ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă
înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29 iunie 2012, sub nr.
25256/3/2012 reclamanta SC "R." SA a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul Consiliul Județean Bacău ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
anularea Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011
privind stabilirea taxelor și tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea
nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce
privește:
- Anexa
nr. 5.2 la Hotărâre, lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5 -
raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre;
- Art. 7
din Hotărâre, respectiv următoarele dispoziții:
"Persoanele
fizice și juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb valabil
pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat începând cu 1
ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul de schimb este
de 4,3222 lei/euro)";
- Art. 14
din hotărâre, potrivit căruia instituțiile publice vor întocmi proceduri
operaționale pentru aplicarea taxelor și tarifelor și le vor afișa pe
site-urile proprii, responsabilitatea aplicării acestora și a respectării
prevederilor prezentei hotărâri revenind instituțiilor care au propus taxele și
tarifele;
Anexa 5.2
la hotărâre în ceea ce privește (și) următoarele dispoziții:
-
Administratorul drumului poate accepta amplasarea unor construcții sau
instalații în zona drumului, cu condiția ca acestea să nu aducă prejudicii
drumului și siguranței traficului rutier (pct. 1);
- Pentru
construcțiile și instalațiile deja amplasate se aplică tarifele din prezenta
anexă la inventarele anuale semnate de deținătorii acestora și reprezentanții
Serviciului Public Județean de Drumuri (pct. 6);
-
Începând cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor județene
se vor încheia între Utilizatori și Serviciul Public Județean de Drumuri în
calitate de administrator al drumurilor județene ce fac parte din domeniul
public al Județului Bacău. Urmărirea derulării acestor contracte și încasarea
sumelor se va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și
majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile
de la încasare în contul Consiliului Județean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C.
fisc. 5057580 și vor constitui sursa de finanțare pentru administrarea,
întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor județene (pct. 7).
-
Urmărirea contractelor de utilizare a zonei drumurilor județene încheiate
înainte de 2012, aflate în derulare și încasarea sumelor aferente se va face de
către Consiliul Județean Bacău.
De
asemenea, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Județean Bacău
nr. 55 din 21 martie 2012 privind soluționarea plângerii prealabile formulate
de SC "R." SA împotriva Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152
din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor, altele decât
cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul
2012.
În drept,
cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul
administrativ, pe dispozițiile C. proc. civ., pe dispozițiile Legii nr.
215/2001 privind administrația publica locală, pe dispozițiile C. fisc. și ale
C. proc. fisc.
În
motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Hotărârea
Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 este, în conformitate cu dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ. R. a
formulat împotriva sa o plângere administrativă prealabilă (înregistrată sub
nr. 100/06/02/36 din 21 februarie 2012), asupra căreia autoritatea pârâtă s-a
pronunțat prin Hotărârea de Consiliu nr. 55 din 21 martie 2012.
Hotărârea
încalcă dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în
administrația publică, ale O.G. nr. 75/2003 privind organizarea și funcționarea
serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităților
administrativ teritoriale. Pe cale de consecință, în cauză, hotărârea este nulă
absolut, față de dispozițiile art. 49 din Legea nr. 215/2001 privind administrația
publică locală.
Hotărârea
a fost adoptata cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Ordonanței de
Urgență a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a
comunicațiilor și are la bază o cauză falsă.
Hotărârea
este un act administrativ netemeinic, nemotivat, adoptat prin abuz și exces de
putere publică.
Pârâtul
Consiliul Județean Bacău a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat
respingerea acțiunii ca nefondată.
A fost
invocată excepției necompetenței materiale a Tribunalul București, secția a
IX-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 10
alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ care stipulează că
litigiile privind act administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale iar cele privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în
fond secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă
prin lege organică specială nul prevede altfel.
A fost
invocată excepția lipsei de interes în ceea ce privește solicitarea privind
anularea art. 14 din Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21
decembrie 2011.
Prin
Sentința civilă nr. 999 din 22 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr.
25256/3/2012 al Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței
materiale invocată de pârâta în cauza privind pe reclamanta SC "R."
SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău.
A fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind
înregistrată pe rolul curții de apel sub același număr de dosar.
Prin
Sentința civilă nr. 2240 din 4 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes
invocată de pârât și a respins, în consecință cererea în anularea prevederilor
art. 14 din Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011.
A admis
în parte acțiunea formulată de reclamanta SC "R." SA, în
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău și a anulat în parte
Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind
stabilirea taxelor și tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea nr.
571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce privește:
- Anexa
nr. 5.2 la Hotărâre în ceea ce privește lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2,
8.3, 8.4, 8.5 - raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre;
- Art. 7
din Hotărâre în ceea ce privește următoarele dispoziții: "Persoanele
fizice și juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb
valabil pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat
începând cu 1 ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul
de schimb este de 4,3222 lei/euro)";
- Anexa
5.2 la hotărâre, în ceea ce privește și următoarele dispoziții:
"Administratorul
drumului poate accepta amplasarea unor construcții sau instalații în zona
drumului, cu condiția ca acestea sa nu aducă prejudicii drumului și siguranței
traficului rutier (pct. 1);
Pentru
construcțiile și instalațiile deja amplasate se aplica tarifele din prezenta
anexa la inventarele anuale semnate de deținătorii acestora și reprezentanții
Serviciului Public Județean de Drumuri (pct. 6);
Începând
cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor județene se vor
încheia între Utilizatori și Serviciul Public Județean de Drumuri în calitate
de administrator al drumurilor județene ce fac parte din domeniul public al
Județului Bacău. Urmărirea derulării acestor contracte și încasarea sumelor se
va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și majorările
aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la
încasare în contul Consiliului Județean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C.
fisc. 5057580 și vor constitui sursa de finanțare pentru administrarea,
întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor județene (pct. 7).
Urmărirea
contractelor de utilizare a zonei drumurilor județene încheiate înainte de 2012
aflate în derulare și încasarea sumelor aferente se va face de către Consiliul
Județean Bacău".
A anulat
Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 55 din 21 martie 2012 privind
soluționarea plângerii prealabile formulate de SC "R." SA împotriva
Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind
stabilirea taxelor și tarifelor, altele decât cele prevăzute de Legea nr.
571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Analizând
cu prioritate excepția lipsei de interes, în conformitate cu prevederile art.
137 C. proc. civ., prima instanță a constatat că este fondată, pentru
următoarele considerente:
- Art. 14
din Hot. Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 precizează că
instituțiile publice vor întocmi proceduri operaționale pentru aplicarea
taxelor și tarifelor ce vor fi afișate pe site-urile acestora,
responsabilitatea aplicării acestora și a respectării prevederilor actului
normativ contestat revenind instituțiilor care au propus taxele și tarifele.
- Acest
text vizează doar chestiuni interne referitoare la buna desfășurare a activității
specifice Consiliului Județean Bacău, în strânsă legătură cu instituțiile
subordonate.
-
Îndrumarea Consiliului Județean Bacău cu privire la organizarea activității și
gestionării veniturilor proprii nu are nimic în comun cu obligația SC
"R." SA de a plăti tarifele aferente utilizării zonei drumurilor
județene.
Pe fondul
cauzei s-au reținut următoarele:
Hotărârea
Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 este nelegală pentru următoarele
motive:
-
Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr.
79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor.
- O.U.G.
nr. 79/2002 este, în materia comunicațiilor, o normă de drept specială și, pe
cale de consecință, derogatorie (conform principiului generația specialia
derogant), de la orice alte norme juridice.
- De
aceea, stabilirea prețului pentru afectarea terenurilor cu rețele de
comunicații aparținând companiei, trebuia făcută de reprezentanții consiliului,
în conformitate cu dispozițiile și principiile O.U.G. nr. 79/2002 și nu cu cele
ale O.G. 43/1997 sau ale Legii nr. 215/2001 - așa cum s-a întâmplat în cazul
H.C.J. Bacău nr. 152/2011.
-
Hotărârea nu este motivată în niciun mod. Nu există criterii privind modul de
stabilire a valorii concrete a acestor sume, nu există criterii care să ne
permită a se înțelege motivul pentru care aceste sume au fost stabilite în euro
și nu în lei.
Pe cale
de consecință, a conchis prima instanță, că hotărârea atacata prezintă un nivel
de arbitrariu, de subiectivism al reprezentanților autorității publice locale,
motiv pentru care ea vine în contradicție cu normele de drept ce impun, în
materia dreptului administrativ, motivarea obiectivă a actelor adoptate de
reprezentanții autorităților publice locale.
În ceea
ce privește nelegalitatea Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 55/2012,
instanța de fond a reținut că, urmare a constatării, în cauză, a nelegalității
H.C.J. Bacău nr. 152/2011, urmează a constata și nelegalitatea H.C.J. Bacău nr.
55/2012 prin intermediul căreia pârâtul a respins plângerea reclamantei.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Bacău,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul prevederilor art.
304
1
C. proc. civ.
Se
solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar în urma
reținerii spre rejudecare a cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca
nefondată.
Prin
cererea de recurs, recurentul-pârât invocă un singur motiv de recurs, respectiv
acela că instanța de fond nu a reținut în mod corect probatoriul administrat de
autoritatea pârâtă în dovedirea cauzei și nici temeiul legal invocat în
sprijinul apărărilor formulate.
În
dezvoltarea acestei critici, se aduc ample argumente legate de fondul cauzei,
reiterându-se apărările formulate în fața instanței de fond și invocându-se
decizii de practică judiciare, rămase irevocabile la nivelul Curții de Apel
București.
Intimata-reclamantă
SC "R." SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și
temeinică.
Înalta
Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C.
proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că
hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în
cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru
care se va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) se
va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la
Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a
ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în
continuare arătate:
Competența
materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată
de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până
la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială
nu se prevede altfel".
Prin
urmare, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența
materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport de două
criterii: poziția organului emitent al actului în sistemul administrației
publice și criteriul valoric atunci când prin actul administrativ sunt
stabilite creanțe fiscale în sarcina persoanelor fizice sau juridice.
Potrivit
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările
ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul
unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice".
Obiectul cererii
de chemare în judecată, îl constituie anularea, în parte, a Hotărârii
Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011, precum și a Hotărârii Consiliului
Județean Bacău nr. 55/2012 prin care s-a soluționat plângerea administrativă
formulată împotriva celei dintâi hotărâri.
Potrivit
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările
ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul
unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi
juridice".
Pentru a
stabili instanța de contencios administrativ, competentă material să
soluționeze, în fond, prezentul litigiu, trebuie stabilită natura juridică a
actelor administrative atacate în funcție de obiectul lor de reglementare.
Astfel,
prin Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011, s-au stabilit, la
nivelul Județului Bacău anumite taxe și tarife, altele decât cele prevăzute de
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul 2012, în sarcina
tuturor utilizatorilor zonei drumurilor județene. Prin urmare, această hotărâre
reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, în temeiul căruia, astfel
cum rezultă din actele dosarului, autoritatea transmite acte adiționale către
persoanele juridice care au încheiate Contracte pentru utilizarea suprafețelor
din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații, cum este și
cazul societății reclamante "R." SA
Din
această perspectivă, soluția Tribunalului București, secția contencios
administrativ și fiscal, de declinare a competenței materiale de soluționare a
cauzei către Curtea de Apel București, pe baza criteriului valoric stabilit de
art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu a fost corectă.
Aceasta, deoarece, prin Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 nu a
fost stabilită o taxă individuale în sarcina utilizatorului R. SA, în sensul
stabilirii cuantumului exact pe care trebuie să îl plătească aceasta, pentru a
se putea vorbi de o creanță fiscală certă și exigibilă, având caracter
executoriu. Prin urmare, nu pot fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 referitoare la pragul de 500.000 lei, în raport de care
trebuie stabilită instanța competentă material să soluționeze cauza.
Prin
urmare, obiectul prezentului demers judiciar fiind un act administrativ cu
caracter normativ, de reglementare a unor norme cu aplicabilitate generală,
determinarea instanței competente material să soluționeze cauza se circumscrise
dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relative la rangul
autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației
publice.
Din acest
punct de vedere, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 24 din
Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în
acord cu prevederile art. 122 din Constituția României: "În fiecare județ
se constituie un consiliu județean ca autoritate a administrației publice
locale pentru coordonarea activității consiliilor comunale orășenești și
municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean
(...)".
Așadar,
Consiliul Județean Bacău este o autoritate administrativă locală, constituită
la nivel județean, motiv pentru care, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (1)
teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările
și completările ulterioare, rezultă, în mod evident, că instanța competentă
material să soluționeze, în fond, prezentul litigiu este secția de contencios
administrativ și fiscal, a Tribunalului București, instanță competentă și din
punct de vedere teritorial, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din
aceeași lege a contenciosului administrativ.
Pentru
aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de
recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va
admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința
atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul
București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Consiliul Județean Bacău, împotriva Sentinței civile nr.
2240 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul
București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 07 mai 2014.
Procesat
de GGC - GV