ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2011, reclamantul C.D. a solicitat anularea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie 2010 emisă de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 70 lit. c) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statutul special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este funcționar public cu statut special și prin decizia contestată a fost nelegal sancționat cu amânarea avansării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, fără a se fi dovedit săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa și fără efectuarea cercetării prealabile a faptei în procedura disciplinară.

Prin Sentința nr. 166 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că Decizia nr. 530 din 1 octombrie 2010 a fost emisă de pârâtă cu respectarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004, atât sub aspect procedural, cât și din punct de vedere al individualizării sancțiunii, raportat la consecințele deosebit de grave, concretizate în decesul unei persoane private de libertate.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, deoarece reclamantul a manifestat neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale, a celor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile abilitate de lege pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative. Apărarea din acțiune privind nulitatea deciziei contestate pentru lipsa cercetării prealabile a faptei reținută ca abatere disciplinară, a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că, potrivit procesului-verbal de ședință din data de 12 iulie 2010, s-a efectuat procedura de cercetare prealabilă, în cadrul căreia a fost audiat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și să fie anulată Decizia nr. 530 din 1 octombrie 2010 emisă de către autoritatea pârâtă. Recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., arătând că în mod greșit a considerat instanța de fond ca fiind respectate prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2856/2004 privind procedura de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.

În temeiul acelorași prevederi legale, a fost criticată și soluția dată pe fondul cauzei, susținându-se că este neîntemeiată concluzia primei instanțe privind săvârșirea de către recurentul-reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, fără a fi fost analizate apărările formulate de acesta cu privire la situația de fapt reținută de comisia de disciplină sau la temeiul juridic al sancțiunii aplicate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect legalitatea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie 2010 prin care Administrația Națională a Penitenciarelor a dispus sancționarea disciplinară a recurentului C.D., în calitate de director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galați, cu amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, a dispozițiilor legale, a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile abilitate de lege.

Excepția nulității deciziei de sancționare pentru lipsa procedurii prealabile de cercetare a fost întemeiat respinsă de prima instanță față de actele dosarului, care dovedesc îndeplinirea acestei cerințe legale în conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, aprobat prin Ordinul nr. 2856/C/2004 emis de Ministrul Justiției. Prin Adresa nr. 43482/F/CD/2 iulie 2010 întocmită de Comisia de disciplină a funcționarilor publici cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a adus la cunoștința recurentului actul de sesizare privind abaterea disciplinară prevăzută de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată și s-a dispus citarea acestuia pentru data de 12 iulie 2010, la care a și fost audiat, conform procesului-verbal de la data respectivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, criticile formulate de recurent sunt de asemenea nefondate, întrucât s-a apreciat corect ca fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată, care constă în neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale, sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege. Instanța de fond a analizat atât elementele situației de fapt pe baza cărora s-a constatat săvârșirea de către recurent a abaterii disciplinare, cât și temeiul juridic al sancțiunii aplicate, expunând în conținutul hotărârii argumentele pentru care a fost menținut ca legal actul administrativ contestat și pentru care au fost respinse motivele de nelegalitate invocate prin acțiune.

Astfel, s-a avut în vedere că, în funcția publică de director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galați, recurentul nu a instituit și nu a menținut un climat de siguranță în rândul persoanelor private de libertate, pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative, ceea ce a avut consecințe deosebit de grave, pentru care s-a impus stabilirea răspunderii disciplinare a funcționarului public cu statut special și aplicarea unei sancțiuni proporționale cu gravitatea abaterii disciplinare și circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva Sentinței nr. 166 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012. Procesat de GGC - GV