ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secția civilă, reclamanții A.A., B.C.B.G., B.S., B.D., B.L.C., C.E., C.L.G., C.C., C.I., C.A.E., C.C.S., C.V., D.G., D.A., D.S., D.L., D.I., D.L.C., D.C., E.E.S., G.E., G.I.G., G.V., G.E., L.F., M.C., O.I., P.V., P.M.G., S.M.N., T.O.C. chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Bacău și Agenția Națională pentru Locuințe pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea plății reprezentând ratele la creditele ipotecare și înghețarea dobânzii. Prin sentința civilă nr. 2035/D/2010 din 8 decembrie 2010, Tribunalul Bacău – Secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au încheiat cu A.N.L. contracte de credit ipotecar în vederea construirii de locuințe în cartierul Gherăiești, că terenul aferent acestor locuințe a fost pus la dispoziție de Consiliul local, că, datorită unor emanații de gaze, au fost suspendate plățile creditelor și dobânzilor contractate cu A.N.L. până la predarea locuințelor. În plus, aceeași instanță a constatat faptul că reluarea plăților (hotărâtă de Consiliul de Administrație al A.N.L. la 25 iunie 2009) a determinat pe reclamanți să promoveze prezenta acțiune. De asemenea, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 152/1998 referitoare la obiectivele acestei autorități publice centrale.

De altfel, acest statut juridic a fost consacrat de Legea nr. 152/1998, prin care a fost înființată Agenția Națională pentru Locuințe. Potrivit reglementării anterior individualizate, instituția mai sus indicată este de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanțare în domeniul construcției de locuințe, care are autonomie financiară. În concepția instanței, contractul de credit încheiat de A.N.L. este unul administrativ, pornind de la definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și de la împrejurarea că părțile din prezentul litigiu s-au aflat într-o poziție de inegalitate la semnarea actului în discuție, iar A.N.L. reprezintă o autoritate care acționează în numele puterii publice.

În consecință, tribunalul a avut în vedere art. 10 din Legea contenciosului administrativ, în contextul în care legea specială de înființare a A.N.L. nu cuprinde nici o dispoziție care să se refere las natura juridică a contractelor de credit. În altă ordine de idei, Curtea de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale prin sentința nr. 20 din 4 februarie 2011, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bacău – Secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, curtea a luat în considerare faptul că obiectul acțiunii nu derivă dintr-un contract administrativ, ci dintr-un contract de credit, care este, indiscutabil, o convenție civilă. De asemenea, judecătorul cauzei a avut în vedere art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care cuprinde o definiție a contractului administrativ, atunci când a ajuns la o asemenea concluzie. Așadar, în opinia primei instanțe, față de obiectul acțiunii și de temeiul juridic invocat de reclamanți (art. 581 C. proc. civ.), competența de soluționarea prezentei ordonanțe președințiale revine instanței competente să se pronunțe asupra fondului dreptului, în speță, Tribunalul Bacău – Secția civilă, unde se află pe rol acțiunea de fond.

În baza art. 20 alin. (1) pct. 2 și art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – Secția civilă, ca urmare a rezolvării conflictului negativ de competență. Instanța supremă are în vedere considerentele care va fi expuse în continuare. Așa cum s-a relevat anterior, anumite persoane fizice au promovat la o instanță civilă (respectiv, tribunal) o acțiune în care s-a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea plății reprezentând ratele la creditele ipotecare contractate la Agenția Națională pentru Locuințe și înghețarea dobânzii. Pentru corecta soluționare a cauzei nu trebuie ignorat faptul că temeiul juridic invocat de reclamanți în cererea de chemare în judecată este reprezentat de art. 581 C. proc.

civ. ( această împrejurare rezultă din modul de redactare a acțiunii). p roblema de drept care trebuie rezolvată este cea referitoare la aplicabilitatea art. 10 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește competența instanței de contencios administrativ. Potrivit acestei ultime reglementări, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel (a se vedea alin. (1) al acestui articol învederat mai sus). Pe de altă parte, instanța supremă își însușește punctele de vedere exprimare de curtea de apel, întrucât argumentele prezentate în motivarea soluției de declinare a competenței sunt corecte.

Mai precis, obiectul acțiunii de față derivă dintr-un credit de credit, iar nu dintr-un contract administrativ. Într-adevăr, executarea sau neexecutarea unei convenții de împrumut reprezintă o obligație civilă, iar contractul aferent este unul civil. În acest context, mai trebuie subliniat faptul că definiția legală a actului administrativ este dată de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, legiuitorul român asimilează cu actele administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și achizițiile publice. Desigur, Legea nr. 152/1998 statuează că Agenția Națională pentru Locuințe constituie o autoritate publică centrală.

Însă, așa cum a reținut și curtea de apel, executarea sau neexecutarea unui contract de împrumut este o obligație civilă, iar contractul aferent este unul civil, iar nu administrativ, de vreme ce un contract de credit nu poate avea ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică. În concluzie, suntem în prezența unei convenții civile, unde se pune problema executării sale. Așadar, instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială. Un argument care poate fi adus în sprijinul acestei idei este reprezentat de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Or, în speță, nu se regăsește o asemenea ipoteză, așa cum s-a învederat anterior. Desigur, art. 8 din reglementarea individualizată mai sus este coroborat cu art. 1 și art. 18 din aceeași reglementare. Totodată, mai trebuie menționat faptul că nu mai prezintă relevanță juridică împrejurarea că autoritatea publică locală – reprezentată de Consiliul Local Bacău - a transmis terenurile destinate construirii de locuințe în folosința gratuită a A.N.L. și că aceasta din urmă este o autoritate publică centrală înființată prin Legea nr. 152/1998. Pe de altă parte, instanța supremă arată că, în materia contenciosului administrativ, devin incidente doar prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, care se referă doar la suspendarea executării unor acte administrative, ceea ce nu se întâlnește în speța de față.

De asemenea, nu trebuie ignorate prevederile art. 581 alin. (2) C. proc. civ., care impun ca cererea de ordonanța președințială să se introducă la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Or, litigiul de fond se află pe rolul Tribunalului Bacău – Secția civilă, având în vedere valoarea totală a ratelor Prin urmare, această ultimă instanță este competentă să soluționeze și prezenta cerere formulată pe calea ordonanței președințiale. În raport de cele anterior relevate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău - Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.