ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2019

Asupra cererii de recurs, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 14 ianuarie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata globală a sumei de 1.097.508,11 RON și la plata penalităților în cuantum de 0,1%/zi, începând cu 27.12.2010, suma fiind compusă din suma de 14.700 RON reprezentând restituirea garanției de bună execuție, suma de 282.808,11 RON reprezentând recapitulația devizului emis de pârâtă, suma de 480.000 RON reprezentând diferența dintre devizul agreat de autoritatea contractantă și cel convenit prin contractul încheiat cu reclamanta, suma de 320.000 RON reprezentând daune-interese calculate conform art. 15 alin. (4) din contract și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1996 din 15 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C. și a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. să achite reclamantei suma de 15.917 RON cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 4.128 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C. și pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia civilă nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C. din București; a admis apelul pârâtei S.C. B. S.A. și, în consecință, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3648,36 RON, în loc de 15.917 RON, cu titlu de despăgubiri; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat apelanta reclamantă la plata sumei de 2.968 RON, diferență onorariu expert.

La 26 februarie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 1996/15 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligării pârâtei la plata sumei de 1.097.508,1 RON, la plata penalităților în cuantum de 0,1%/zi întârziere, începând cu data de 27.12.2010 până la momentul plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată aferente.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că cele 4 expertize dispuse în cauză - două în primă instanță și două în apel - nu au caracterul unor lucrări științifice și prezintă concluzii eronate care nu pot fi luate în considerare.

Astfel, rapoartele de expertiză tehnică și-au bazat concluziile pe susținerile pârâtei, înlăturând anumite lucrări efectuate de societatea recurentă doar pentru că pârâta le-a refuzat la nivel declarativ și pentru ca nu au existat rapoarte ale dirigintelui de șantier (angajat al pârâtei), fără a menționa măcar în raport poziția reclamantei cu privire la acest aspect.

Pe de altă parte, expertul contabil a aranjat - aspect declarat cu ocazia audierii expertului în fața instanței de fond, concluziile raportului întocmit astfel încât să se potrivească cu concluziile raportului de expertiză tehnică, conchizând că valoarea garanției de bună execuție rămasă de restituit se suprapune la sutime cu valoare lucrărilor efectuate și neachitate, respectiv 11.553,85 lei.

Recurenta învederează că nu a efectuat în integralitate lucrările prestate din cauza ocupării frontului de lucru, după ce îi fusese predat de către pârâtă, conform Procesului-verbal de predare a frontului de lucru nr. x din 07.06.2010.

Aprecierea instanței potrivit căreia nu este posibil să nu existe un început de dovada scrisă a acestei situații de fapt, dat fiind că nu și-ar fi preconstituit dovezi scrise, nu poate fundamenta o hotărâre, în condițiile în care situația de fapt a fost dovedită prin administrarea probei testimoniale și nici nu a fost tăgăduită de pârâtă.

Valoarea lucrărilor efectuate este mai mare, cum de altfel, este mai mare și valoarea lucrării integrale.

Valoarea de recapitulație a devizului reprezintă în realitate valoarea efectivă a lucrărilor prestate și nu se poate determina decât după efectuarea efectivă a lucrărilor în cauză, astfel încât nu putea fi prevăzută în contract.

Valoarea lucrărilor menționate, a fost stabilită, după cum reiese din Autorizația de construire nr. x/28.09.2009 eliberată de Primăria Păstrăveni, la suma de 2.393.818 RON. Recurenta menționează că nu a avut cunoștință de această valoare până după semnarea Contractului de prestări servicii nr. x/07.06.2010. De altfel, nu a avut acces nici până la acest moment la devizul de lucrări convenit între autoritatea contractantă - Consiliul Județean Neamț și S.C. B. S.A., efectuând lucrările pe baza devizului emis de cocontractantul recurentei.

În condițiile în care potrivit Contractului de prestări servicii nr. x din 07 iunie 2010, pârâtei i se cuvenea un comision de 3% din valoarea facturilor emise de recurentă pentru cantitățile de lucrări efectiv realizate, conform art. 2 alin. (5) este greșită și aprecierea instanței de fond potrivit căreia nu are nicio relevanță devizul convenit de pârât cu Consiliul Județean sau valoarea efectivă a lucrărilor - stabilită prin autorizația de construire. În acest context, recurenta menționează că pentru a răspunde nevoilor sistemului social, prin asigurarea standardelor de calitate europene pentru persoanele cu handicap, Consiliul Județean Neamț a obținut finanțare pentru reabilitarea și modernizarea tuturor celor 5 instituții sociale pe care le păstorește din Programul Operațional Regional 2007 - 2013, Axa Prioritară 3 "îmbunătățirea infrastructurii sociale", DMI 3.2 - Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale, condiții în care fondurile atribuite pentru finanțarea acestor lucrări nu puteau avea altă destinație, singurul comision al intermediarului S.C. B. S.A. fiind procentul de 3% menționat mai sus.

Sub un alt aspect, recurenta învederează că, deși a efectuat lucrări în cuantum de 651.537 fără TVA, prima instanța a dispus obligarea pârâtei la plata doar a valorii facturate (643.912 RON) și neachitate.

Nici cu privire la restituirea garanției de bună execuție instanța de fond nu s-a pronunțat corect, scăzând din valoarea acesteia cuantumul reparațiilor pretins a fi efectuate de pârâtă după recepționarea calității lucrării efectuate de recurentă.

După cum a arătat și în fața primei instanțe, societatea recurentă a refuzat efectuarea reparațiilor suplimentare întrucât vizau defecte survenite după recepția calitativă a lucrării și erau datorate unei folosințe necorespunzătoare a imobilului și nu unor deficiențe ale materialelor folosite (care au corespuns cerințelor impuse de pârâtă) sau ale lucrărilor efectuate.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate cererea formulată de expertul contabil D. privind efectuarea plății onorariului aprobat de Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere următoarele:

Prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2017 și apoi prin Decizia nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, instanța de apel a admis cererea expertului contabil și a stabilit onorariul definitiv, prin majorare cu 2968 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) raportat la art. 22 și 23 din O.G. nr. 2/2000. În temeiul art. 339 alin. (2) C. proc. civ., majorarea onorariului cuvenit expertului contabil s-a făcut prin hotărâre executorie.

Potrivit art. 22 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2000, este în sarcina instanței care a dispus efectuarea expertizei să se pronunțe asupra sumei definitive solicitate de către expert, înștiințând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului, precum și partea despre suma rămasă de plată, punând în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înștiințare.

Solicitarea expertului adresată direct instanței de recurs este inadmisibilă, pe de o parte pentru că dispoziția de majorare a onorariului este executorie și poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite, iar pe de altă parte, întrucât instanța de apel are atribuția de a pune în vedere apelantei-reclamante să efectueze plata diferenței de onorariu.

Examinând modul în care recurenta a înțeles să motiveze recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei-reclamante se referă la chestiuni de fond ale cauzei, criticând expertiza efectuată și solicitând reaprecierea probatoriului administrat în speță, fără a argumenta în vreun fel nelegalitatea soluției din apel.

Cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal de recurentă, aceasta neindicând nici regulile de procedură pretins nerespectate și nici normele de drept material, care să fi fost încălcate sau aplicate greșit.

Se constată că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de casare, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente de nelegalitate a deciziei ce formează obiectul recursului.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se referă la administrarea și interpretarea probelor referitoare la modul în care s-au stabilit sumele datorate, ceea ce constituie aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate în sensul motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor arătate, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., împotriva Deciziei nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de expertul contabil D. privind efectuarea plății onorariului aprobat de Curtea de Apel Bacău.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. C., împotriva Deciziei nr. 1056/2017 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN