ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3122/2012

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Bacău, la data de 05 mai 2009, reclamantul I.S. a chemat în

judecată pârâta Primăria municipiului Bacău solicitând obligarea acesteia la

despăgubiri, în cuantum de 410.240 RON, fără a indica temeiul juridic al

cererii sale.

Judecătoria Bacău,

prin Sentința civilă nr. 1099 din 9 februarie 2010, și-a declinat competența

materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, apreciind că

prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri

stabilite conform dispoziției din 4 octombrie 2004 emisă de Primarul

municipiului Bacău, ca urmare a nerestituirii în natură a terenului solicitat

de reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Bacău, la

rându-i, s-a dezînvestit, declinându-și competența de soluționare a pricinii în

favoarea Judecătoriei Bacău, constatând că cererea nu este de competența, în

primă instanță a tribunalului, în raport de valoarea obiectului, acesta fiind

sub limita sumei de 500.000 RON, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Judecătoria Bacău,

prin încheierea pronunțată la 20 septembrie 2011 a trimis cauza, Curții de Apel

Bacău, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între

Judecătoria și Tribunalul Bacău, în temeiul art. 22 (2) C. proc. civ.

Învestită a pronunța

regulatorul de competență, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 11 din

10 octombrie 2011 a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Bacău, potrivit art. 2 din același cod, față de obiectul

acțiunii, valoarea despăgubirilor solicitate reprezentând, în realitate,

contravaloarea chiriei rezultată din amplasarea unor panouri publicitare, suma

solicitată de reclamant, fiind sub limita de 500.000 RON.

Împotriva hotărârii

sus-menționate a declarat recurs, reclamantul I.S., criticând-o și indicând

generic, fără a le dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 și

9 C. proc. civ.

Din modul în care,

doar generic sunt indicate criticile, ca fiind circumscrise motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 - 7 și 9 C. proc. civ. este de

observat că, acestea nu se pot constitui într-o motivare, în accepțiunea

dispozițiilor art. 306 (3) teza finală C. proc. civ., deoarece, aceste motive

nu sunt dezvoltate și nu au un conținut care să permită instanței, a le

califica în drept.

Potrivit textului

procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune nu numai indicarea

motivelor expuse, prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele

9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., ci și dezvoltarea acestora, printr-un

conținut care să poată determina instanța la o încadrarea corectă a acestora,

în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Or, în ipoteza în

care recurentul reclamant s-a limitat doar la a indica formal motivele de recurs,

fără a le dezvolta în mod concret, prin raportare la speță, în sensul

formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanței, nu

se poate reține în sarcina instanței, obligația de a realiza o încadrare a

criticilor.

De altfel, încadrarea

criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conținutul expunerii,

o formă care să permită instanței a le califica din punct de vedere al

temeiului de drept.

Așa fiind, cum

criticile reclamantului nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate

enunțate doar generic, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de

reclamant, conform art. 306 (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul I.S. împotriva Deciziei nr. 11 din 10 octombrie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat

de GGC - CT