ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 29 iunie 2012, sub nr. 25256/3/2012 reclamanta SC "R." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce privește: - Anexa nr. 5.2 la Hotărâre, lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5 - raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre; - Art. 7 din Hotărâre, respectiv următoarele dispoziții: "Persoanele fizice și juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb valabil pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat începând cu 1 ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul de schimb este de 4,3222 lei/euro)"; - Art. 14 din hotărâre, potrivit căruia instituțiile publice vor întocmi proceduri operaționale pentru aplicarea taxelor și tarifelor și le vor afișa pe site-urile proprii, responsabilitatea aplicării acestora și a respectării prevederilor prezentei hotărâri revenind instituțiilor care au propus taxele și tarifele;

Anexa 5.2 la hotărâre în ceea ce privește (și) următoarele dispoziții: - Administratorul drumului poate accepta amplasarea unor construcții sau instalații în zona drumului, cu condiția ca acestea să nu aducă prejudicii drumului și siguranței traficului rutier (pct. 1); - Pentru construcțiile și instalațiile deja amplasate se aplică tarifele din prezenta anexă la inventarele anuale semnate de deținătorii acestora și reprezentanții Serviciului Public Județean de Drumuri (pct. 6); - Începând cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor județene se vor încheia între Utilizatori și Serviciul Public Județean de Drumuri în calitate de administrator al drumurilor județene ce fac parte din domeniul public al Județului Bacău.

Urmărirea derulării acestor contracte și încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Județean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C. fisc. 5057580 și vor constitui sursa de finanțare pentru administrarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor județene (pct. 7). - Urmărirea contractelor de utilizare a zonei drumurilor județene încheiate înainte de 2012, aflate în derulare și încasarea sumelor aferente se va face de către Consiliul Județean Bacău.

De asemenea, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 55 din 21 martie 2012 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de SC "R." SA împotriva Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul 2012. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, pe dispozițiile C. proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publica locală, pe dispozițiile C. fisc. și ale C. proc. fisc. În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele: Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 este, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ.

R. a formulat împotriva sa o plângere administrativă prealabilă (înregistrată sub nr. 100/06/02/36 din 21 februarie 2012), asupra căreia autoritatea pârâtă s-a pronunțat prin Hotărârea de Consiliu nr. 55 din 21 martie 2012. Hotărârea încalcă dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, ale O.G. nr. 75/2003 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităților administrativ teritoriale. Pe cale de consecință, în cauză, hotărârea este nulă absolut, față de dispozițiile art. 49 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Hotărârea a fost adoptata cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor și are la bază o cauză falsă.

Hotărârea este un act administrativ netemeinic, nemotivat, adoptat prin abuz și exces de putere publică. Pârâtul Consiliul Județean Bacău a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A fost invocată excepției necompetenței materiale a Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ care stipulează că litigiile privind act administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nul prevede altfel.

A fost invocată excepția lipsei de interes în ceea ce privește solicitarea privind anularea art. 14 din Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011. Prin Sentința civilă nr. 999 din 22 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 25256/3/2012 al Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâta în cauza privind pe reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul curții de apel sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2240 din 4 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât și a respins, în consecință cererea în anularea prevederilor art. 14 din Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău și a anulat în parte Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce privește: - Anexa nr. 5.2 la Hotărâre în ceea ce privește lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5 - raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre; - Art. 7 din Hotărâre în ceea ce privește următoarele dispoziții: "Persoanele fizice și juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb valabil pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat începând cu 1 ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul de schimb este de 4,3222 lei/euro)"; - Anexa 5.2 la hotărâre, în ceea ce privește și următoarele dispoziții: "Administratorul drumului poate accepta amplasarea unor construcții sau instalații în zona drumului,

cu condiția ca acestea sa nu aducă prejudicii drumului și siguranței traficului rutier (pct. 1); Pentru construcțiile și instalațiile deja amplasate se aplica tarifele din prezenta anexa la inventarele anuale semnate de deținătorii acestora și reprezentanții Serviciului Public Județean de Drumuri (pct. 6); Începând cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor județene se vor încheia între Utilizatori și Serviciul Public Județean de Drumuri în calitate de administrator al drumurilor județene ce fac parte din domeniul public al Județului Bacău. Urmărirea derulării acestor contracte și încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Județean de Drumuri. Sumele încasate și majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Județean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C. fisc.

5057580 și vor constitui sursa de finanțare pentru administrarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor județene (pct. 7). Urmărirea contractelor de utilizare a zonei drumurilor județene încheiate înainte de 2012 aflate în derulare și încasarea sumelor aferente se va face de către Consiliul Județean Bacău". A anulat Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 55 din 21 martie 2012 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de SC "R." SA împotriva Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor și tarifelor, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc.

civ., prima instanță a constatat că este fondată, pentru următoarele considerente: - Art. 14 din Hot. Consiliului Județean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 precizează că instituțiile publice vor întocmi proceduri operaționale pentru aplicarea taxelor și tarifelor ce vor fi afișate pe site-urile acestora, responsabilitatea aplicării acestora și a respectării prevederilor actului normativ contestat revenind instituțiilor care au propus taxele și tarifele. - Acest text vizează doar chestiuni interne referitoare la buna desfășurare a activității specifice Consiliului Județean Bacău, în strânsă legătură cu instituțiile subordonate. - Îndrumarea Consiliului Județean Bacău cu privire la organizarea activității și gestionării veniturilor proprii nu are nimic în comun cu obligația SC "R." SA de a plăti tarifele aferente utilizării zonei drumurilor județene.

Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele: Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 este nelegală pentru următoarele motive: - Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor. - O.U.G. nr. 79/2002 este, în materia comunicațiilor, o normă de drept specială și, pe cale de consecință, derogatorie (conform principiului generația specialia derogant), de la orice alte norme juridice. - De aceea, stabilirea prețului pentru afectarea terenurilor cu rețele de comunicații aparținând companiei, trebuia făcută de reprezentanții consiliului, în conformitate cu dispozițiile și principiile O.U.G. nr. 79/2002 și nu cu cele ale O.G.

43/1997 sau ale Legii nr. 215/2001 - așa cum s-a întâmplat în cazul H.C.J. Bacău nr. 152/2011. - Hotărârea nu este motivată în niciun mod. Nu există criterii privind modul de stabilire a valorii concrete a acestor sume, nu există criterii care să ne permită a se înțelege motivul pentru care aceste sume au fost stabilite în euro și nu în lei. Pe cale de consecință, a conchis prima instanță, că hotărârea atacata prezintă un nivel de arbitrariu, de subiectivism al reprezentanților autorității publice locale, motiv pentru care ea vine în contradicție cu normele de drept ce impun, în materia dreptului administrativ, motivarea obiectivă a actelor adoptate de reprezentanții autorităților publice locale.

În ceea ce privește nelegalitatea Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 55/2012, instanța de fond a reținut că, urmare a constatării, în cauză, a nelegalității H.C.J. Bacău nr. 152/2011, urmează a constata și nelegalitatea H.C.J. Bacău nr. 55/2012 prin intermediul căreia pârâtul a respins plângerea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar în urma reținerii spre rejudecare a cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât invocă un singur motiv de recurs, respectiv acela că instanța de fond nu a reținut în mod corect probatoriul administrat de autoritatea pârâtă în dovedirea cauzei și nici temeiul legal invocat în sprijinul apărărilor formulate.

În dezvoltarea acestei critici, se aduc ample argumente legate de fondul cauzei, reiterându-se apărările formulate în fața instanței de fond și invocându-se decizii de practică judiciare, rămase irevocabile la nivelul Curții de Apel București. Intimata-reclamantă SC "R." SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care se va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Prin urmare, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport de două criterii: poziția organului emitent al actului în sistemul administrației publice și criteriul valoric atunci când prin actul administrativ sunt stabilite creanțe fiscale în sarcina persoanelor fizice sau juridice.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Obiectul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea, în parte, a Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011, precum și a Hotărârii Consiliului Județean Bacău nr. 55/2012 prin care s-a soluționat plângerea administrativă formulată împotriva celei dintâi hotărâri.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Pentru a stabili instanța de contencios administrativ, competentă material să soluționeze, în fond, prezentul litigiu, trebuie stabilită natura juridică a actelor administrative atacate în funcție de obiectul lor de reglementare. Astfel, prin Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011, s-au stabilit, la nivelul Județului Bacău anumite taxe și tarife, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul 2012, în sarcina tuturor utilizatorilor zonei drumurilor județene.

Prin urmare, această hotărâre reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, în temeiul căruia, astfel cum rezultă din actele dosarului, autoritatea transmite acte adiționale către persoanele juridice care au încheiate Contracte pentru utilizarea suprafețelor din zona drumurilor județene ocupate de construcții sau instalații, cum este și cazul societății reclamante "R." SA Din această perspectivă, soluția Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, pe baza criteriului valoric stabilit de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu a fost corectă.

Aceasta, deoarece, prin Hotărârea Consiliului Județean Bacău nr. 152/2011 nu a fost stabilită o taxă individuale în sarcina utilizatorului R. SA, în sensul stabilirii cuantumului exact pe care trebuie să îl plătească aceasta, pentru a se putea vorbi de o creanță fiscală certă și exigibilă, având caracter executoriu. Prin urmare, nu pot fi incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la pragul de 500.000 lei, în raport de care trebuie stabilită instanța competentă material să soluționeze cauza. Prin urmare, obiectul prezentului demers judiciar fiind un act administrativ cu caracter normativ, de reglementare a unor norme cu aplicabilitate generală, determinarea instanței competente material să soluționeze cauza se circumscrise dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relative la rangul autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în acord cu prevederile art. 122 din Constituția României: "În fiecare județ se constituie un consiliu județean ca autoritate a administrației publice locale pentru coordonarea activității consiliilor comunale orășenești și municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean (...)". Așadar, Consiliul Județean Bacău este o autoritate administrativă locală, constituită la nivel județean, motiv pentru care, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă, în mod evident, că instanța competentă material să soluționeze, în fond, prezentul litigiu este secția de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului București, instanță competentă și din punct de vedere teritorial, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din aceeași lege a contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Județean Bacău, împotriva Sentinței civile nr. 2240 din 4 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 07 mai 2014. Procesat de GGC - GV