale judecătorească, în condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ este condiționată de existența unui caz bine justificat, pentru prevenirea unei pagube iminente și de formularea plângerii prealabile.

Conținutul normativ al textului art. 14 din Legea nr. 554/2004 relevă că suspendarea executării unui act administrativ prin hotărâre judecătorească reprezintă o excepție de la regula executării din oficiu a actului administrativ și se poate dispune de către instanța învestită cu o astfel de cerere în condițiile reglementate prin lege. Cazul bine justificat este definit de legiuitor în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului. În speța prezentă s-a susținut ca motiv de nelegalitate a ordinului modul în care s-au efectuat notificările prealabile emiterii ordinului.

Aceste aspecte nu se circumscriu noțiunii de îndoială serioasă în privința legalității actului ce s-a cerut a fi suspendat. Reclamanta-recurentă nu a relevat aspecte de nelegalitate evidentă a ordinului de declarare ca inactivă a societății, eventualele erori de comunicare a actului vor fi analizate de instanța învestită cu judecarea pe fond a cauzei, care va putea aprecia dacă în raport de modul și formele de comunicare s-a respectat procedura C. proc. fisc., inclusiv decizia instanței de contencios constituțional. În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta reprezintă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prejudiciul material viitor și previzibil, ceea ce presupune ca prin aducerea la îndeplinire, prin executarea actului să se producă în patrimoniul reclamantei un prejudiciu imediat, iar în ipoteza anulării actului, efectele executorii ar fi greu sau chiar imposibil de înlăturat.

Or, în cauza de față, consecința executării actului administrativ este efectuarea unei inspecții fiscale care prin ea însăși nu este de natură a provoca o pagubă iminentă. Actul care ar putea produce efecte, dacă s-ar trece la executarea acestuia, ar fi decizia de impunere emisă ca urmare a celor rezultate din controlul fiscal. Așadar, ordinul de declarare ca inactiv a unui contribuabil nu produce efecte imediate sub aspectul prejudiciului. Față de cele expuse, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.E. SRL Buzău împotriva sentinței civile nr. 6898 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012.