ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.09.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2015

HOTĂRÂRE
16.09.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2776/2015

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. 3663/110/2014 pe rolul Tribunalului Bacău reclamanții Județul Bacău și Consiliul Județean Bacău au chemat în judecată SC A. SA - Divizia Operațiuni Est Bacău pentru a fi obligată la plata unei sume de bani reprezentând folosința drumurilor județene pentru anii 2009 și 2010.

Motivând cererea, reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat contractul pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții din 13 iulie 2004, act juridic prin care s-a precizat cu referire la contravaloarea tarifelor că va fi stabilită anual prin hotărâre a Consiliului Județean Bacău. Arată reclamanții că prin hotărârile nr. 134/2008, respectiv nr. 185/2009 s-au stabilit tarifele, însă au fost anulate prin hotărâri irevocabile astfel că reclamanții se văd puși în imposibilitatea de a face aplicarea art. 3 din contract. Reclamanții au înțeles să-și argumenteze acțiunea pe dispozițiile art. 697 din Noul C. civ., 1232 Noul C. civ., 1660 alin. (2), 1662 și 1234 C. civ., apreciind că pârâta datorează contravaloarea folosinței suprafețelor din zona drumurilor județene.

Hotărârea Tribunalului Bacău

După depunerea unei precizări de către reclamanți cu privire la cuantumul daunei pretinse (în sensul că solicită suma de 537.128 RON pentru anul 2009 și 563.375 RON pentru anul 2010), prin sentința civilă nr. 557 din 15 aprilie 2015 Tribunalul Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, considerentele hotărârii cuprinzând redarea art. 10 din Legea nr. 554/2004 și constatarea că valoarea pretențiilor depășește 1.000.000 RON. Se constată că instanța de contencios nu a verificat competența prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare.

Hotărârea Curții de Apel Bacău

Prin sentința civilă nr. 106 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Județul Bacău și Consiliul Județean Bacău, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA - Divizia Operațiuni Est Bacău și B. SA Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

A reținut Curtea de Apel Bacău următoarele:

- reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe dispoziții din C. civ. care reglementează prestația superficiarului și modul de determinare a prețului (art. 697, 1232, 1234, 1660, 1662 C. civ.). În fapt, se reține că între părți s-a încheiat un contract pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații, contravaloarea folosinței urmând să fie stabilită prin hotărâri ale Consiliului Județean.

- Hotărârile Consiliului Județean prin care s-au stabilit tarifele pentru anii 2009 și 2010 au fost anulate prin hotărâri irevocabile, astfel că reclamanții au înțeles să invoce ca temei de drept dispoziții din dreptul civil, tocmai pentru că nu își mai puteau fundamenta acțiunea în prezenții pe contractul administrativ. Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică însă câtă vreme acțiunea este întemeiată pe dispozițiile de drept comun, fiind solicitată contravaloarea folosinței suprafețelor din zona drumurilor județene începând cu anul 2009 când tarifele nu mai erau reglementate de autoritatea publică conform art. 3 din contract (dată fiind anularea hotărârilor Consiliului județean), competența de soluționare a acțiunii în pretenții aparține instanței civile. Cum una dintre părți este un profesionist, dată fiind organizarea din cadrul Tribunalului Bacău, urmează ca litigiul să fie soluționat de secția a II-a civilă, ca litigiu cu profesioniști.

Față de cele ce preced, reținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 132 C. proc. civ. cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul demersului judiciar al reclamanților îl constituie obligarea pârâtei SC A. SA - Divizia Operațiuni Est Bacău (actualmente SC B. SA) la plata unei sume de bani reprezentând folosința zonei drumurilor județene pentru anul 2009 și anul 2010.

Izvorul acestei obligații pecuniare a societății, a cărei nerespectare o invocă autoritățile pârâte, îl reprezintă, contractul pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații din 13 iulie 2004 încheiat între Consiliul Județean Bacău și SC A. SA Bacău.

Obiectul acestui contract constă în utilizarea terenurilor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații ale SC A. SA, termenul de utilizare fiind stabilit pe durata ocupării acestora cu obiectivele specifice ale societății comerciale.

În ceea ce privește contravaloarea acestor servicii, la art. 3 din contract s-au stipulat următoarele: „contravaloarea tarifelor pentru ocuparea zonei drumurilor datorată de către deținătorul construcțiilor și instalațiilor prevăzute în art. 1 va fi stabilită anual prin Hotărâre a Consiliului județean Bacău și va fi trimisă deținătorului prin înștiințare de plată” .

Înalta Curte reține, în primul rând, că natura juridică a contractului menționat este aceea de act administrativ asimilat, astfel cum această noțiune este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De altfel, din actele dosarului nu rezultă că vreuna dintre părți a contestat faptul că la baza dreptului societății comerciale de utilizare a drumurilor publice și a obligației corelative de plată a unui tarif de utilizare stă un contract administrativ, cu toate consecințele ce decurg din această calificare juridică.

Situația de fapt specială existentă în speță, care a creat divergențe în ceea ce privește instanța competentă material să soluționeze cauza, este aceea că cele două Hotărâri ale Consiliului Județean Bacău prin care s-au stabilit, în conformitate cu prevederile art. 3 din contract, tarifele de utilizare a drumurilor județene pentru anii 2009 și 2010 au fost anulate irevocabil de instanțele judecătorești.

În acest context, reclamanții au invocat în motivarea cererii de chemare în judecată, faptul că, în lipsa unei Hotărâri a Consiliului Județean Bacău privind cuantumul tarifului de utilizare pentru anii 2009, 2010, instanța de judecată poate stabili un astfel de tarif, aplicând prin analogie modalități de evaluare a folosinței terenului sau de prețuire a contractului, prevăzute de Noul C. civ. (art. 697, art. 1232, art. 1660 alin. (2), art. 1662).

Acest raționament exprimat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată nu poate constitui temei pentru schimbarea naturii juridice a raportului obligațional dedus judecății și nici nu poate lega instanța de judecată sub aspectul competenței materiale. De altfel, nici reclamanții, nu au avut în intenție, sesizarea unei instanțe de drept comun și nu de contencios administrativ, atâta vreme cât au înțeles să învestească secția de contencios administrativ a Tribunalul Bacău.

În concluzie, sub aspectul naturii juridice a obligației pretins a fi îndeplinită în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta derivă dintr-un contract administrativ, esența demersului judiciar constând în pretinsa neexecutare a contractului de către societatea pârâtă, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei de către instanța de contencios administrativ.

În al doilea rând, ceea ce trebuie stabilit în speță, în raport de cele reținute în hotărârile de declinare, este criteriul în funcție de care, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, devine competent tribunalul, secția de contencios administrativ sau curtea de apel, secția contencios administrativ.

Raportat la petitul dedus judecății și la situația că deși pretențiile bănești solicitate își au izvorul într-un contract administrativ, nu există un act administrativ de stabilire a cuantumului tarifului de utilizare, Înalta Curte, constată că sumele pretinse nu pot constitui taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, astfel încât criteriul valoric limitat la pragul de 500.000 RON nu își are aplicabilitate în cauză.

Față de constatarea anterioară, în mod logic, în speță se aplică criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și având în vedere rangul de autorități publice locale deținut de reclamanți, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale”.

Constatând și că reclamanții au ales să învestească instanța de la sediul acestora, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va soluționa conflictul în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Județul Bacău și Consiliul Județean Bacău și pe pârâții SC A. S.A. - Divizia Operațiuni Est Bacău și B. SA în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3790/2015
, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: La data de 9 iulie 2004 a fost încheiat contractul nr. 108 între Consiliul J
ÎCCJ 2014-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2014
ării acestor contracte și încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Județean
ÎCCJ 2014-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2014
ării acestor contracte și încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Județean
ÎCCJ 2015-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2127/2015
chitarea integrală a sumei datorate, ca urmare a refuzului de executare a hotărârii judecătorești, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004. 1.2. Prin întâmpinare
ÎCCJ 2012-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3909/2012
ării efectelor Hotărârii Consiliului Județean nr. 153 din 10 noiembrie 2007. Sub acest aspect, recurentul consideră că motivarea instanței de apel este în neconcordanță cu prevederile legale în domeniu, deoarece odată suspendate efectele ho
Sursă