ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1201/2020

Ședința publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat, a sumei de 291.210,40 RON reprezentând penalități de întârziere la plata debitului restant, și la plata penalităților în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere din debitul principal, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 374.282,25 RON, reprezentând prejudiciu, cu obligația corelativă la plata de penalități de 0,2% pe zi întârziere, calculate la suma pretinsă, începând cu data introducerii prezentei cereri și până la plata efectivă a debitului solicitat.

Prin sentința civilă nr. 831/2017 din 9 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate acțiunea și cererea reconvențională.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta.

Prin decizia nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelurile formulate, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat, suma de 291.210,4 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la introducerea cererii de chemare în judecată și penalități de 0,2 %/zi de întârziere la plata debitului principal de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului. A dispus suspendarea judecarea cererii reconvenționale în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea 85/2014. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată la prima instanță și 2.000 de RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că acțiunea pe care a promovat-o nu vizează determinarea existenței și/sau cuantumul unor creanțe asupra A. S.R.L., născute după data deschiderii procedurii, ci anterior acestui moment, în anul 2014. Autoarea recursului apreciază că se impunea suspendarea judecării cererii reconvenționale în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, dar critică momentul în care instanța de apel a dispus suspendarea, considerând că această măsură ar fi trebuit luată de Tribunalul Bacău. Menționează că, prin soluția pronunțată, instanța de apel a privat-o pe recurenta-pârâtă de un grad de jurisdicție și i-a limitat posibilitățile la nivelul probatoriului, încălcându-i dreptul la un proces echitabil.

Mai susține recurenta-pârâtă că problemele în desfășurarea relației contractuale cu intimata-reclamantă au apărut în anul 2014 și au fost generate de calitatea scăzută a furajelor livrate de aceasta, care a cauzat pierderi recurentei-pârâte, acesta fiind motivul pentru care nu au fost achitate facturile în discuție în prezentul proces. Recurenta-pârâtă afirmă și că nu a fost notificată cu privire la debitul datorat, dar că a notificat-o pe intimata-reclamantă referitor la prejudiciul produs și ulterior a întrerupt relația comercială cu aceasta. Apreciază că neinvocarea de către intimata-reclamantă a prevederilor contractuale referitoare la termenul de refuz sau reclamare a neconformității produsului livrat dovedește că recurenta-pârâtă avea cunoștință de problemele tehnologice ale cantităților de furaje livrate.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrăriii recursului și a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care recursul a fost considerat admisibil, în condițiile soluționării prealabile a excepțiilor netimbrării și nulității recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, s-a fixat termen de judecată la 24 martie 2020, în vederea soluționării acestuia în ședință publică și s-a prorogat discutarea excepțiilor netimbrării și nulității recursului. La acest termen, Înalta Curte a constatat suspendarea judecății cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 494 coroborate cu cele ale art. 482 și ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului.

Recurenta-pârâtă a atacat o decizie pronunțată de Curtea de Apel Bacău în calea de atac a apelului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul unei acțiuni evaluabile în bani. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, calea de atac declarată se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 de RON. În speță, suma contestată prin formularea căii de atac față de soluția pronunțată pe cererea principală este de 606.714,56 RON (din care 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat și 291.210,40 RON reprezentând penalități de întârziere), iar suma contestată prin formularea căii de atac față de soluția pronunțată pe cererea reconvențională este de 374.284.25 RON. La aceste sume a fost calculată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.509,98 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru prin adresa emisă la 14 ianuarie 2019 și comunicată la 21 ianuarie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, și că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menționată și în raportul întocmit de magistratul-asistent și care a fost comunicat părții astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Partea nu a depus punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte reține și că recurenta-pârâtă a formulat cerere de reeexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.509,98 RON, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din 21 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă, și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2020.