ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4607/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 05 mai 2009, reclamantul I.S. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Bacău, solicitând obligarea acesteia la despăgubiri, în cuantum de 410.240 lei, fără a indica temeiul juridic al cererii sale. Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 1099 din 9 februarie 2010, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, apreciind că prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri stabilite conform dispoziției nr. 3552 din 4 octombrie 2004 emisă de Primarul municipiului Bacău, ca urmare a nerestituirii în natură a terenului solicitat de reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Bacău, la rându-i, s-a dezînvestit, declinându-și competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bacău, constatând că cererea nu este de competența, în primă instanță, a tribunalului, în raport de valoarea obiectului, acesta fiind sub limita sumei de 500.000 lei, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Judecătoria Bacău, prin încheierea pronunțată la 20 septembrie 2011 a trimis cauza, Curții de Apel Bacău, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria și Tribunalul Bacău, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Investită a pronunța regulatorul de competență, Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 11 din 10 octombrie 2011, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, potrivit art. 2 din același cod, față de obiectul acțiunii, valoarea despăgubirilor solicitate reprezentând, în realitate, contravaloarea chiriei rezultată din amplasarea unor panouri publicitare, suma solicitată de reclamant fiind sub limita de 500.000 lei. Împotriva hotărârii sus menționate a declarat recurs, reclamantul I.S., criticând-o și indicând generic, fără a le dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. Prin decizia nr. 3122 din 8 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constat nul recursul reclamantului.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, din modul în care, doar generic sunt indicate criticile, ca fiind circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4-7 și 9 C. proc. civ. este de observat că acestea nu se pot constitui într-o motivare, în accepțiunea dispozițiilor art. 306 alin. (3) teza finală C. proc. civ., deoarece aceste motive nu sunt dezvoltate și nu au un conținut care să permită instanței a le califica în drept. Potrivit textului procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune nu numai indicarea motivelor expuse, prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele 9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., ci și dezvoltarea acestora, printr-un conținut care să poată determina instanța la o încadrarea corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. Or, în ipoteza în care recurentul-reclamant s-a limitat doar la a indica formal motivele de recurs, fără a le dezvolta în mod concret, prin raportare la speță, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanței, nu se poate reține în sarcina instanței obligația de a realiza o încadrare a criticilor. De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conținutul expunerii, o formă care să permită instanței a le califica din punct de vedere al temeiului de drept. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire recurentul I.S., criticând-o deoarece instanța nu a soluționat cererea sa de chemare în judecată. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că tot lanțul de proceduri a fost parcurs fără judecată, iar motivația a fost lipsită de competența instanței, exprimată de art. 105, 106, 107 C. proc.

civ. Efectul acestor articole presupune revizuirea hotărârii. Revizuentul a arătat că a prezentat în instanță un document care lipsea din dosar, transmis prin poștă la data de 3 mai 2012, pe care instanța nu l-a luat în considerare, motiv pentru care invocă revizuirea. Totodată, s-a susținut că instanțele nu au soluționat cauza, justificând lipsa de competență și, față de această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul, când instanța poate avea un rol definitoriu, pe care revizuentul îl solicită. Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Ca urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care a fost respins recursul pe cale de excepție, fără a se intra în cercetarea fondului. În speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o instanță de recurs, prin care s-a constatat nulitatea căii de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul. Pe de altă parte, revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată cu respectarea unor condiții expres și limitativ prevăzute de art. 322 și urm. C. proc. civ., iar cel care promovează o cerere în temeiul textului de lege menționat, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate și se circumscriu prevederilor invocate. În speță, din analizarea susținerilor revizuentului I.S., rezultă că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ. și, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă și din această perspectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.S. împotriva deciziei nr. 3122 din data de 8 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.