ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3122/2012

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 05 mai 2009, reclamantul I.S. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Bacău solicitând obligarea acesteia la despăgubiri, în cuantum de 410.240 RON, fără a indica temeiul juridic al cererii sale. Judecătoria Bacău, prin Sentința civilă nr. 1099 din 9 februarie 2010, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, apreciind că prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri stabilite conform dispoziției din 4 octombrie 2004 emisă de Primarul municipiului Bacău, ca urmare a nerestituirii în natură a terenului solicitat de reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Bacău, la rându-i, s-a dezînvestit, declinându-și competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bacău, constatând că cererea nu este de competența, în primă instanță a tribunalului, în raport de valoarea obiectului, acesta fiind sub limita sumei de 500.000 RON, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Judecătoria Bacău, prin încheierea pronunțată la 20 septembrie 2011 a trimis cauza, Curții de Apel Bacău, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria și Tribunalul Bacău, în temeiul art. 22 (2) C. proc. civ.

Învestită a pronunța regulatorul de competență, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 11 din 10 octombrie 2011 a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, potrivit art. 2 din același cod, față de obiectul acțiunii, valoarea despăgubirilor solicitate reprezentând, în realitate, contravaloarea chiriei rezultată din amplasarea unor panouri publicitare, suma solicitată de reclamant, fiind sub limita de 500.000 RON. Împotriva hotărârii sus-menționate a declarat recurs, reclamantul I.S., criticând-o și indicând generic, fără a le dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. Din modul în care, doar generic sunt indicate criticile, ca fiind circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 - 7 și 9 C. proc.

civ. este de observat că, acestea nu se pot constitui într-o motivare, în accepțiunea dispozițiilor art. 306 (3) teza finală C. proc. civ., deoarece, aceste motive nu sunt dezvoltate și nu au un conținut care să permită instanței, a le califica în drept. Potrivit textului procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune nu numai indicarea motivelor expuse, prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele 9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., ci și dezvoltarea acestora, printr-un conținut care să poată determina instanța la o încadrarea corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Or, în ipoteza în care recurentul reclamant s-a limitat doar la a indica formal motivele de recurs, fără a le dezvolta în mod concret, prin raportare la speță, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanței, nu se poate reține în sarcina instanței, obligația de a realiza o încadrare a criticilor.

De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conținutul expunerii, o formă care să permită instanței a le califica din punct de vedere al temeiului de drept. Așa fiind, cum criticile reclamantului nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate enunțate doar generic, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamant, conform art. 306 (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva Deciziei nr. 11 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012. Procesat de GGC - CT