ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2011, reclamanta SC B. SRL București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău, obligarea acestuia la restituirea sumei de 1.443.070,87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construire, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, în vederea executării lucrărilor de modernizare a A.I.G.E. Bacău, a solicitat Consiliului Județean Bacău emiterea autorizației de construire.

Răspunsul pârâtul a fost că, în situația de față, construcțiile realizate în baza autorizației de construire solicitate sunt incluse în categoria bunurilor de retur și, ca atare, au regimul juridic de bunuri private noi, iar la încetarea contractului, din moment ce vor intra în proprietatea Regiei Autonome "A.I.G.E.", pentru eliberarea autorizației de construire este necesară achitarea taxei de 1% din valoarea stabilită a devizului general al investiției. Prin urmare, taxa pe care o avea de achitat pentru eliberarea autorizației s-a stabilit în cuantum de 1.443.070,87 RON, taxă pe care reclamanta a achitat-o tocmai cu scopul de a nu tergiversa lucrările ce urmau a fi executate. A arătat, însă, că toate obiectele de investiție îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 269 lit. b) și c) din Legea nr. 571/2003, astfel că nu era necesară achitarea vreunei taxe.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Consiliul Județean Bacău a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, față de textele de lege în vigoare și prevederile contractului de concesiune, reclamanta nu este scutită de plata taxelor necesare eliberării autorizației de construire. Potrivit art. 269 lit. b), c) și d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, invocate în susținerea solicitării, taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construire nu se datorează pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi aparțin domeniului public al statului, pentru lucrările de interes public județean sau local sau dacă beneficiarul construcției este o instituție publică.

Așa cum rezultă din prevederile contractului de concesiune, bunurile aparținând domeniului public ale județului Bacău sunt foarte clar delimitate de bunurile care aparțin domeniului privat al RA A.I.G.E. Bacău, printre care se enumeră și obiectivele pe care le-a solicitat prin autorizația de construire. În ședința publică din data de 16 noiembrie 2011, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 148 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență, următoarele: Plecând de la dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, care conturează sfera jurisdicției administrative, curtea a observat că acțiunea reclamantei nu se subsumează niciuneia dintre ipotezele vizate de aceste texte de lege. Astfel, a reținut că reclamanta nu a adresat pârâtului Consiliul Județean Bacău nicio cerere de restituire a taxei de autorizare, adresând o atare solicitare direct instanței de judecată. Prin urmare, neexistând un refuz al autorității pârâte de restituire a taxei, instanța nu se poate substitui autorității pârâte în analizarea unei atare cereri de restituire. De asemenea, a reținut că corespondența purtată între părți în legătură cu datorarea sau nu a unei astfel de taxe nu prezintă nicio relevanță, nefiind în prezența unui refuz de restituire a taxei, exprimat la vreo solicitare ulterioară achitării acesteia.

Prin urmare, reținând că nu se contestă un refuz nejustificat al pârâtului de a da curs cererii reclamantei de restituire a taxei, a concluzionat că cererea de restituire, adresată direct instanței, este inadmisibilă, și a respins-o ca atare. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare. Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 148 din data de 11 ianuarie 2012, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, considerând ca cererea reclamantei nu se încadrează în cuprinsul prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Soluția instanței este nelegală și netemeinică și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În motivarea soluției sale instanța a reținut faptul că cererea este inadmisibilă întrucât nu s-a solicitat în prealabil intimatului - pârât Consiliul Județean Bacău restituirea taxei. De asemenea, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește corespondența purtată între părți în legătură cu datorarea sau nedatorarea unei astfel de taxe, nu prezintă nicio relevanță din perspectiva analizată, nefiind în prezența unui refuz de restituire a taxei exprimat la vreo solicitare ulterioară achitării acesteia. Aprecierea instanței este nelegală întrucât cererea formulată se încadrează în cuprinsul prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin răspunsul intimatului-pârât exprimat în cuprinsul Adresei nr. 944 din 16 februarie 2011 s-a arătat că taxa trebuie să fie achitată, în lipsa acesteia nu se emitea autorizația de construire, societatea reclamantă fiind constrânsă să o plătească întrucât lucrările trebuiau a fi inițiate.

Instanța a aplicat în mod greșit legea considerând faptul că nu rezultă în mod clar refuzul intimatului-pârât de a restitui contravaloarea taxei achitate. Astfel cum s-a arătat în fața instanței de fond refuzul intimatului-pârât în ceea ce privește restituirea contravalorii taxei rezultă în mod clar din cuprinsul răspunsului la plângerea formulată, precum și din adresa prin care i s-a adus la cunoștință faptul că această taxă trebuie în mod obligatoriu achitată. Or, din cuprinsul acestor adrese reiese faptul vecin și conex al refuzului restituirii acestei taxe, de vreme ce intimatul-pârât a apreciat că aceasta trebuie să fie plătită. În aceste condiții, instanța de fond a considerat în mod greșit inadmisibilă acțiunea, procedând la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Refuzul intimatului-pârât de a emite autorizația în lipsa dovezii plății a fost unul nelegal în raport de prevederile art. 269 din C. fisc.

care stabilesc că: "Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor nu se datorează pentru: a) certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru lăcaș de cult sau construcție anexă; b) certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului; c) certificat de urbanism sau autorizație de construire, pentru lucrările de interes public județean sau local; d) certificat de urbanism sau autorizație de construire, dacă beneficiarul construcției este o instituție publică; e) autorizație de construire pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii". Reclamanta a fost constrânsă să achite contravaloarea taxei întrucât lucrările care potrivit contractului de concesiune trebuiau efectuate sunt structurate pe două obiective de investiții, și anume: - Bunuri publice aparținând domeniului public al județului Bacău, în administrarea Consiliului Județean Bacău (pista, căi de rulare) în baza H.G.

nr. 1725/2004 și a H.C.J. Bacău nr. 86/2004. - Bunuri aflate în patrimoniul R.A.A. Bacău (terminalul) și care aparțin domeniului public al statului fiind astfel înregistrate conform Ordonanței nr. 15/1993 art. 4 în patrimoniul Regiei. Lucrările care urmau a se realiza sunt de interes și de utilitate publică, în înțelesul prevederilor art. 3 din Legea nr. 213/1998, art. 135 pct. 4 din Constituție și art. 1 alin. 1 lit. b) din H.G. nr. 266/1993 privind ramurile și domeniile în care funcționează regiile autonome de interes național, reclamanta trebuia să fie scutită de la plata acestei taxe privind emiterea autorizației.

Astfel, refuzul nejustificat al intimatului-pârât din prezenta cauză de emitere a autorizației de construire determină și netemeinicia perceperii de către acesta a taxei achitată de către reclamantă în valoare de 1.443.070,87 RON, iar de aici reiese și temeinicia acțiunii formulate întrucât refuzul de restituire a contravalorii acestei sume de bani este unul implicit, rezultând din succesiunea răspunsurilor oferite de către intimatul-pârât. În cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a solicitat obligarea intimatului-pârât la restituirea sumei achitate tocmai ca urmare a încălcării de către acesta a obligației sale legale de a emite autorizație de construire fără ca în prealabil să solicite plata taxei.

Lipsa de temei a refuzului a fost indicată atât în cuprinsul plângerii prealabile dar și în cuprinsul Adresei nr. 45/2011 când de fiecare dată reclamanta a arătat că este îndreptățită, potrivit legii, să obțină autorizația de construire fără a plăti orice fel de taxă. Întrucât plata a fost subsecventă refuzului emiterii de către pârât a autorizației de construire, și cum acest refuz nu a fost întemeiat din punct de vedere legal, și plata este afectată de aceleași vicii de legalitate. Recursul este nefondat. Examinarea caracterului "nejustificat" al refuzului Consiliului Județean Bacău, de a soluționa cererea adresată acestei autorități publice locale, reclamat prin acțiunea din prezentul dosar de către SC B. SRL București se realizează, obligatoriu, prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așadar, pentru a reține, în lumina textului legal precitat "... exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea ...", din partea pârâtului, trebuie să existe identitate între solicitarea adresată acestuia și obiectul acțiunii în contencios administrativ. Or, așa cum a reținut prima instanță, corespondența purtată între cele două părți litigante, înainte de sesizarea instanței de judecată, se referă la cererea de emitere a autorizației de construire fără plata taxei de autorizare, iar nu la restituirea acelei taxe. Prin urmare, din moment ce refuzul Consiliului Județean Bacău, vizează o chestiune diferită de cererea adresată Curții de Apel București, acesta nu poate fi calificat ca fiind "nejustificat" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, indiferent care sunt motivele pentru care această autoritate publică locală nu a satisfăcut cererea de emitere a autorizației de construire fără plata unei taxe.

Este de observat, constată instanța de control judiciar, că în recurs nu este criticat, practic, modul în care prima instanță a statuat asupra refuzului pârâtului, prin prisma prevederilor Legii contenciosului administrativ, ci recurenta încearcă, în continuare, să demonstreze refuzul nejustificat de emitere a autorizației de construire, chestiune irelevantă din perspectiva obiectului acțiunii în contencios administrativ din prezenta cauză. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de către S.C. B. S.R.L. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. B. S.R.L. București împotriva Sentinței civile nr. 148 din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - CL