ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4206/2018

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.471.932,29 RON, reprezentând dobânda fiscală datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.443.070,87 RON, încasată nelegal de la SC B. SRL cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizației de construire nr. x/14.03.2011, calculată conform art. 124 1 din C. proc. fisc. , de la data plății debitului principal - 11.03.2011 și până la achitarea integrală a acestuia, respectiv 29.05.2015, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1436 din 26 aprilie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii fiscale datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1 440 070,87 RON, calculată conform art. 124 1 din C. proc. fisc. de la data plății - 11.03.2011 și până la achitarea integrală - 29.05.2015. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 1436 din 26 aprilie 2016 a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Bacău, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului, în esență, recurentul-pârât a invocat următoarele: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a avut calitatea de contribuabil la bugetul local al autorității publice locale, iar litigiul care stă la baza solicitării intimatei-reclamante s-a purtat între recurentul-pârât și Societatea B. SRL, iar nu cu intimata -reclamantă prezentă în cauză; - în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea autorității recurente la plata dobânzii fiscale, în temeiul art. 124 1 C. proc. fisc. , întrucât taxa pentru eliberarea autorizației de construire nu are scadență și nu generează penalități ca și în cazul impozitelor și taxelor locale. În opinia recurentului-pârât, în speța dedusă judecății se pune problema aplicării unei norme interne de drept fiscal care nu intră în contradicție cu dreptul comunitar, motiv pentru care jurisprudența reținută de instanța de fond nu are aplicabilitate în speța dedusă judecății.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.08.2016, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că hotărârea instanței de fond este temeinic motivată, atât în privința justificării calității procesuale active a reclamantei, cât și sub aspectul acordării dobânzii fiscale calculată potrivit art. 124 1 alin. (4) C. proc. fisc. începând cu data plății taxei solicitate pentru eliberarea autorizației de construire percepută în mod nelegal (astfel cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat) și până la restituirea integrală a sumei nedatorate .

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.05.2018. Prin rezoluția completului de judecată din data de 1.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20.09.2018 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal refuzul nejustificat al acordării dobânzii fiscale datorată pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.443.070,87 RON încasată nelegal de la SC B. SRL cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizației de construire nr. x/14.03.2011, de la data plății acestei sume - 11.03.2011 și până la restituirea integrală 29.05.2015. Potrivit situației de fapt, la data de 19.01.2009, între SC B. SA, în calitate de concesionar și RA Aeroportul Internațional Bacău, în calitate de concedent, a fost încheiat contractul de concesiune lucrări publice având ca obiect "modernizarea Aeroportului Bacău", pentru realizarea proiectului, conform dispozițiilor contractuale, fiind înființată societatea de concesiune SC B. SRL. Astfel, în temeiul dispozițiilor contractuale, s-a formulat de către B. la data de 29.12.2010 o cerere pentru emiterea autorizației de construcție către paratul Consiliul Județean Bacău, în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internațional George Enescu Bacău. Consiliul Județean Bacău a trimis către societatea de concesiune un răspuns prin care a învederat faptul că pentru eliberarea autorizației de construcție este necesară achitarea taxei de 1% din valoarea stabilită a devizului general al investiției, împotriva acestui răspuns formulându-se plângere prealabilă, iar prin adresa nr. x/24.01.2011 recurentul a comunicat respingerea plângerii. În urma punctului de vedere exprimat de către Consiliul Județean Bacău, B. a achitat taxa aferentă în valoare de 1.443.070,87 RON, constrânsă fiind de necesitatea demarării lucrărilor. Ulterior însă, societatea a promovat o acțiune în justiție prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului Consiliului Județean Bacău la restituirea sumei în cuantum de 1.443.070,87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construire. Prin Sentința civilă nr. 859/14.03.2014, Curtea de Apel București a admis cererea B., obligând-o pe pârâtă să-i restituie acesteia suma de 1.443.070.87 RON, reprezentând taxa pentru eliberarea autorizației de construire, sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 1804/30.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. La data de 12.01.2015, între SC B. SRL, în calitate de creditor cedent, și intimata- reclamantă, în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract de cesiune de creanța și transmitere a calității procesuale active, prin care prima a cesionat cu titlu oneros intimatei- reclamante toate drepturile în legătură cu creanța pe care o deținea împotriva debitorului cedat Consiliului Județean Bacău, în temeiul sentinței civile definitive nr. 859/14.03.2014, precizându-se în contract că se va transfera creanța cedată cesionarului împreună cu toate accesoriile sale (art. 1.2.) și că transmiterea dreptului litigios și a calității procesuale de intimat au loc la data semnării contractului, în conformitate cu dispozițiile art. 38-39 C. proc. civ. (art. 2.2.). Prin Notificarea nr. x/04.05.2015, intimata-reclamantă a adus la cunoștința recurentului-pârât cesionarea creanței și transmiterea calității procesuale pentru litigiul existent intre părți, solicitându-i restituirea pana la data de 30.05.2015 a sumei de 1.443.070,87 RON. Ulterior, la data de 08.05.2015, a formulat cerere de executare silită pentru suma menționată anterior, iar prin ordinul de plată nr. x/29.05.2015, Consiliul Județean Bacău a dispus virarea sumei de 1.443.070,87 RON, astfel încât obligația de plată a creanței a fost stinsă. La data de 09.11.2015 reclamanta a solicitat recurentului-pârât și achitarea dobânzii fiscale aferente creanței menționate anterior, în cuantum de 1.471.932,29 RON, dar aceasta nu a răspuns solicitării. În acest context factual, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante și a admis cererea de chemare în judecată, considerând că intimatei-reclamante i se cuvine dobândă fiscală calculată conform art. 124 1 C. proc. fisc. pentru restituirea cu întârziere a taxei pentru eliberarea autorizației de construire percepută în mod nelegal, conform Sentinței civile nr. 859/14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia nr. 1804/30.04.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Concluzia instanței de fond, în sensul reținerii calității procesuale active a intimatei-reclamante și aprecierii ca întemeiate a pretențiilor deduse din restituirea cu întârziere a taxei pentru eliberarea autorizației de construire nedatorată este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o abordare corectă a cauzei, pe baza situației de fapt reținută, care nu a fost contestată de către părți. Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 38 C. proc. civ., potrivit cu care "Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății". În speță, prin contractul de cesiune de creanță și de transmitere a calității procesuale active din 12.01.2015, încheiat între SC B. SRL în calitate de creditor cedent și intimata-reclamantă din prezenta cauză în calitate de ce cesionar, SC B. SRL a cesionat cu titlu oneros societății intimate toate drepturile în legătură cu creanța pe care o deținea împotriva debitorului cedat - recurentul-pârât din prezenta cauză, în temeiul sentinței civile definitive nr. 859/14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contract care a fost notificat debitorului cedat prin notificarea nr. x/04.05.2015. În acest context se impune precizarea că problema juridică a calității procesuale active a societății cesionare A. SRL a fost tranșată definitiv prin SC 859/2014 sus arătată, respectiva hotărâre judecătorească impunându-se cu autoritate de lucru judecat și în prezenta cauză, conform art. 430 alin. (1) cu referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Aceasta întrucât, manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat reglementată de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat. Cu privire la existența dreptului intimatei-reclamante la dobânzi pentru restituirea cu depășirea termenului legal a taxei locale (taxa pentru eliberarea autorizației de construire) percepută în mod nelegal, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că acest drept este reglementat expres în C. proc. fisc. . Astfel, potrivit art. 124 1 alin. (4) C. proc. fisc. (în vigoare în perioada de referință) "Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul și modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)". Înalta Curte reține că acordarea dobânzii fiscale reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat creditorului, asigurând astfel punerea acestuia în situația patrimonială în care s-ar fi aflat dacă obligația debitorului ar fi fost executată întocmai. Susținerile recurentului în sensul că taxa pentru eliberarea autorizației de construire nu au scadență și nu generează dobândă fiscală ca în cazul altor taxe sau impozite locale nu pot fi primite, de vreme ce, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 248 lit. d) C. fisc. , taxa pentru eliberarea autorizației de construire este o taxă locală căreia i se aplică mecanismul reglementat de art. 124 1 alin. (4) C. proc. fisc. . Necesitatea acordării dobânzilor fiscale în situația în care, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, contribuabilului i s-a recunoscut dreptul la restituirea unei sume de bani pe care autoritatea a înțeles să o restituie cu întârziere se impune și din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale, precum și a Deciziei în interesul legii nr. 14/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, prin Decizia nr. 694/2015, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 alin. (1) raportat la art. 70 din C. proc. fisc. din 2003, a statuat asupra dreptului contribuabilului la primirea dobânzii în urma constatării dreptului său la restituirea unei sume de bani printr-o hotărâre judecătorească (parag. 25), precum și asupra momentului de la care începe să curgă dobânda, respectiv de la data indisponibilizării sumei a cărei restituire se cere (parag. 38 din decizie). În ceea ce privește decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. 14/2015, deși se referă la sumele încasate cu taxă de primă înmatriculare, taxă pe poluare și taxă pentru emisii poluante, restituite prin hotărâri judecătorești, Înalta Curte, contrar susținerilor recurentului-pârât, reține aplicabilitatea acesteia în cauza dedusă judecății, întrucât statuează asupra momentului de la care încep să curgă dobânzile pentru sumele restituite prin hotărâri judecătorești, neavând relevanță în ce constau aceste sume, câtă vreme C. proc. fisc. nu face nici distincție cu privire la natura sumelor de restituit atunci când reglementează dreptul la dobânzi în cuprinsul dispozițiilor art. 124 1 alin. (4), dispoziții legale aplicabile, la nivel general, pentru orice taxă percepută în mod nelegal. Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 124 1 C. proc. fisc. , în forma în vigoare în perioada supusă analizei, potrivit cărora, pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.440.070,87 RON (taxă pentru eliberarea autorizației de construire percepută în mod nelegal) contribuabilul are dreptul la dobândă fiscală de la data plății - 11.03.2011 și până la achitarea integrală - 29.05.2015.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând că nu există motive de reformare a sentinței din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.