ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 26/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. x/110/2014 din 8 iulie 2014, reclamanții Județul Bacău și Consiliul Județean Bacău au chemat în judecată pârâta SC A. SA - Divizia Operațiuni Est pentru a fi obligată la plata de sumei de 1.270.053,88 RON reprezentând suma de plată aferentă anului 2013, sumă datorată în baza contractului pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații nr. 3114 din 9 iulie 2004/108 din 13 iulie 2004, precum și suma de 247.660,51 RON reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 31 decembrie 2013. În drept, reclamanții au mai invocat și H.C.J. nr. 175 din 17 decembrie 2012.

Prin Sentința civilă nr. 321 din 2 martie 2015, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei competenței sale materiale, declinându-și competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Bacău. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut natura de contencios administrativ a litigiului, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și valoarea mai mare de 1.000.000 RON a litigiului.

Prin Sentința nr. 132 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei SC A. SA - Divizia Operațiuni Est la plata sumei de 1.270.053,88 RON reprezentând suma de plată aferentă anului 2013, sumă datorată în baza contractului pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații nr. 3114 din 9 iulie 2004/108 din 13 iulie 2004, precum și suma de 247.660,51 RON reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 31 decembrie 2013.

Izvorul acestei obligații pecuniare a societății, a cărei nerespectare o invocă autoritățile pârâte, îl reprezintă contractul pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații nr. 3114/108/2004 încheiat între Consiliul Județean Bacău și SC "A." SA Bacău.

Obiectul acestui contract constă în utilizarea terenurilor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații ale SC "A." SA, termenul de utilizare fiind stabilit pe durata ocupării acestora cu obiectivele specifice ale societății comerciale.

Înalta Curte reține, în primul rând, că natura juridică a contractului menționat este aceea de act administrativ asimilat, astfel cum această noțiune este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De altfel, din actele dosarului nu rezultă că vreuna dintre părți a contestat faptul că la baza dreptului societății comerciale de utilizare a drumurilor publice și a obligației corelative de plată a unui tarif de utilizare stă un contract administrativ, cu toate consecințele ce decurg din această calificare juridică.

În al doilea rând, ceea ce trebuie stabilit în speță, în raport de cele reținute în hotărârile de declinare, este criteriul în funcție de care, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, devine competent tribunalul, secția de contencios administrativ, sau curtea de apel, secția contencios administrativ.

Raportat la petitul dedus judecății și la situația potrivit căreia deși pretențiile bănești solicitate își au izvorul într-un contract administrativ, nu există un act administrativ de stabilire a cuantumului tarifului de utilizare, Înalta Curte constată că sumele pretinse nu pot constitui taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel încât criteriul valoric nu își are aplicabilitate în cauză.

Față de constatarea anterioară, în mod logic, în speță se aplică criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și având în vedere rangul de autorități publice locale deținut de reclamanți, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale (...) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale".

Constatând și că reclamanții au ales să învestească instanța de la sediul acestora, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va soluționa conflictul în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Județul Bacău și Consiliul Județean Bacău în contradictoriu cu pârâta A. SA - Divizia Operațiuni Est Bacău în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT