ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17

august 2011, reclamanta SC B. SRL București a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău, obligarea acestuia la

restituirea sumei de 1.443.070,87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea

autorizației de construire, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că, în vederea executării lucrărilor de modernizare a

A.I.G.E. Bacău, a solicitat Consiliului Județean Bacău emiterea autorizației de

construire.

Răspunsul pârâtul a

fost că, în situația de față, construcțiile realizate în baza autorizației de

construire solicitate sunt incluse în categoria bunurilor de retur și, ca

atare, au regimul juridic de bunuri private noi, iar la încetarea contractului,

din moment ce vor intra în proprietatea Regiei Autonome "A.I.G.E.",

pentru eliberarea autorizației de construire este necesară achitarea taxei de

1% din valoarea stabilită a devizului general al investiției.

Prin urmare, taxa pe

care o avea de achitat pentru eliberarea autorizației s-a stabilit în cuantum

de 1.443.070,87 RON, taxă pe care reclamanta a achitat-o tocmai cu scopul de a

nu tergiversa lucrările ce urmau a fi executate.

A arătat, însă, că

toate obiectele de investiție îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 269 lit.

b) și c) din Legea nr. 571/2003, astfel că nu era necesară achitarea vreunei

taxe.

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, pârâtul Consiliul Județean Bacău a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, față de textele de lege în

vigoare și prevederile contractului de concesiune, reclamanta nu este scutită

de plata taxelor necesare eliberării autorizației de construire.

Potrivit art. 269

lit. b), c) și d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, invocate în susținerea

solicitării, taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construire nu se

datorează pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor

din transporturi aparțin domeniului public al statului, pentru lucrările de

interes public județean sau local sau dacă beneficiarul construcției este o

instituție publică.

Așa cum rezultă din

prevederile contractului de concesiune, bunurile aparținând domeniului public

ale județului Bacău sunt foarte clar delimitate de bunurile care aparțin

domeniului privat al RA A.I.G.E. Bacău, printre care se enumeră și obiectivele

pe care le-a solicitat prin autorizația de construire.

În ședința publică

din data de 16 noiembrie 2011, instanța a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 148 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Județean Bacău.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut în esență, următoarele:

Plecând de la

dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, care conturează sfera

jurisdicției administrative, curtea a observat că acțiunea reclamantei nu se

subsumează niciuneia dintre ipotezele vizate de aceste texte de lege.

Astfel, a reținut că

reclamanta nu a adresat pârâtului Consiliul Județean Bacău nicio cerere de

restituire a taxei de autorizare, adresând o atare solicitare direct instanței

de judecată. Prin urmare, neexistând un refuz al autorității pârâte de

restituire a taxei, instanța nu se poate substitui autorității pârâte în

analizarea unei atare cereri de restituire.

De asemenea, a

reținut că corespondența purtată între părți în legătură cu datorarea sau nu a

unei astfel de taxe nu prezintă nicio relevanță, nefiind în prezența unui refuz

de restituire a taxei, exprimat la vreo solicitare ulterioară achitării

acesteia.

Prin urmare, reținând

că nu se contestă un refuz nejustificat al pârâtului de a da curs cererii

reclamantei de restituire a taxei, a concluzionat că cererea de restituire,

adresată direct instanței, este inadmisibilă, și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare.

Curtea de Apel

București, prin Sentința civilă nr. 148 din data de 11 ianuarie 2012, a admis

excepția inadmisibilității acțiunii, considerând ca cererea reclamantei nu se

încadrează în cuprinsul prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Soluția instanței

este nelegală și netemeinică și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

În motivarea soluției

sale instanța a reținut faptul că cererea este inadmisibilă întrucât nu s-a

solicitat în prealabil intimatului - pârât Consiliul Județean Bacău restituirea

taxei.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că în ceea ce privește corespondența purtată între părți în

legătură cu datorarea sau nedatorarea unei astfel de taxe, nu prezintă nicio

relevanță din perspectiva analizată, nefiind în prezența unui refuz de

restituire a taxei exprimat la vreo solicitare ulterioară achitării acesteia.

Aprecierea instanței

este nelegală întrucât cererea formulată se încadrează în cuprinsul

prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin răspunsul

intimatului-pârât exprimat în cuprinsul Adresei nr. 944 din 16 februarie 2011

s-a arătat că taxa trebuie să fie achitată, în lipsa acesteia nu se emitea

autorizația de construire, societatea reclamantă fiind constrânsă să o

plătească întrucât lucrările trebuiau a fi inițiate.

Instanța a aplicat în

mod greșit legea considerând faptul că nu rezultă în mod clar refuzul

intimatului-pârât de a restitui contravaloarea taxei achitate.

Astfel cum s-a arătat

în fața instanței de fond refuzul intimatului-pârât în ceea ce privește

restituirea contravalorii taxei rezultă în mod clar din cuprinsul răspunsului

la plângerea formulată, precum și din adresa prin care i s-a adus la cunoștință

faptul că această taxă trebuie în mod obligatoriu achitată.

Or, din cuprinsul

acestor adrese reiese faptul vecin și conex al refuzului restituirii acestei

taxe, de vreme ce intimatul-pârât a apreciat că aceasta trebuie să fie plătită.

În aceste condiții,

instanța de fond a considerat în mod greșit inadmisibilă acțiunea, procedând la

pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor

Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Refuzul

intimatului-pârât de a emite autorizația în lipsa dovezii plății a fost unul

nelegal în raport de prevederile art. 269 din C. fisc. care stabilesc că:

"Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor nu se

datorează pentru: a) certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru

lăcaș de cult sau construcție anexă; b) certificat de urbanism sau autorizație

de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea

infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului;

c) certificat de urbanism sau autorizație de construire, pentru lucrările de

interes public județean sau local; d) certificat de urbanism sau autorizație de

construire, dacă beneficiarul construcției este o instituție publică; e)

autorizație de construire pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin

concesionare, conform legii".

Reclamanta a fost

constrânsă să achite contravaloarea taxei întrucât lucrările care potrivit

contractului de concesiune trebuiau efectuate sunt structurate pe două

obiective de investiții, și anume:

- Bunuri publice

aparținând domeniului public al județului Bacău, în administrarea Consiliului

Județean Bacău (pista, căi de rulare) în baza H.G. nr. 1725/2004 și a H.C.J.

Bacău nr. 86/2004.

- Bunuri aflate în

patrimoniul R.A.A. Bacău (terminalul) și care aparțin domeniului public al

statului fiind astfel înregistrate conform Ordonanței nr. 15/1993 art. 4 în

patrimoniul Regiei.

Lucrările care urmau

a se realiza sunt de interes și de utilitate publică, în înțelesul prevederilor

art. 3 din Legea nr. 213/1998, art. 135 pct. 4 din Constituție și art. 1 alin.

1 lit. b) din H.G. nr. 266/1993 privind ramurile și domeniile în care

funcționează regiile autonome de interes național, reclamanta trebuia să fie

scutită de la plata acestei taxe privind emiterea autorizației.

Astfel, refuzul

nejustificat al intimatului-pârât din prezenta cauză de emitere a autorizației

de construire determină și netemeinicia perceperii de către acesta a taxei

achitată de către reclamantă în valoare de 1.443.070,87 RON, iar de aici reiese

și temeinicia acțiunii formulate întrucât refuzul de restituire a contravalorii

acestei sume de bani este unul implicit, rezultând din succesiunea

răspunsurilor oferite de către intimatul-pârât.

În cuprinsul cererii

de chemare în judecată s-a solicitat obligarea intimatului-pârât la restituirea

sumei achitate tocmai ca urmare a încălcării de către acesta a obligației sale

legale de a emite autorizație de construire fără ca în prealabil să solicite

plata taxei.

Lipsa de temei a

refuzului a fost indicată atât în cuprinsul plângerii prealabile dar și în

cuprinsul Adresei nr. 45/2011 când de fiecare dată reclamanta a arătat că este

îndreptățită, potrivit legii, să obțină autorizația de construire fără a plăti

orice fel de taxă.

Întrucât plata a fost

subsecventă refuzului emiterii de către pârât a autorizației de construire, și

cum acest refuz nu a fost întemeiat din punct de vedere legal, și plata este

afectată de aceleași vicii de legalitate.

Recursul este

nefondat.

Examinarea

caracterului "nejustificat" al refuzului Consiliului Județean Bacău,

de a soluționa cererea adresată acestei autorități publice locale, reclamat

prin acțiunea din prezentul dosar de către SC B. SRL București se realizează,

obligatoriu, prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, în raport

de dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Așadar, pentru a

reține, în lumina textului legal precitat "... exprimarea explicită, cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea ...", din partea

pârâtului, trebuie să existe identitate între solicitarea adresată acestuia și

obiectul acțiunii în contencios administrativ.

Or, așa cum a reținut

prima instanță, corespondența purtată între cele două părți litigante, înainte

de sesizarea instanței de judecată, se referă la cererea de emitere a

autorizației de construire fără plata taxei de autorizare, iar nu la

restituirea acelei taxe.

Prin urmare, din

moment ce refuzul Consiliului Județean Bacău, vizează o chestiune diferită de

cererea adresată Curții de Apel București, acesta nu poate fi calificat ca

fiind "nejustificat" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004,

indiferent care sunt motivele pentru care această autoritate publică locală nu

a satisfăcut cererea de emitere a autorizației de construire fără plata unei

taxe.

Este de observat,

constată instanța de control judiciar, că în recurs nu este criticat, practic,

modul în care prima instanță a statuat asupra refuzului pârâtului, prin prisma

prevederilor Legii contenciosului administrativ, ci recurenta încearcă, în continuare,

să demonstreze refuzul nejustificat de emitere a autorizației de construire,

chestiune irelevantă din perspectiva obiectului acțiunii în contencios

administrativ din prezenta cauză.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge ca nefondat recursul declarat de către S.C. B. S.R.L. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. B. S.R.L. București împotriva Sentinței civile nr. 148 din 11

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL