ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie

2011, reclamantul C.D. a solicitat anularea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie

2010 emisă de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care a

fost sancționat disciplinar cu sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 70

lit. c) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu

statutul special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că este funcționar public cu statut special și

prin decizia contestată a fost nelegal sancționat cu amânarea avansării în

gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, fără a se fi dovedit săvârșirea

abaterii disciplinare reținute în sarcina sa și fără efectuarea cercetării

prealabile a faptei în procedura disciplinară.

Prin Sentința nr. 166

din 31 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că Decizia nr. 530 din 1

octombrie 2010 a fost emisă de pârâtă cu respectarea Regulamentului privind

modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de

disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile

subordonate, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/C/2004, atât

sub aspect procedural, cât și din punct de vedere al individualizării

sancțiunii, raportat la consecințele deosebit de grave, concretizate în decesul

unei persoane private de libertate.

Pe baza materialului

probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că sunt întrunite

elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b)

din Legea nr. 293/2004, deoarece reclamantul a manifestat neglijență și

superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale,

a celor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile abilitate de lege

pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative.

Apărarea din acțiune

privind nulitatea deciziei contestate pentru lipsa cercetării prealabile a

faptei reținută ca abatere disciplinară, a fost respinsă ca nefondată, cu

motivarea că, potrivit procesului-verbal de ședință din data de 12 iulie 2010,

s-a efectuat procedura de cercetare prealabilă, în cadrul căreia a fost audiat

reclamantul.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând să fie modificată hotărârea

atacată, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și să fie

anulată Decizia nr. 530 din 1 octombrie 2010 emisă de către autoritatea pârâtă.

Recurentul a invocat

nelegalitatea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., arătând că în mod greșit a considerat instanța

de fond ca fiind respectate prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.

2856/2004 privind procedura de cercetare prealabilă a abaterii disciplinare.

În temeiul acelorași

prevederi legale, a fost criticată și soluția dată pe fondul cauzei,

susținându-se că este neîntemeiată concluzia primei instanțe privind săvârșirea

de către recurentul-reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit.

b) din Legea nr. 293/2004, fără a fi fost analizate apărările formulate de

acesta cu privire la situația de fapt reținută de comisia de disciplină sau la

temeiul juridic al sancțiunii aplicate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea Deciziei nr. 530 din 1 octombrie 2010 prin care

Administrația Națională a Penitenciarelor a dispus sancționarea disciplinară a

recurentului C.D., în calitate de director adjunct pentru siguranța deținerii

și regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galați, cu amânarea avansării

în grad profesional pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea abaterii

disciplinare constând în neglijență și superficialitate manifestată în

îndeplinirea sarcinilor de serviciu, a dispozițiilor legale, a celor primite de

la șefii ierarhici ori de la autoritățile abilitate de lege.

Excepția nulității

deciziei de sancționare pentru lipsa procedurii prealabile de cercetare a fost

întemeiat respinsă de prima instanță față de actele dosarului, care dovedesc

îndeplinirea acestei cerințe legale în conformitate cu dispozițiile

Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a

activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a

Penitenciarelor și din unitățile subordonate, aprobat prin Ordinul nr.

2856/C/2004 emis de Ministrul Justiției.

Prin Adresa nr. 43482/F/CD/2

iulie 2010 întocmită de Comisia de disciplină a funcționarilor publici cu

statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a adus

la cunoștința recurentului actul de sesizare privind abaterea disciplinară

prevăzută de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, republicată și s-a dispus

citarea acestuia pentru data de 12 iulie 2010, la care a și fost audiat,

conform procesului-verbal de la data respectivă.

În ceea ce privește

fondul cauzei, criticile formulate de recurent sunt de asemenea nefondate,

întrucât s-a apreciat corect ca fiind întrunite elementele constitutive ale

abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004,

republicată, care constă în neglijență și superficialitate manifestată în

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale, sau a celor

primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege.

Instanța de fond a

analizat atât elementele situației de fapt pe baza cărora s-a constatat

săvârșirea de către recurent a abaterii disciplinare, cât și temeiul juridic al

sancțiunii aplicate, expunând în conținutul hotărârii argumentele pentru care a

fost menținut ca legal actul administrativ contestat și pentru care au fost

respinse motivele de nelegalitate invocate prin acțiune.

Astfel, s-a avut în

vedere că, în funcția publică de director adjunct pentru siguranța deținerii și

regim penitenciar din cadrul Penitenciarului Galați, recurentul nu a instituit

și nu a menținut un climat de siguranță în rândul persoanelor private de

libertate, pe linia prevenirii producerii evenimentelor negative, ceea ce a

avut consecințe deosebit de grave, pentru care s-a impus stabilirea răspunderii

disciplinare a funcționarului public cu statut special și aplicarea unei

sancțiuni proporționale cu gravitatea abaterii disciplinare și circumstanțele

concrete ale săvârșirii acesteia.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.D. împotriva Sentinței nr. 166 din 31 mai 2011 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.

Procesat de GGC - GV